„Tatăl“ refugiaţilor din Timişoara: „Cei din Ucraina, la fel ca afganii, fug fiindcă se tem pentru viaţa lor” FOTO

Publicat: 14.03.2022 20:32

Ultima actualizare: 02.08.2022 08:09

Flavius Ilioni Loga (în centru) FOTO Logs

Anul 2022 a venit cu o nouă provocare pentru membrii asociaţiei LOGS, condusă de Flavius Ilioni Loga: criza refugiaţilor din Ucraina. Cei de la LOGS aveau deja antrenamentul făcut în condiţiile în care se ocupă de migranţii din Afganistan de mai bine de un an.

În 2021, fenomenul migraţionist a luat amploare la frontiera României. Un număr record de cetăţeni din Asia - cei mai mulţi din Afganistan, au ajuns în Timişoara, trecând graniţa cu Serbia. Conform cifrelor Poliţiei de Frontieră Timişoara, au fost înregistrate în jur de 74.000 de tentative de trecere a frontierei. Aproape 8.000 de persoane au depus cereri de azil în Timişoara. Voluntari coordonaţi de Logos Grup de Iniţiative Sociale s-au preocupat ca migranţii care ajung în Timişoara să aibă parte de un tratament cât mai uman. A fost un antrenament bun pentru criza refugiaţilor din Ucraina, declară pentru „Adevăul” Flavius Ilioni Loga, coordonatorul grupului LOGS.

Înainte de toate, te-aş întreba cum mai rezişti. După criza migranţilor afgani a venit războiul în Ucraina!

Nici nu ştiu cum să răspund. Ideea e că ne motivăm, fiindcă nevoie există şi cineva trebuie să o acopere. După un an şi trei luni de asistenţă continuă pentru numărul mare de afgani care au ajuns în Timişoara, a fost natural să fim din nou în prima linie. E o provocare foarte mare. Suntem foarte obosiţi şi echipele astea de voluntari, angajaţii de la Direcţia de Asistenţă Socială, toţi fac o treabă grozavă. Dar e un efort incredibil. În două săptămâni, am lucrat cu aproape 700 de refugiaţi cărora le-am oferit informaţii, iar undeva la 450 au venit fizic în centrul nostru, fie i-am dus la cazare, fie le-am oferit alte servicii.

Care e diferenţa dintre afganii care fugeau de război, la fel ca ucrainenii care tot din cauza gloanţelor pleacă?

Dacă mă întrebi pe mine, nu e nicio diferenţă. În sensul că toţi sunt refugiaţi. Deşi e clar că răspunsul acesta incredibil al românilor şi solidaritatea asta grozavă care e de salutat, care pe noi clar ne bucură, e diferită faţă de oamenii din Afganistan. Dar şi ei sunt refugiaţi. Vecinii noştri ucraineni se confruntă cu aceeaşi situaţie cu care se confruntă afganii. Diferenţa asta de proximitate face să simţim mai mult oamenii care sunt lângă noi, iar faptul că din prima zi au ajuns la vamă zeci de români, cu mâncare, cu ceai, să răspundă imediat, asta a făcut cumva să se pună în mişcare un mecanism al solidarităţii. Nevoile sunt identice, motivele pentru care pleacă sunt la fel, aşa că răspunsul ar trebui să fie la fel. Noi, în Timişoara, ne mândrim cu răspunsul pe care timişorenii l-au avut faţă de afgani, de suportul şi solidaritatea lor. Aşa că nu ne surprinde că timişorenii din nou vor să-i ajute şi pe cei din Ucraina. Acum, dacă privim la specificul şi istoricul oamenilor, sunt diferenţe şi de educaţie şi de nevoi, oamenii din Ucraina vin cu nevoie pe termen scurt, în timp ce oamenii din Afganistan de obicei ajungeau aici fără absolut nimic. Nu cunosc limba, nu cunosc cultura de aici, era puţin mai dificil să pornească o viaţă nouă în România, faţă de vecinii din Ucraina. Dar repet, refugiaţii din Ucraina sunt la fel ca cei din Afganistan, Somalia sau orice altă ţară din care oamenii fug pentru că se tem de viaţa lor.

Flavius Ilioni Loga şi voluntarii timişoreni FOTO Logs

Aşadar aţi făcut un antrenament bun...

Ceea ce se întâmplă acum în România e surprinzător. Dar este cumva o reluare a ceea ce s-a întâmplat la Timişoara cu afganii. Fără să avem noi de-a face cu ce se în România. Pentru noi a fost un antrenament bun, de aceea suntem la Centrul de Suport pentru Ucraina din Timişoara, şi coordonăm împreună cu Centrul de Asistenţă Socială a primăriei acest centru intergart în care răspundem nevoilor ucrainenilor într-un mod specializat şi organizat. Suntem aici zi şi noapte, găsim soluţii. Trebuie să fim primitori şi buni cu refugiaţii.

„Sunt oameni cu o independenţă foarte mare”

Majoritatea ucrainenilor sunt în tranzit pe la noi. Câţi au decis totuşi să şi rămână pentru o perioadă mai lungă?

Sunt oameni cu o independenţă foarte mare. Dar în urma interacţiunilor cu noi, să ştiţi că mulţi au decis să rămână în Timişoara. Avem o bază de date cu câte persoane sunt cazate prin noi. Sunt în jur de 60 de persoane. O mare parte din ei au decis să rămână aici şi stau în locuinţe private. Dar aceştia sunt înregistraţi prin platforma noastră, pentru că sunt oameni care au venit prin intermediul altor organizaţii sau cu biserici.

Timişoara propune câteva premiere şi lucruri unice în România în privinţa refugiaţilor. Despre ce este vorba?

În primul rând, noi, de două săptămâni, avem deja acest centru, care este o cooperare între Direcţia de Asietenţă Socială a unei primării şi ONG-uri, plus comunitatea locală prin voluntari. Noi suntem împreună în acest centru de comandă, unde consiliem oameni, avem un call center, e o iniţiativă inovativă şi nouă. Pe de altă parte, verificarea locuinţelor puse la dispoziţie de timişoreni, validarea lor prin asistenţi sociali, e din nou un mecanism unic. Şi e foarte important. E de salutat bunăvoinţa oamenilor, dar şi acest ajutor trebuie să fie unul organizat, validat, verificat pentru a nu întâlni situaţii neplăcute. Şi al treilea element al unicităţii centrului nostru e aceast ajutor financiar care se oferă rapid, oamenii vin şi primesc aceste tichete sociale pentru mâncare. Ajutorul e foarte specific.

Flavius Ilioni Loga întâmpină refugiaţii din Gara de Nord FOTO Logs

La început, au plecat cei care au avut bani, maşini sau rude în Occident. Vă aşteaptaţi ca în următorul val să fie persoane care nu au posibilităţi, care vor accepta să rămână şi la noi?

Întotdeauna în situaţii de urgenţă sau război primii oameni care vor pleca sunt cei care au o susţinere financiară, au un mijloc de transport şi ştiu încontro se îndreaptă. Vor urma oamenii care au plecat la picior, oameni care vor realiza că nu are rost să rămână pentru că viaţa lor este în pericol. Sunt oameni care au mai multe vulnerabilităţi, care vor fi mult mai descurajaţi, nu au reţea de suport proprie. Pentru ei asistenţa creşte ca volum. Trebuie să lucrăm mai mult ca ei să aibă o siguranţă în România. Sunt oameni care nici nu vor putea să călătorească mai departe dacă nu au documente, pe de altă parte la nivelul Comisiei Europene s-a hotărât că toţi ucrainenii primesc o viză umanitară sau un permis de şedere. Cumva va scădea dorinţa lor de a merge în Germania sau altă ţară care economic e mai dezvoltată decât românia, pentru că nevoia lor nu e neaparat una economică, e una de siguranţă. Dar statul trebuie să le arate că le poartă de grijă.