Superstiţii de Sânziene: cum să-ţi visezi ursitul şi de ce trebuie să te scalzi în rouă

Sânzienele se plimbă prin aer şi pe pământ în ziua solstiţiului de vară

Astăzi, în Banat, la fel ca în toată România, se sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Pe lângă sărbătoarea creştină însă astăzi este ziua Sânzienelor, care vine din moştenirea păgână a poporului nostru. Mai mistice şi deci mai atractive, Sânzienele presupun mai multe activităţi interesante, iar cele mai vizate de această sărbătoare rămân femeile tinere.

Potrivit surselor istorice, sărbătoarea Sânzienelor provine dintr-o tradiţiei a venerării zeiţei Diana. Această zi şi, mai ales, noaptea de 23 spre 24, marchează solstiţiul de vară, iar precreştinii sărbătoreau cu sfinţenie această trecere. Ziua se numeşte Sânziene în Banat, Oltenia, Transilvania, Maramureş sau Bucovina. În sudul Moldovei, în Muntenia şi Dobrogea însă aceasta poartă denumirea de Drăgaică.

Legenda spune că Drăgaica sau Sânziana, zână păgână, pluteşte prin aer şi chiar coboară pe pământ în ajunul şi în ziua solstiţiului. Vrăjitoarea soarelui cântă şi dansează, însoţită de un alai de zâne şi fecioare frumoase.

Dacă Rusaliile sunt prăpăstioase, Sânzienele sunt vesele şi iubitoare. În accepţiunea vechilor locuitori ai Europei, acestea proteajează nu doar roadele de intemperii, ci şi femeile de singurătate.

"Daă însă oamenii nu le ţin sărbătoarea aşa cum se cuvine, jură strâmb sau fac alte rele, Sânzienele se supără şi pot aduce un sac de pedepse: femeilor care nu ţin ziua lor le pocesc gura, cei pacatoşi sunt loviţi cu "lanţul Sanzienelor", animalele pot rămâne sterpe, pot isca vijelii şi grindină lăsând astfel câmpurile fără rod şi florile fără de puteri tămăduitoare", potrivit site-ului superstitii.ro.

Ce se întâmăplă în Noaptea Sânzienelor

Tradiţia spune că nu sărbătoreşti cum se cuvine zânele belşugului dacă nu respecţi anumite reguli. Totul începe cu asfinţitul zilei de 23 iunie, când oamenii culeg braţe de flori de sânziene. Fetele îmbrăcate de sărbătoare îşi pun pe cap marame albe şi coroniţe din flori galbene şi spice de grâu, iar la brâu ţin florile de sânziene.

Acestea se împletesc în cununi. "Când sunt gata, se porneşte Dansul sânzienelor, iar  sătenii împodobesc cu ele stâlpii porţilor, ferestrele gospodăriilor, crucile de hotar şi chiar pe cele din cimitir. Mai apoi, cu strigăte de veselie şi chiuituri fiecare aruncă pe casă ori pe acoperişul hambarelor sau coteţelor cununa sa punând câte o dorinţă sau întrebare - legate fie de dragoste,  fie de gospodărie, recoltă ori sănătate. Însă numai dacă cununiţa rămâne pe acoperiş, înseamnă că dorinţa se şi îndeplineşte", se mai arată pe site-ul superstitii.ro.

Din ajunul Sânzienelor mai fac parte şi focurile aprinse la margine de păduri. Dar printre cele mai răspândite obiceiuri de Sânziene rămâne visatul ursitului. Dacă vor să afle cum va arăta cel care le va duce la altar, fetele nemăritate trebuie să-şi pună sub pernă flori de sânziene şi cel pe care îl visează în noaptea de 23 spre 24 iunie le va fi mire. Iar dacă vor să apară şi repede cel pe care l-au visat, a doua zi dimineaţă trebuie neapărat să se spele cu rouă, iar în sân vor purta florile de sânziene.

Rouă din "locuri necălcate"

Spălatul cu rouă este foarte important de Sânziene. Nu doar fetele nemăritate au dreptul să simtă efectele sale benefice, ci şi nevestele care îşi pot reînnoi astfel frumuseţea. "Babele din sat trebuie sa meargă în zori de zi prin locuri necălcate, unde strâng roua Sânzienelor într-o pânză albă, nouă, iar apoi o storc într-o oală nouă;  pe drumul de întors spre casă ele nu trebuie să vorbească deloc şi nu trebuie să întalnească pe nimeni în calea lor, iar roua astfel păstrată se oferă fetelor şi femeilor care au nevoie de ea", scriu cei de la superstitii.ro.