„Testamentul“ lui Nicolae Corneanu: mesaj pentru preoţii care au turnat la Securitate şi „talibanii“-ortodocşi

Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului timp de peste 50 de ani, a lăsat în urma lui un „testament“ rezultat al atitudinilor sale în faţa unor provocări ale societăţii româneşti.

Nicolae Corneanu a fost iubit în Banat şi datorită sincerităţii sale. Imediat după Revoluţie, mitropolitul a ţinut să se confeseze credincioşilor, recunoscând şi cerând iertare pentru că a colaborat cu fosta Securitate. Oamenii au considerat că mărturisirea făcută a fost o dovadă de căinţă. 

Nicolae Corneanu a fost primul şi singurul ierarh din Biserica Ortodoxă Română care a recunoscut colaborarea cu Securitatea. Nu a fost urmat de un gest din BOR-ului, pentru condamnarea unor practice similar are preoţimii. Gestul lui Corneanu nu a fost urmat şi de alte feţe bisericeşti.

Deşi Securitatea contacta pe aproape toată lumea, pe majoritatea salariaţilor unei instituţii publice, niciun alt preot din Timişoara nu a avut curajul să recunoască relaţia cu organele de Securitate. Mai mult, după ce şi-a mărturistit “păcatul”, acesta nu a fost privit cu ochi buni de ceilalţi prelaţi care nu au fost mai prejos în perioada comunistă.

Nu s-a manifestat împotriva regimului

Nicolae Corneanu susţinea că a fost o perioadă grea pentru el, pentru că deşi au fost situaţii în care nu a fost de acord, totuşi, era obligat să nu reacţionez sau să nu se manifeste împotriva măsurilor pe care le lua regimul sau împotriva oamenilor regimului.

“Din acest punct de vedere, a fost o perioadă foarte dificilă, care, aş zice aşa, m-a marcat într-un sens negativ, creindu-mi foarte multe frământări sufleteşti, prin faptul că asistam la situaţii potrivnice credinţei mele şi convingerilor mele, când a trebuit să nu reacţionez sau să nu mă manifest ca fiind potrivnic regimului”, a spus Nicolae Corneanu.

Aura de turnător l-a însoţit constant pe mitropolitul Banatului după ce a adeverit că a completat note informative, despre care a precizat însă că nu ar fi făcut rău nimănui, fiind lipsite tocmai de informaţiile vitale cerute de securişti.

“Eu însumi, când am ajuns episcop la Arad, în 1960, una din primele vizite ce mi s-a facut, a fost din partea şefului Siguranţei, nu era atunci Securitatea, era Siguranţa, care a venit la mine şi mi-a spus: eu sunt ceea ce sunt şi aş dori să colaborăm. Eu am spus: nu ştiu în ce fel putem să colaborăm şi atunci el mi-a spus: aş dori ca să ţinem legătura unul cu altul şi în acest sens vă voi vizita deseori, vă voi căuta şi v-aş ruga să nu mă refuzaţi. În felul acesta, am intrat într-o aşa zisă colaborare cu Securitatea de atunci şi sigur că scopul lor era acela de a avea în conducatorul unei instituţii, cum era acea a bisericii, un om care să nu le fie potrivnic. Sigur că în condiţiile de atunci, n-am făcut opoziţie regimului”, a mai declarat Corneanu.

Conform CNSAS, Nicolae Corneanu a fost colaborator al poliţiei politice comuniste între 1950 şi 1988.

S-a împărtăşit la greco-catolici
 

Un alt gest de normalitate al lui Nicolae Corneanu, care a scandalizat radicalii din Biserica Ortodoxă, dar şi din societatea românească, a avut loc în 2008. Atunci, mitropolitul ortodox al Banatului s-a împărtăşi la greco-catolici. Evenimentul a avut loc cu ocazia sfinţirii bisericii greco-catolice din Timişoara cu hramul “Sf. Maria - Regina Păcii şi a Unităţii, în prezenţa lui Francisco Javier Lozano, nunţiu apostolic în România, a PS Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, a zeci de preoţi români şi străini, şi a mii credincioşi veniţi din toată ţara. 

Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul credincioşilor şi a urcat la altar, undea cerut permisiunea de a se împărtăşi. 

Presa normală ale vremii a consemnat evenimentul ca fiind unul extraordinar, cu o semnificatie religioasă şi istorică cel puţin egală cu cea a Revoluţiei anti-comuniste pornite de la Timişoara.

Un eveniment similar nu s-a mai întâmplat din anul 1700, când românii ardeleni au refăcut unirea cu Biserica Catolică.

A fost un gest omenesc, dar normal pentru un Banat care încă îşi păstearză spiritul oraşului cu cele mai numeroase confesiuni religioase din România. Sub conducerea lui Corneanu, greco-catolicii şi-a redobândit bisericile de care au fost deposedaţi în perioada comunistă.
 

Datorită acestui gest, Nicolae Corneanu a fost pus la “index” de mai marii preoţilor ortodocşi din restul ţării.

“Considerând că ne aflăm în faţa unui incident de o maximă gravitate, fără precedent în lumea ortodoxă, credem că s-ar impune o şedinţă extraordinară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care să dea încă o dată încredere credincioşilor ortodocşi în ierarhia Bisericii lor şi să curme inflaţia speculaţiilor mediatice. Până la întrunirea Sfântului Sinod, le recomandăm membrilor noştri (şi facem apel şi la ceilalţi colegi din presă) să adopte o atitudine măsurată, şi mai ales să evite concluziile şi generalizările pripite”, se arăta într-un comunicat de presă transmis de Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (A.Z.E.C.), care a condamnat vehement gestul profund uman al lui Nicolae Corneanu.

În 14 iunie 2008, a avut loc la Timişoara un miting de susţinere pentru Nicolae Corneanu, la care a participat şi episcopul Martin Roos. FOTO Ramona Băluţescu. 

La manifestarea din centrul Timişoarei preoţii ortodocşi nu aveau voie, dinspre Patriarhie, să participe. Totuşi, au fost văzuţi doi, unul chiar în sutană. Credincioşii s-au grupat în jurul episcopului romano-catolic Martin Roos, un om care s-a comportat admirabil în ”scandalul împărtăşaniei”. O pancartă pentru toţi acei oameni: ”O singură turmă - un singur păstor”.

Nicolae Corneanu a avut o relaţie extraordinar de bună cu Martin Roos, episcopul romano-catolic de la Timişoara, dar şi cu reprezentanţii celorlalte culte.

Citiţi şi:
 

A murit IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului

FOTO Timişorenii îşi iau rămas bun, în Catedrală, de la Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului