„Telenovela“ prinţului refugiat la Timişoara: a renunţat la toate privilegiile şi titlurile pentru o balerină
0
În anul 1873, o casă impozantă din cartierul timişorean Fabric a fost cumpărată de familia Habsburg-Lorena. Aici avea să locuiască o perioadă arhiducele Johann Salvator, prinţ al Imperiului Austro-Ungar, dispărut fără urmă în 1890 alături de iubirea vieţii lui, dansatoarea Ludmilla Hildegard Stubel.
Timişoara nu este deloc un oraş obişnuit. Istoria respiră în capitala Banatului la fiecare colţ de stradă. Aproape fiecare clădire din zonele istorice ale oraşului ascunde o poveste din vremurile în care această regiune se dezvolta şi prospera în Imperiul Austro-Ungar.
Cei care ajung în cartierul Fabric dinspre centrul oraşului, pe linia de tramvai, mai exact pe strada 3 august 1919 (cândva strada Andrassy), trec, inevitabil, pe lângă casele impunătoare, construite la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Imobilul de la nr.11 a fost construit în 1868, fiind chiar prima casă ridicată în acest cartier după suspendarea interdicţiei de construire în această parte a oraşului. Poartă numele „Casa Kunz“, după industriaşul Karl Kunz (există şi un cartier în Timişoara cu numele lui) – care era proprietarul unei fabrici de cărămizi. Palatul mai are însă un nume: „Casa arhiducelui“.
Este o casă cu două niveluri plus parter, în stil eclectic clasicist, aşezată lângă Sinagoga din Fabric şi vecină cu Parcul Regina Maria. Pe vremuri avea şi patru statui deasupra cornişei ca ornament, însă acestea au dispărut de-a lungul anilor.
„GIANNI“ A CUMPĂRAT CASA DE LA KUNZ
În 1873, Kunz avea să primească o ofertă de cumpărare pentru imobil, de la familia Habsburg-Lorena, care domnea în Austria. Astfel că proprietarul ei devine Johann Salvator, fiul cel mic al ducelui Leopold al II-lea al Austriei şi al Mariei Antonia, prinţesa Siciliei.
Palatul în care a locuit Johann Salvator FOTO Ştefan Both
„Născut la Florenţa în Palatul Pitti, tânărul «Gianni», cum i se spunea, avea numeroase titluri nobiliare: era arhiduce şi prinţ de Austria, membru al ramurii de Toscana a Casei de Habsburg-Lorena, prinţ al Ungariei, Boemiei şi Toscanei. N-a lipsit mult să devină regele Bulgariei. A îmbrăţişat cariera militară, după tradiţia familiei şi a primit de la tatăl său un castel medieval ca reşedinţă, pe malul lacului Traun din Austria, renovat de arhiduce după gustul epocii: Schloss Orth (n.r. – Castelul Orth)“, scrie Brânduşa Armanca în volumul „Abolirea timpului buimac“, publicată împreună cu regretata Ioona Rauschan. Din cauza spiritului său nonconformist, arhiducele, colonel de artilerie, a fost mutat disciplinar de la Viena la Timişoara, unde exista o garnizoană puternică, însă aflată totuşi la marginea imperiului.
Fosta strada Andrassy FOTO Colecţia Lucian Muntean/Facebook
S-A ÎNDRĂGOSTIT DE BALERINA „MILLI“
Supărarea familiei imperiale a survenit atunci când tânărul Johann Salvator s-a îndrăgostit de o balerină, Ludmilla Hildegard Stubel, cunoscută şi ca Milli, angajată la Opera din Viena. A cunoscut-o pe Milli la recepţiile date după spectacolele de la Operă, unde erau invitaţi şi artiştii. Erau însă vremuri în care acest lucru nu putea fi acceptat de părinţi. De aici până la o veritabilă telenovelă nu a mai fost decât un pas.
Milli Stubel DESEN Vali Ivan
Aşadar, Gianni ajunge la Timişoara, în anul 1873. Aici îşi va continua cariera militară în Garnizoana Cetăţii. Arhiducele participase în rol de comandant de trupe la alungarea otomanilor din Bosnia şi Herţegovina. Mai mult, în 1886, arhiducelui i s-a propus tronul Bulgariei, în locul lui Alexandru de Battenber, primul prinţ al Bulgariei moderne, însă el a refuzat.
„Nimic din toate aceste onoruri nu-l fac fericit pe Gianni, care devine curând oaia neagră a familiei, fiind publice vederile sale critice la adresa sistemului cazon de educaţie şi afinitatea pentru o cârmuire liberală a statului. Poate că accesele rebele i-ar fi fost iertate de Leopold al II-lea, severul său tată, poate şi de împăratul Franz Joseph, dacă n-ar fi încălcat interdicţia mezalianţelor din familia imperială. La 16 ani, se îndrăgosteşte de o balerină de la Opera din Viena, pe numele ei Ludmilla Hildegard Milli Stubel, şi se arată capabil de orice demenţă pentru a fi împreună cu ea“, mai scrie Brânduşa Armanca.
Johann Salvator, alături de membri ai familiei imperiale
O RELAŢIE NEACCEPTATĂ DE FAMILIE
Cronicile spun că a scris el însuşi în 1883, sub pseudonimul Johann Trugott, o piesă de teatru şi balet cu titlul „Asasinii“, în care a distribuit-o pe Milli Stubel în rolul principal. Relaţia dintre arhiduce şi Milli nu a fost niciodată acceptată de familia imperială. „În cursul timpului am învăţat să tolerez repetatele ofense aduse persoanei mele, dar întreaga mea viaţă a fost acrită de răul făcut sărmanei mele inocente Miltschi; pot să îi iert pe cei care mă persecută pe mine, dar pentru autorii calomniilor răspândite la adresa dragei mele Miltschi am – şi voi avea întotdeauna – o nestinsă ură şi dispreţ“, îi scria Gianni unui prieten.
Tânărul Johann Salvador FOTO Wikipedia.org
În 1889, după sinuciderea prinţului moştenitor Rudolf – care a fost unicul fiu al împăratului Franz Joseph I şi al soţiei acestuia, Elisabeta (cunoscută sub numele de Sisi), prietenul şi vărul său, Gianni a intrat într-o depresie.
Rudolf a fost victima aceloraşi rânduieli inflexibile care privilegiau interesele politico-militare ale Imperiului şi excludeau căsătoriile din dragoste; iubirea fără şansă pentru Maria Vetsera a dus la tragicul final al decesului celor doi amanţi în castelul de vânătoare de la Mayerling din Austria, neelucidat complet niciodată.
SUBIECT DE TABLOID ÎN PRESA VREMII
Gianni a decis să renunţe la toate titlurile şi privilegiile nobiliare, schimbându-şi numele în Johann Orth – după denumirea castelului din Austria. A renunţat şi la haina militară, la vârsta de 37 de ani. A venit şi momentul în care a decis să părăsească Timişoara şi să înceapă o viaţă nouă.
Gianni Orth a plecat la Londra, unde avea să se căsătorească cu balerina Milli, pe care o iubea de 21 de ani! Se ştie – din relatările presei din epocă, că şi-a luat licenţa de căpitan de vapor la Hamburg şi a cumpărat vasul «Santa Margareta»“.
Johann Orth, portret la maturitate FOTO Wikipedia.org
Planul lor era să plece într-o călătorie în jurul lumii, în anul 1890. Johann Orth şi Milli s-au îmbarcat pe „Santa Margareta“ şi au plecat spre America de Sud. Ultima dată au fost văzuţi la Montevideo, în Uruguay.
„S-au scris foarte multe articole pe această temă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea. S-a scris despre revolta lui împotriva casei imperiale, despre relaţia cu balerina, despre plecarea lor pe mare, dar mai ales despre dispariţia lor. Gazetele vremii au scris numeroase articole despre dispariţia misterioasă a arhiducelui. Este o temă veche. Se poate spune că a fost o temă care astăzi se încadrează la mondenităţi. Era un subiect de bulevard în imperiu. S-au scris şi romane“, a declarat istoricul şi scriitorul Ioan Szekernyes.
Casa "Arhiducelui" din Timişoara FOTO Ştefan Both
Declarat mort de două ori: în 1911, de austrieci, iar apoi de norvegieni, în 1945
Johann Orth trebuia să ajungă la Valparaiso, în Chile, însă arhiducele şi soţia au dispărut. Nu au mai fost văzuţi niciodată. Au existat numeroase ipoteze, ba că vasul s-a scufundat în ocean, în zona insulei Cape Horn (cel mai sudic punct din America de Sud), ba că Johann Orth şi Milli s-au retras în Patagonia, în căutarea paradisului pe care nu l-a putut avea în Imperiu. Până la urmă, în anul 1911, autorităţile de la Viena i-au declarat oficial morţi pe Johann Orth şi Milli Stubel Orth.
De parcă nu ar fi fost de-ajuns, povestea lui Johann Orth a avut o continuare în 2007. Un tribunal din Norvegia a anunţat că arhiducele nu a murit la începutul secolului al XX-lea, ci a devenit Alexander Hugo Köhler şi s-a mutat în Norvegia. Acesta a murit în 1945, iar urmaşii lui, Henrik Danielsen şi Franz Köhler Nilsen au cerut să li se recunoască drepturile de moştenitori, ei cerând printre altele şi castelul Orth din Austria. Când s-a pus problema exhumării pentru a face teste ADN, din cauza cheltuielilor mari, cei doi au renunţat la pretenţii.
Anunţ în ziarul american "The Sunday Sentinel"
Castelul Orth este o atracţie turistică astăzi în Austria. Acesta se află practic pe o insulă, în mijlocul unui lac. Castelul a fost vândut în urma unei licitaţii, în anul 1913, iar acum este un hotel care poartă numele Orth Schlosshotel. Aici au loc numeroase evenimente artistice şi spectacole.
Castelul Orth este o atracţie turistică astăzi în Austria FOTO Wikipedia.org
„Casa arhiducelui“ a stârnit nemulţumirile timişorenilor
Când a fost construită, „Casa Kunz“, devenită „Casa arhiducelui“, avea să stârnească nemulţumirile vecinilor, care se temeau că urmează să înceapă construcţia în toată zona Fabric din Timişoara de imobile înalte, iar micuţele lor case vor fi eclipsate. Despre acest lucru a scris şi Josef Geml, primarul Timişoarei în perioada 1914-1919, în „Monografia Timişoarei“, care aminteşte şi cumpărarea clădirii de către Johann Salvator de Habsburg, în 1873. Casa nu a rămas mult timp un turn solitar, pentru că au început să se construiască palate asemănătoare pe tot bulevardul. Palatul arhiducelui a suferit modificări interioare după naţionalizare, fiind compartimentat pentru a putea fi locuit de mai multe familii.
Casa "Arhiducelui" din zona Fabric
A cumpărat şi un conac lângă Timişoara
Conform siteului conaculhodoni.ro, proprietatea baronului Manaszy-Barco de Hodony, aflată la Hodoni, la 32 de kilometri de Timişoara, a aparţinut o perioadă prinţului Johann Salvator.
„În anul 1840 se construieşte “curia” (conacul) familiei de baroni, amplasată pe un domeniu care cuprindea numeroase clădiri anexe, parcuri, plantaţii de arbori şi alei. Amplasamentul domeniului, vizibil în hărţi din anii 1860, este identic cu cel de astăzi. După anul 1874, domeniului trece succesiv în proprietatea altor familii: 1874 arhiducele Ioan de Toscana, în 1877 este proprietară Francisca Todesco, în 1879 proprietarii au fost Eross Bela şi Gheza, iar de la aceştia, în 1888, l-au cumparat Kastory Ioan şi Mihai, ultimul rămânând proprietar pentru o perioadă mai îndelungată”, aflăm de pe conaculhodoni.ro. Este singura sursă prin care aflăm că Johann Salvator a fost, pentru o scurtă perioadă, proprietarul unui conac din judeţul Timiş.
Citiţi şi:
Fabuloasa poveste a regelui bănăţean din Insula Timor
Se încarcă comentariile...
