Teoria emisă acum 90 de ani de veterinarul Mihail Vaida, pionier al zootehniei moderne: „Vitele se îngraşă numai dacă au linişte şi se simt bine“

Teoria emisă acum 90 de ani de veterinarul Mihail Vaida, pionier al zootehniei moderne: „Vitele se îngraşă numai dacă au linişte şi se simt bine“

Cărţile medicului veterinar Mihail Vaida

Timişoreanul Mihail Maximilian Vaida a absolvit, în 1907, Academia de Ştiinţe Veterinare din Budapesta. Întors în Timişoara, Vaida a activat ca medic veterinar în diverse comune din jurul oraşului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mihail Maximilian Vaida fost unul din pionierii zootehniei moderne, elaborând divere metode de creştere a porcilor şi vitelor atât în gospodării cât şi în crescătorii. 

Nepotul lui Maximilian Vaida, Corneliu Vaida, a descoperit întâmplător, prin vechile cufere depozitate în casă, două cărţi de specialitate, scrise de medicul veterinar. 
 
“Bunicul meu patern, Mihail Maximilian Vaida, a absolvit această Academia de Ştiinţe Veterinare Budapesta, una dintre cele mai vechi şcoli veterinare din lume. <Catedra de vindecare animală>, a fost înfiinţată în 1787, ca o instituţie independentă. 
 
Bunicul a fost unul din pionierii zootehniei moderne. A fost chemat la Bucureşti pentru a lucra în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, ajungând chiar ministru-adjunct în perioada interbelică”, a povestit Corneliu Vaida, care spune că nu a avut parte prea mult de bunicul veterinar. “El a murit la 88 de ani, când eu aveam doar opt ani”, adaugă Vaida.


 
În puţinele amintiri cu el, reţine că îl asculta fascinat povestind întâmplări de pe vremea când era tânăr medic veterinar. 
 
“Avea în Fabric o căsuţă cu o curte plină de flori şi cu un nuc mare, la umbra căruia mâncam prânzul în duminicile de vară. Creştea porumbei de rasă şi avea un câine ciobănesc german, negru, cu care ma jucam de fiecare data când îl vizitam. Am găsit doua din cărţile scrise de el pentru uzul ţăranilor, în vederea creşterii vitelor şi porcinelor în gospodăriile proprii după norme clare de igiena şi alimentaţie naturală. Citind cele scrise de bunicul meu, am convingerea că azi, porcii şi vitele astfel crescute, ar avea carnea mult mai sănătoasă...”, a mai spus Corneliu Vaida.


Diploma lui Mihai Maximilian Vaida, de la Academia de Ştiinţe Veterinare Budapesta
 
Prima carte scrisă de Maximilian Vaida, “Îngrăşarea vitelor cornute”, a fost publicată în 1931, la Bucureşti, de Imprimeria Centrală. A doua carte are titlul “Creşterea şi îngrijirea porcilor” şi a apărut, tot în 1932, tot în capitală.
 


„Un grup de gospodari mai luminaţi din judeţ a hotărât să facă o călătorie de studii în Ardeal. Au luat parte la această călătorie zece gospodari din cei cari şi până atunci s-au îndeletnicit cu creşterea şi îngrăşarea porcilor. Au vizitat expoziţia zootehnică ţinută la Cluj; de acolo s-au dus în judeţul Braşov, pe urmă în Banat şi în alte ţinuturi, unde creşterea porcilor se face cu multă pricepere.
 
Au vizitat gospodăriile mai multor crescători de porci şi după o călătorie de două săptămâni s-au întors în satele lor cu vionţa de a face la fel cum fac cei pe cari i-au vizitat în casele lor şi unde au văzut, că prin creşterea porcilor se aduce noroc, bogăţie şi mulţumire în casa gospodarilor, dacă...! 
 
De ce depinde acest „Dacă”, vom vedea mai la vale, căci unul din rândurile escursioniştilor a făcut note de drum descriind ceea ce au văzut. Iar noi am tipărit acele note de drum, ca să servească şi altora drept învăţământ”, afăm din „Introducerea” cărţii „Creşterea şi îngrăşarea porcilor”. 


„După războiul mondial, lumea a început să mănânce pâine mai puţină, în schimb a crescut consumul legumelor, a fructelor şi mai ales a produselor alimentare de origine animală...Avem unele regiuni în ţară, unde creşterea animalelor a ajuns la o treaptă considerabilă, dar în alte părţi şi mai ales în regiunile de stepă, există gospodării, în care ţinerea animalelor e privită ca un rău necesar. În aceste regiuni există gospodării unde paele şi pleaca sunt întrebuinţate numai ca mateial combustibil. Pământul astfel secătuit răspunde cu recolte de 300-400 kilograme de cereale la pogon, în loc de patru sau cinci ori atât. 
 
În aceste regiuni îngrăşarea vitelor ar fi recomandabilă. 
 
Există mai multe plante de nutreţ, care se desvoltă destul de bine şi în stepă. Afară de aceste plante, produsele secundare ale cerealelor şi unele reziduri eftine la noi, pot fi întrebuinţate la această industrie animală...
 
În lucrarea de faţă de-am propus să dăm sfaturi practice la îngrăşarea vitelor cornute, ocupându-ne mai cu deosebire cu îngrăşarea vitelor în regiunile de stepă.
 
Cel care vrea să se îndeletnicească cu îngrăşarea vitelor, va avea grijă de: Un adăpost (grajd), de personal (argaţi), de vite şi de nutreţuri. 
 
Vitele se îngraşă bine numai atunci, dacă au linişte, dacă se simt bine, dacă sunt sănătoase şi dacă primesc hrana potrivită”, aflăm de cartea „Îngrijirea vitelor cornute”, de dr. M. Vaida.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: