Secretarul de stat care a trăit tsunami-ul din 2004: „Am amuţit, nici măcar nu am putut să strig”

Lidia Barac

Ieri s-au împlinit șase ani de la tsunami-ul din Indonezia care a măturat tot ce a întâlnit în cale, de la oameni, până la copaci, mașini și clădiri. Secretarul de Stat din Ministerul Justiției, Lidia Barac, se afla împreună cu soțul în Thailanda când a avut loc tragedia. Seismul s-a resimțit și acolo. Un tânăr care i-a salvat judecătoarei viața a fost ucis de apă, iar experiența a marcat-o pe viață pe Lidia Barac.

Până în 2004 Lidia Barac mai fusese în Thailanda și i-a plăcut atât de mult încât a hotărât să mai meargă. În dimineața de 26 decembrie 2004 era în hotelul din stațiunea Pukhet, când a văzut că lampa se mișcă, parcă ar fi fost un cutremur. „Am crezut că mi se pare. Am luat micul dejun și am plecat spre plajă. Marea era trasă aproximativ 300 de metri, neobișnuit de mult.

Erau foarte multe soici și ne-am hotărât ca, după ce punem cearceaful pe nisip să culegem scoici", povestește judecătorul timișorean.

Primul salvator: un thailandez sărac

Un tânăr thailandez, sosise pe plajă să-și instaleze o tarabă cu sucuri i-a avertizat însă pe cei doi români că trebuie să își ia lucrurile că s-ar putea să le fie inundate de flux. m-a avertizat să îmi iau prosopul că vine refluxul. „Am ridicat prosopul și am văzut cum vine apa cu o liniște deplină. Părea că vine normal, dar unda cu care a venit valul avea aproximativ 500 de kilometri pe oră. Nu s-au văzut valuri mari. Când am realizat că se apropie de balustrada care înconjura nisipul, am realizat că este un fenomen supranatural", a mai spus Lidia Barac.

Al doilea salvator: un croitor indonezian

Potrivit judecătorului, apa venea atât de tare încât pus și simplu era lipită de asfalt. Într-o primă fază, fenomenul a lăsa-o pe Lidia Barac fără nicio reacție. „Am amuțit, nici măcar nu am putut să strig. Am alergat spre o stradă, iar un croitor indonezian a deschis porțile și am intrat în sediul respectiv. La ultimul pas aproape că mi-a atins călcâiul. Am urcat la etaj și am văzut apa, care nu venea în valuri, dar urca spre balcon, la aproximativ un metru și jumătate", a mai mărturisit secretarul de stat din Ministerul Justiției.

Tânărul salvator, ucis de ape

Lidia Barac a suferit un șoc greu de explicat în momentul în care a realizat că tânărul de pe plajă care îi salvase viața ei și a soțului a murit. „Ne-a salvat nouă viața, dar nu a mai reușit să se salveze. Probabil din cauza sărăciei nu și-a putut abandona bunurile, care erau tot ce avea", a concluzionat magistratul. Lidia Barac a mai spus că timp de aproape 48 de ore toate căile de comunicare au picat. „Mergând prin apă până la brâu, am mers spre partea de nord a stațiunii, care era pe un deal. Acolo am aflat că a fost un cutremur în Indonezia, care a fost resimțit și în Thailanda", a spus Barac. Chiar dacă primul lucru pe care și-l doreau soții Barac era să ajungă acasă, locurile erau rezervate și a fost nevoie să stea până în data de 19 ianuarie, când au prins primul zbor spre Munchen.

Șocul din avion: locurile dispăruților, rămase goale

Lidia Barac și soțul său au trăit o experiență dură și în avionul de întoarcere, când au constatat că în avion sunt foarte multe locuri libere și cu toate acestea, ei nu au reușit să plece decât în 19 ianuarie. „A fost crudă experiența. În realitate, diagramele figurau ocupate, dar cei care trebuiau să ocupe locurile erau persoane dispărute sau decedare. Acest șoc a fost cumplit. Pe aeroport foarte mulți aparținători stăteau cu pozele în mână. Am făcut un șoc când am realizat durerea", a povestit magistratul cu vocea tremurândă .

Salvată ca prin minune

Cei doi timișoreni plecați în Thailanda au scăpat ca prin miune cu viață pentru că în ziua în care a fost cutremurul ar fi trebuit să fie pe o insulă care pur și simplu a fost ștearsă de pe fața pământului. „Se organizau excursii pe alte insule. În data de 25, fiind Crăciunul, locul nostru era în biserică, dar pentru că nu am găsit nicio biserică în apropiere, am decis să mergem în excursie în 25. Dacă mergeam în 26, aşa cum intenţionam iniţial, această discuţie nu mai avea loc. Pur și simplu Dumnezeu ne-a luat în brațe și ne-a salvat", a mai spus judecătorul.

„Am o altă raportare la Dumnezeu"

Experienţa de la tsunami a marcat-o pe viaţă pe Lidia Barac. Aceasta mărturiseşte că, după ce a fost la un pas de moarte, a realizat că azi poţi să ai totul, iar mâine să mori şi să nu mai ai nimic, iar viaţa se vede altfel după o astfel de trăire. „Am o altă percepție legată de toate valorile care mă înconjoară. Am o altă raportare la credință, la Dumnezeu. Nu în ultimul rând, am bucuria de a trăi, prețuirea vieții, a solidarității. Sunt lucruri care te marchează. Astfel de evenimente prvoacă transformări interioare. Unii oameni chiar sunt aleși să trăiască astfel de întâmplări. Cunoscând și alte persoane care au trăit acele momente, pot spune că este o lecție de viață.", mărturiseşte Lidia Barac.