FOTO VIDEO Minunata Timişoara - Toate secretele clădirilor-monument şi poveştile uluitoare ale unei cetăţi imperiale

FOTO VIDEO Minunata Timişoara - Toate secretele clădirilor-monument şi poveştile uluitoare ale unei cetăţi imperiale

Piaţa Unirii, principala piaţă istorică din Timişoara FOTO eyeinthesky.ro

Cea mai frumosă campanie „Adevărul“ - „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“ continuă cu un reportaj inedit din cartierul istoric Cetate, din Timişoara. Vă invităm la o plimbare printre extreme: pe lângă vechi şi nou, clasic şi modern, sacru şi profan.

Ştiri pe aceeaşi temă

Timişoara este fără îndoială un loc minunat. Unul în care vizitatorul este purtat în trecut, readus în prezent, i se arată vechiul, dar şi noul, clasicul cât şi modernul, sacrul şi profanul, lumina şi întunericul. Mulţimea de clădiri monument – în număr de peste 14.000 (cel mai mare număr de clădiri istorice dintr-un oraş din România) vorbesc despre trecutul unui oraş fantastic. 
 
O plimbare prin centrul istoric al Timişoarei printre clădirile de diferite stiluri arhitecturale - baroc, eclectic, seccesion vienez şi maghiar, neoromantic, neogotic, neoclasic, te transpun într-o altă dimensiune. 
 
Toate acestea reprezintă moştenirea istorică a unui oraş care de-a lungul istoriei a fost maghiar, otoman, austriac, din nou maghiar, iar în fine, astăzi, este românesc şi european.
Nu s-a păstrat nimic din arhitectura otomană, pentru că habsburgii s-au pus pe construit un oraş modern.
 
Poate doar castelul Huniade are o parte din arhitectura medievală, însă şi castelul a fost recunstruit după 1849. Reconstrucţia Timişoarei începe după 1716, o dată cu cucerirea oraşului de către trupele lui Eugeniu de Savoya.
 
Vom face o plimbare prin cartierul Cetate – unul din cartierele istorice ale Timişoarei (alături de Iosefin, Fabric şi Elisabetin), cu privirea îndreptată în sus. Ideea acestei abordări vine din experinţa cu turiştilor străini, care se plimbă pe străzile din oraş cu aparatele foto îndreptate spre clădirile impresionante. Din păcate, majoritatea lor nu ştiu ce pozează, pentru că doar o parte din clădiri au pe ziduri istoria lor. Însă fiecare bucată de zid, fiecare casă are o istorie...
   
Dar să plecăm la o plimbare prin Cetatea stelară din imaginaţie (cetatea în stil Vauban a rămas în picioare până în1892, când împăratul Franz Iosef aprobă demolarea fortificaţiei). Din vechea fortificaţie a mai rămas Bastionul Therezia, reabilitat în 2004-2006, cu circa şapte milioane de euro, din fonduri Phare. Acum locul este împânzit de terase şi cluburi, iar una din clădiri adăposteşte Secţia de Artă a Muzeului Banatului.

Bastionul Therezia, reabilitat cu 7 milioane de euro

Piaţa Libertăţii cu Primăria Veche
 
Începem din Piaţa Libertăţii, una din cele două pieţe vechi ale Cetăţii, care a avut mai multe denumiri în trecut precum: Piaţa de Paradă, Piaţa Prinţul Eugen. Este ca un pătrat, laturile sale fiind perfect paralele. 
 
În centru se găseşte statuia dedicată rememorării Epidemiei de Pestă, ridicat în 1756. Aceasta înlocuieşte cel mai vechi monument din oraş, Sf. Nepomuk, aflat astăzi în curtea Bisericii Romano-Catolice din Iosefin. Grupul statuar realizat în stil baroc o are pe Fecioara Maria ţinând un crin, iar la picioarele sale îngenunchiază Sf.Ioan Nepomuk. Este creaţia sculptorilor vienezi E.Wasserburger şi F.Blim şi a fost mutată după 1852, locul ei fiind luat de Monumentul Fidelităţii ridicată în cinstea soldaţilor austrieci căzuţi la Revoluţia din 1848-49. Dar este readusă în 1974, în timp ce monumentul austriac ajunge în cimitirul din Calea Şagului. Partea bună este că din acest an, statuia este iluminată arhitectural, la fel ca şi pomii din piaţă! 
 
Vechea Primărie atrage atenţia prin culoarea sa roşie. A fost construită în 1731 la comanda primarului Peter Solderer şi între1780-1849 este sediul consiliului orăşenesc. Imaginea sa actuală o primeşte în 1935. Pe clădire se află o placă de marmură cu un text în limba arabă: “Această baie a fost ridicată în vremurile de suferinţă sub Ibrahim Ehan. Hegira 1053”, care indică faptul că aici a fost o baie tucească. 
 
Pe basorelieful de pe frontispiciu este sigiliul Consiliului orăşenesc (zidul cetăţii din palisadă, două turnuri de poartă ). Astăzi, aici funcţionează Facultatea de Muzică şi birourile Direcţiei Agricole.

Statuia şi Primăria Veche din Piaţa Libertăţii
 
Clădirea de lângă a găzduit hanul “La două chei de aur”, dar şi Comisariatul Militar. La est se află clădirea proiectată de Karl May care a adăpostit Casa Timişană de Economii Agrare. Aici au funcţionat acum o sută de ani librăria Corvina, mai târziu banca italiană şi CEC-ul, iar astăzi este sediul PNŢCD.
 
Comandamente militare de la început până azi
 
Comandamentul Garnizoanei, construită în 1730, şi-a păstrat caracterul militar de la început până în prezent. Acum funcţionează în ea Cercul militar şi Muzeul militar, însă din păcate nu este deschis publicului larg. Intrarea este străjuită de doi stejari plantaţi în 1923 în amintirea încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria. O altă clădire utilizată de armată este Cazinoul Militar, finalizat în 1775.
 
Piaţa Libertăţii este o piaţă fără terase, dar care îţi oferă o senzaţie plăcută în timpul plimbărilor, în special după lăsarea întunericului datorită iluminării arhitecturale.
 
În colţul străzilor Ungureanu –Brediceanu se afla biserica franciscanilor bosniaci, transformată în biserica piariştilor (1789) şi biserica garnizoanei (1891), dar a fost demolată în 1904. Clădirea construită în loc este opera arhitectului Laszlo Szekely şi a găzduit Banca Ungară Generală de Credit. Aici găsim sediul postului West City Radio. Pe strada Ungureanu se află mănăstirea franciscană construită în 1716. Astăzi aparţine Şcolii Populare de Arte.
 
Muzeul de excepţie în sediul Episcopiei Romano-Catolice
 
Din Piaţa Libertăţii se ajunge, pe linia de tramvai, în Piaţa Sf.Gheorghe, cea mai veche piaţă din Timişoara. Trecem pe lângă Prima Casă de Economii a Timişoarei, proiectată de Karl May, în 1855. În Piaţa Sf.Gheorghe s-a aflat Marea Moschee, iar apoi biserica Sf.Gheorghe, demolată în 1914. În locul ei, Kremer Jozsef jr. a proiectat Banca Szana, complexul fiind cunoscut astăzi “Bega mică” (aici se află şi redacţia revistei Orizont).
 
Prima linie de tramvai tras de cai (1869) avea aici locul unde se schimbau caii. În piaţă se află casa natală a lui Gyorgy Klapka (1820-1892), generalul revoluţiei maghiare din 1848-49. În aceeaşi casă a funcţionat şi atelierul fotografului regal şi imperial Jozsef Kossak.
 
Pe strada Proclamaţia de la Timişoara se află impozanta clăire în care din 1783 se este sediul Episcopiei Romano-Catolică a Cenadului. Merită vizitat muzeul din interior. Nu costă nimic, însă trebuie cerută aprobare de la intrare. 
 
Tot pe linia de tramvai, urmează palatul Deschan, construit în 1735, reconstruit în 1802 de Josef Deschan. Era considerată cea mai frumosă clădire ale acelor vremuri. Din 1752, pe colţul străzii Griselini se află casa cu Pomul breslelor. 
 
Urmează Casa Mercy, o clădire în stil baroc, reconstruită în 1800, unde a funcţionat Tribunalul regal. În colţul străzii se află Banca Timişana proiectată în 1911 de Jozsef Kremer jr. Vine Palatul Ciobanu, construit între 1924-1926, după proiectul lui Mathias Hubert, construită în administraţia românească, dar încadrată perfect în stilul de până atunci. Vizavi este Hotel Continental, ridicat în 1971, după planurile lui Gheorghe Gârleanu. Este unul din hotelurile mari pe care turiştii îl au la dispoziţie în Timişoara.
Una din cele mai frumoase construcţii din zonă este clădirea Băncii Austro-Ungare, construită între 1903-1904 de arhitectul Josef Hubert. Mai jos este Palatul Poştelor, construit între anii 1910-1913, proiectat de Ignac Alpar.

 
Aleea pietonală Mărăşeşti şi Sinagoga din Cetate
 
Pe strada Eugeniu de Savoya se află o clădire construită în 1719 (reconstruită mai târziu), la a cărei intrare se află un bazorelief adăpostit după un geam, reprezentând Poarta Forforosi. Se spune că pe aici a intrat Eugeniu de Savoya în cetatea cucerită de la otomani. 
 
Strada Mărăşeşti, transformată în stradă pietonală din 2012, a devenit cel mai nou loc de promenadă al timişorenilor şi al turiştilor, desigur. Este o stradă care pleacă din Piaţa Victoriei şi ajunge până la gura Parcului Botanic. Vara este plină cu terase, iar în perioada sărbătorilor de iarnă sau de Paşte, aici au loc diverse târguri tradiţionale, cu nelipsitele căsuţe care pun în vânzare te miri ce, de la ale gurii, până la diferite obiecte de decoraţiuni şi handmade. Săptămânal au loc târguri de antichităţi.
 
Una din atracţiile acestei străzi este fără îndoială Sinagoga din Cetate, construită între 1863-1865 de arhitectul vienez Ignatz Schuman. Este inaugurată pentru a doua oară în prezenţa împăratului Franz Iosef, în 1872. Sinagoga, care are nevoie de reabilitare urgentă, şi-a pierdut caracterul laic şi s-a transformat într-un spaţiu pentru concerte, având în vedere că are o acustică senzaţională. Un concert, fie blues, rock, simfonic sau electronic la sinagoga rămâne de neuitat.

O expoziţie în Sinagoga din Cetate
 
Vizavi de această clădire se află Spitalul Militar construit în 1766 şi supraînălţat în 1818. În apropiere funcţionează fostul Spital Public (actualul spital Dermato-Venerologie), construit în 1745.
 
Pe partea cealaltă a străzii Sfântul Ioan se află cel de-al trelea spital vechi din Timişoara, ridicat în 1737.
Acesta aparţinea ordinului misericordienilor, iar în prezent adăposteşte Spitalul de Oftalmologie. De această clădire este lipită şi biserica misericordienilor (astăzi biserică Greco-catolică) construită de Caspar Dissel şi Johann Lechner între 1748-1753. Ambele clădiri sunt reconstruite în 1851 după un incendiu. În spatele clădirilor se află o rămăşiţă din bastionul Eugen. Peste drum, în Piaţa 700 a rămas o bucată mai mare din acest bastion, folosit din 1969 ca restaurant şi terasă. 
 
Piaţa Unirii, principala piaţă istorică a oraşului
 
Denumirea în limba română face referire la intrarea armatei române în Timişoara, la 3 august 1919. Este principala piaţă istorică a oraşului. Datează din 1733 şi este amenajată în sti baroc. Întreaga piaţă este ocupată de terase, la fel ca strada pietonală Mercy. Zeci de cafenele şi puburi îi îmbie pe turişti. Pe lângă cele de băut, este imposibil să nu găseşti diferite meniuri de sandviciuri şi preparate rapide. 
 
Nu lipsesc nici restaurantele. Amintim doar de Biofresh, Stradivarius, Jarvis, Irish Pub, Karadorde, dar şi câteva sandwicherii a la Viena. Sunt numeroase în zonă şi cluburile unde se întâmplă diferite cântări şi concerte. 
 
Concertele live în aer liber, pe scena din Unirii, sunt multe cât e anul de lung. Dar să vedem ce mai găsim de admirat: În centrul pieţei se ridică statuia Sfintei Treimi, realizată în 23 noiembrie 1740 în memoria epidemiei de pestă din 1738-1739. Statuia realizată la Viena a fost transportată aici cu vaporul. 
 
În apropierea statuii se află o fântână pusă la dispoziţia publicului din 1894. Se spune că apa din fântână tratează afecţiunile gastrice. Dacă te afli în plimbare în această piaţă în perioada verii este imposibil să nu te opreşti să iei o gură de apă aici. 
 
Domul Catolic din Piaţa Unirii şi statuia Sfintei Treimi

Domul Romano-Catolic constituie una dintre cele mai valoroase opere de arhitectura barocă din Timişoara. Interiorul este somptuos şi expresiv, cu elemente rococo, realizat de sculptori şi pictori vienezi. 
 
Punerea pietrei de temelie a catedralei romano-catolice a avut loc în data de 6 august 1736. Proiectantul său este considerat vienezul Josef Emanuel Fischer von Erlach. Lucrările sunt finalizate în 1774 de Johann Kostka şi Carl Steinlein. Turnurile bisericii sunt surprinzător de scunde, înălţime justificată de apărarea militară a cetăţi. Mecanismul ceasului a fost realizat de timişoreanul Martin Kidl, în 1764. 
 
În centrul altarului principal se află o pictură a lui Michel Angelo Unterberger, realizată în 1755, reprezentându-l pe Sf.Gheorghe, flancat de operele sculptorului vienez Joseph Rossler. 
 
Un obiect valoros de văzut este candela din argint realizată de Josef Moser. Orga este construită în atelierele timişoreanului Leopold Wegenstein la sfârşitul secolului al XIX-lea. Acustica este deosebită, în Dom ţinându-se minunate concerte de orgă şi nu numai.

 
În vecinătatea domului, în partea stângă, s-au construit patru case –numite Casele canonicilor (1758), iar casele din dreapta domului existau deja dinainte de 1812, dar nu se cunoaşte nici proiectantul, nici anul construcţiei. Una din clădiri (Banca Şvăbească) a fost etajată după planurile lui Laszlo Szekely.  
Palatul Baroc şi Muzeul de Artă
 
Pe latura sudică a pieţei este Palatul Baroc. A fost proiectat de un arhitect necunoscut şi construit în 1754. A devenit palatul administratuv al Banatului de Timiş până în 1778, apoi, după reanexarea Banatului la Ungaria (6 iunie 1778), este sediul Prefecturii, până în 1848. După suprimarea Revoluţiei Maghiare, din 1849, aici se va afla guvernul Banatului Timişan şi Viovodinei Sârbeşti. Au poposit î acest loc personalităţi precum Iosif al II-lea (1767), Franz Iosef (1872) şi Regele Ferdinand (1923). Are două porţi în stil baroc-vienez. În perioada 1884-1885 este supraînălţat cu un etaj. În prezent este sediul Muzeului de Artă, care trebuie vizitat cu orice preţ. 
 
Una din cele mai frumoase clădiri renovate din oraş este Palatul Bruck, proiectat de Laszlo Szekely, în 1910. La parterul acestei clădiri se afla o farmacie şi în urmă cu o sută de ani, la fel ca şi acum. Actuala farmacie păstrează încă mobilierul de altă dată.

 
În colţul Pieţei Unirii se află fosta Bancă de Scont, construită între 1906-1908 pe baza proiectelor lui Marcell Komor şi Dezso Jakab. Astăzi aici se află sediul PNL. Pe acelaşi colţ, dar pe partea cealaltă a străzii Gh.Lazăr, se află Palatul Episcopal sârbesc decorat cu un blazon colorat, refăcut după planurile fostului arhitect-şef al Timişoarei, Laszlo Szekely. 
 
Alături este Catedrala Ortodoxă Sârbă, care se află cu spatele la piaţă. S-a reconstruit în perioada 1745-1748, în locul celei arse în 1728, în 1791 a primit două turnuri, în care sunt adăpostite cinci clopote. Iconostasul de lemn a fost realizat de Mihajlo Janici. În palat se află o expoziţie de obiecte de cult. Imensa clădirea a Comunităţii Ortodoxe Sârbe a existat deja în 1828, faţada ei fiind restaurată în 1983.
 
Case cu poveşti pe strada Pacha
 
Pe strada Augustin Pacha, ne atrage atenţia o clădire elegantă, având pe frontispiciu statuia lui Palas Atena, cu coif şi scut. Aici s-a aflat Muzeul Asociaţiei de Istorie şi Arheologie din Ungaria de Sud. Fosta casă Welauer a fost reconstruită după proiectul arhitectului local Jakab Klein, în 1896.
 
Pe strada Pacha, se află fostul han La Trompetistul, mai apoi Hotel Hungaria. În 1747, aici a fost casa judecătorului Anton Seltman. Pe perete se află o placă comemorativă care aminteşte că în 1866, A.I.Cuza, primul domn al Principatelor Române, a poposit aici, în drumul său spre exil. 
 
Lângă “Casa Cuza” se află Casa Artelor în care, între 1791-1947 a funcţionat o tipografie, respectiv prima bibliotecă publică cu sală de lectură din Imperiul Habsburgic, înfiinţată la 15 martie 1815 de către Josef Klapka (tatăl generalului Gyorgy Klapka).
 
O clădire importantă din zonă este Şcoala Superioară Reală Ungară de Stat, în prezent Liceul “Nikolaus Lenau”.  În acest loc, în 1761, a existat Primăria sârbească, dar după 1780, este transformată în teatru (Reduta Oraşului), mai apoi, în perioada 1878-1879, vechiul edificiu este reclădit după proiectele lui Johan Reiber.
 
Pe aceaşi parte a străzii se află Casa de raport Kralik cu balcoanele sale proeminente şi interesante. Pe partea opusă se află uriaşa casă care adăposteşte sediul Comunităţii Evreieşti din Cetate, inaugurată în 1906. Pe strada Oituz avem Cazarma Ferdinand (construită înainte de 1860), în clădirea căruia s-a mutat Facultatea de Arte după revovarea din 2002. 
 
Palatul Justiţiei în stil Italian
 
În Piaţa Ionel. I.C. Brăteanul ne întâmpină fântâna cu Punctele Cardinale, alături de biserica evanghelică luterană sfinţită în 27 octombrie 1839. 
 
Şi urmează Palat Dicasterial. În perioada 1855-1860 se realizează cea mai mare clădire din oraş, palatul în stil renascentist Italian ce imită Palazzo Strozzi din Florenţa, devenit sediul guvenatorului provinciei Coroanei, Banatul de Timiş şi Voivodinei Sârbeşti. Are trei curţi, 273 de camere, 34 locuinţe, 65  pivniţe, 27 depozite şi 365 ferestre. Îşi pierde destinaţia în 1860, în momentul reanexării Câmpiei Timişului la Ungaria. Din 1891 se mută aici toate oficiile regale cu sediul la Timişoara, poşta, telegraful, în prezent fiind Palatul Justiţiei.

Palatul Dicasterial din Timişoara

Revenind mai spre centru, pe strada Telbisz, vom găsi prima clădire de după înfinţarea Universităţii Tehnice, care în prezent aparţine Facultăţii de Chimie. A fost construită între 1891-1893 după planurile lui Jakab Klein. 
 
Pe strada Janos Bolyai vom pomeni de două clădiri: Biserica parohială romano-catolică Sfânta Ecaterina, construită în 1775 de către franciscanii salvatorieni, a fost reconstruită în 1896. Pictura de altar este din 1761. Orga acestei biserici, opera lui Lipot Wegenstein, a fost exponatul Timişoarei la Expoziţia Milenară din Budapesta. 
 
Vizavi se află clădirea fostului Stat major, concepută de Anton Schmidt, în anul 1849. Pe colţul clădirii, o placă comemorativă aminteşte că aici a locuit matematicianul Janos Bolyai, cel care a pus geometria pe baze noi. 
 
Piaţa Victoriei cu Opera şi Teatrul Naţional
 
Piaţa centrală a Timişoarei, Piaţa Victoriei sau Piaţa Operei, este şi considerată ca şi o creaţie a lui Laszlo Szekely, întrucât pe de o parte lui i-a revenit sarcina de a concepe configuraţia pieţii, pe de altă parte – multe dintre clădiri au fost proiectate de el (Palatul Neuhausz, Palatul Dauerbach, Palatul Hilt şi Vogel, Palatul Széchenyi, clădirea Camerei de Comerţ şi Industrie). Noul spaţiu pietonal a fost creat în 1910, după dărâmarea zidurilor fortăreţei din faţa teatrului. 
 
Mărginită de clădiri impunătoare, construite în stiluri diferite a fost centrul Revoluţiei din decembrie 1989. 
 
Clădirea Operei a fost realizată pe baza proiectelor realizate de Ferdinand Fellner şi Hermann Helmer şi a fost finalizată în 1875. Faţada actuală arată cu totul altfel decât originalul. A trecut prin două incendii, iar ultima, din 1920, avea să îi schimbe înfăţişarea.

Palatul Weis, Hotel Timişoara şi Clădirea Operei şi Teatrului Naţional

Arhitectul regăţean Duiliu Marcu a făcut să dispară faţada cu decoraţii, cu fesreste şi cu cele două statui. A construit în 1934, în aşa-zisul stil brâncovenesc, care nu se potriveşte deloc cu mediul înconjurător. Şi interiorul primeşte influenţe bizantine. De remarcat candelabrul de 1.200 kilograme. 
 
În imensa clădrire funcţionează Opera Română, Teatrul Naţional, Teatrul Maghiar şi Teatrul German.
În aripa stângă a clădirii s-a aflat hotelul Prinţul Rudolf cu 60 de camere somptuoase, două restaurant şi o cafenea. Aici se află cunoscuta stradă Alba Iulia, care face trecerea din Piaţa Libertăţii în Piaţa Victoriei. Dacă sunteţi aici merită să vizitaţi Casa cu Flori, una din reşedinţele florarilor casei imperiale Wilhelm şi Arpad Muhle. Acum adăposteşte un restaurant şi o cofetărie.

 
Piaţa Victoriei este împărţită în două: o latură s-a numit Corso, iar cealaltă Surogat. În ultima perioadă, cele două laturi sunt ocupate – de la un capăt la altul, de terase, poate un pic prea înghesuite pentru cine vrea să mai mult aer. La parterul clădirilor se află magazine, dar şi restaurante, cafenele sau cofetării. 
 
În stânga Operei găsim restaurantul McDonalds, care se află în Palatul Loffler, realizat în perioada 1912-1913, în stil eclectic. Şi în prezent se văd pe zidurile ei gloanţele de la Revoluţia din 1989. După fântâna cu Peşti, se găseşte Camera de Comerţ şi Industrie, proiectată de Szekely.

Piaţa Victoriei, amenajată după schiţele lui Laszlo Szekely

Catedrala Ortodxă Română 
 
Vizavi de clădirea Operei se află Catedrala Ortodoxă Mitropolitană. Istoria edificiului este strâns legată de anul 1919 când Banatul se uneşte cu România. Era nevoie de o clădirte simbol care să reprezinte populaţia românească din Timişoara. Parohia din Cetate, înfiinţată în 1926, instituie un fond de zidire a biserici şi lansează un apel către publicul românesc pentru donaţii. În 1936 existau deja toate premisele construirii monumentului. Fondul de zidire era deja consistent, deşi suma totală necesară era imensă pentru acea vreme. Terenul necesar, situat la încrucişarea celor mai importante artere ale oraşului a foste donat de către Primărie iar proiectul bisericii era încredinţat încă din 1934 lui Ion Traianescu. Prevedea un edificu cu o capacitate de 5.000 de persoane.
 
Construcţia propriu-zisă a început pe 16 martie1936 iar în 20 decembrie s-a pus printr-o ceremonie piatra fundamentală a viitoarei Catedrale. Lucrările de construcţie s-au terminat în 1940. 
Clopotele şi crucile bisericii au fost sfiinţite în 23 august1938. Toate finisajele, picturile interioare şi exterioare s-au terminat însă abia în 1956 datorită celui de-al doilea război mondial.
 
Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezenţa Regelui Mihai şi a primului-ministru Petru Groza.
 
Cupola mare a bisericii este în stil moldovenesc, bolţile lateral în stil bizantin, iar pardoseala din mosaic în stilul covoarelor bănăţene. Are 11 turnuri şi o înălţime de 83,7 metri. Cele şapte clopte cântăresc opt tone. La subsol se află o galerie de icoane şi un muzeu de artă religioasă.
 
Din nou pe Corso…
 
Pe Corso se află Palatul Szecheny, Palatul Hilt şi Vogel, toate proiectate de acelaşi arhitect-şef al oraşului. În centrul pieţei se vede Lupoaica, copia Lupei Capitoline din Roma, primită cadou de la autorităţile italiene, în anul 1926.
 
Palatul Dauerbach (tot al lui Szekely), constrtuit între 1911-1912, a găzduit fostul restaurant Palace: acum are la parter cafeneaua Segafredo, restaurantul KFC, un magazin DM şi cea mai mare farmacie a Timişoarei.
 
Urmează Palatul Neuhasz, o nouă lucrare marca Laszlo Szekely, având la parter Librăria Eminescu. Lângă este Palatul Merbl, construit de arhitetcul local Arnold Merbl, în 1911. În final, ajungem la Palatul Lloyd, care încheie această latură. 
 
Este lucrarea arhitectului evreu Lipot Baumhorn şi a fost construit între 1910-1912 cu destinaţia Bursă Agricolă a Societăţii Lloyd. Din 1951 aparţine Universităţii Politehnica. 
 
În stânga Operei este Hotelul Timişoara (construit după planurile lui Szekely, înainte de 1930). După ample şi costisitoare lucrări de renovare, actualul hotel este singurulul din oraş care are o ofertă cazare de patru stele superior. Următoarea clădire este Palatul Weisz, terminată în 1913, cu magazinul Materna. 


Spectatori la Festivalul JazzTM care s-a desfăşurat în Piaţa Victoriei

Piaţa Victoriei este locul unde se desfăşuară numeroase concerte în aer liber, de Ziua Timişoarei, de Revelion sau pentru diferite festivaluri. Cea mai nouă atracţie este Festivalul JazzTM, a cărei prime ediţii a avut loc în această vară.
 
Ansamblul piariştilor şi Primăria 
 
Rămânem în zona centrală, însă în Piaţa Regina Maria, unde se află o altă clădire extreme de frumoasă, care adăpostea Liceului Piarist. Complexul de clădiri a fost construit între 1908-1909, după proiectul aceluiaşi Laszlo Szekely. Astăzi aici se află Liceul Catolic Gerhardinum. Ajungem şi la Biserica Piariştilor a cărui altar a fost realizat la Munchen, în 1789. 
 
La capătul celălalt este clădirea Primăriei Timişoarei, a cărei construcţii a fost începută în 1914 de Laszlo Szekely, dar a fost terminată de abia în 1925, din cauza războiului. Vizavi se află fostul cinematograf Capitol, actualmente Filarmonica a Banatului, construită între 1929-1930 după proiectul lui Duiliu Marcu. 
 
Chiar dacă ne-am îndepărtat un pic de cetate, trebuie să amintim de cele două licee care se află pe bulevardul C.D. Loga: Colegiul C.D. Loga, construit între 1903-1904 după Ignac Alpar (a funcţionat aici Liceul Superior Regal Ungar) şi Colegiul Carmen Silva, construit în 1903, în stil neogotic englez, cu tentă de catedrală gotică, după proictele arhitecţilor Lipot Baumhaorn din Budapesta şi Jakab Klein din Timişoara.
 
Castelul Huniade şi Muzeul Banatului
 
Castelul Huniade ar trebui să fie cea mai veche clădire din Timişoara, dar nu este. Prima dată s-a aflat în acest loc castelul lui Carol Robert de Anju, finalizat în jurul anului 1315. După un cutremur a fost reconstruit de Iancu de Huedoara, comite de Timiş, care a locuit în el cu familia, printre care şi viitorul rege Mathias Corvin. Mai târziu devine reşedinţa comandantului cetăţii în perioada otomană.
 
După recucerirea timişoarei de la turci, s-a repus în funcţie ca o cazarmă (1719), iar în 1856 a fost reconstuită ca depozit de artilerie. Forma sa de azi este în mare identică, în afară de faţadă, care este construit după stil gotic.

Castelul Huniade, cu faţata construită în stil gotic
 
Castelul merită vizitat şi în interior, însă acum accesul este interzis pentru că se fac lucrări de restaurare. În prezent adăposteşte Muzeul Banatului, iar în faţa clădiri se află două felinare care amintesc că Timişoara a fost primul oraş din Europa continental care a introdus în 1884 iluminatul public electric.
 
Timişoara este un oraş European, astfel că nu lipseşte nimic pentru ca turiştii să beneficieze de cele mai bune condiţii. Înfrastructura permite sosirea cu aeroport, tren, busuri, maşini personale, hotelurile sunt la tot pasul, pentru toate buzunarele, iar atracţiile turstice sunt la tot pasul. Şi nu am vorbit decât de una din zonele istorice ale Timişorei: Rămâne să le descoperiţi singuri povestea… 

La realizarea acestui reportaj am folosit excelenta carte Ghidul Timişoarei, scrisă de Delesega Gyula, unele poze sunt de pe site-ul primariatm.ro, iar cele aeriene aparţin proiectului Eye In The Sky şi sunt realizate cu o dronă.
 
Dacă ai fost în aceste locuri minunate şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
 
Citiţi şi:
 
 

FOTO VIDEO Locurile din Iaşi unde istoria se trăieşte la prezent. Monumentele de la Ruginoasa şi Miclăuşeni ţin vii amintirile lui Cuza şi ale familiei Sturdza

Tu de ce mai iubeşti România? 125 de însemnări din primul jurnal de vacanţă scris de o ţară întreagă

FOTO VIDEO Secretele unui oraş copleşitor. Excursie în Bucureşti, pe urmele istoriei: parcuri, muzee, Casa Poporului

FOTO VIDEO Pentru Deltă iubim România! Povestea celor mai frumoase plaje din ţară şi a satului de unguri care nu au mai putut abandona sălbăticia

FOTO VIDEO Vacanţă în România: Litoralul, aşa cum trebuie cunoscut. Poveşti cu kilometri de plajă virgină şi faţa mai puţin cunoscută a Mării Negre

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: