Satul „fantomă“ care refuză să moară. S-a reînfiinţat Parohia Nadăşului pentru a putea consolida ruinele bisericii ortodoxe
0
Satul fantomă Nadăş, aflat la 15 kilometri de Recaş (şi 40 de kilometri de Timişoara), nu mai există ca localitate din 1992, când a fost declarat oficial sat depopulat. Localitatea a dispărut de pe hartă, nu însă şi din inimile fiilor satului.
Oamenii au părăsit Nadăşul după ce au rămas fără curent, drum şi şcoală – în cadrul planurilor de sistematizare comandate de Nicolae Ceauşescu, în urmă cărora sătenii erau obligaţi să devină orăşeni, pentru a lucra în intreprinderi.
Cei care au părăsit Nadăşul şi-au dărâmat casele pentru a putea folosi materialul de construcţii la ridicarea noilor locuinţe, de la periferia Timişoarei.
Începând din 2003, fii satului au decis să readucă viaţa la Nadăş. La iniţiativa soţilor Mircea şi Lenuţa Hoară, au început să se organizeze din nou ruga. Aceştia şi-au restaurat vechea locuinţă pentru a avea o casă de vacanţă, unde veneau ori de câte ori doreau să scape de oraş. I-au urmat şi alţi nădăşeni, care şi-au construit case în vechea vatră a satului.
Rugă la zidurile bisericii
Ruga de la Nadăş are loc în fiecare an, în duminica a doua după Rusalii (Duminica Tuturor Sfinţilor Români). La prima rugă, în 2003, s-au adunat 40 de persoane, însă numărul prietenilor a tot crescut în fiecare an. Au fost ani în care s-au adunat şi 1.000 de invitaţi. Dacă pe vremuri se putea intra doar cu tractorul, acum drumul este pietruit până în sat.
Cum ajungi în localitate, te întâmpină ruina bisericii ortodoxe, din care au rămas doar pereţii. Aici se desfăşoară ruga.
Există o legendă locală care spune că atunci când s-a început demolarea bisericii, a avut loc un accident de muncă. Un muncitor şi-a pierdut viaţa, iar lucrările au fost sistate. Nu a scăpat de distrugere, hoţii de materiale de construcţii au pus umărul de dărâmare. Au rămas câteva ziduri, care acum urmează să fie restaurate.
S-a reînfiinţat Parohia Nadăşului
Pentru a putea susţine restaurarea, s-a reînfiinţat Parohia Nadăşului. Practic, s-a reactivat Chilia Nadăş care aparţine de Herneacova.
“S-a reactivat parohia să putem derula bani, în cazul în care pimim sponsorizări şi ajutor financiar, pentru consolidarea zidurilor bisericii. Ne preocupă salvarea zidurilor bisericii, să le conservăm. E o biserică veche, anul viitor are 120 de ani de la construcţie. Din 2003 am tot încercat să conservăm, să reparăm, să consolidăm”, a declarat Vasile Suciu, preotul Nadăşului.
Acesta spune că nu a lipsit niciodată de la rugă. Au fost ani în care slujba a fost ţinută şi 12 preoţi.
“Slujbele se ţin între zidurile bisericii. Apoi are loc o serbare câmpenească. Anii trecuţi a avut loc şi o exopoziţie de fotografie cu istoria Nadăşului, este program artistic, cu ansambluri, solişti, dansuri. E o sărbătoare a reîntâlnirii, a întoarcerii acasă. Să nu se piardă Nadăşul, să rămână. Au fost ani în care au venit şi aproape o mie de oameni. Fii satului, urmaşi, prieteni, cunoscuţi, invitaţii uniora sau altora. Unii nu au nicio legătură cu Nadăşul. E o serbare câmpenească”, a mai spus Vasile Suciu.
Preotul spune că încpe să se simtă viaţa la Nadăş. “Nu ştiu câte case s-au construit. Sunt câteva. Unul îşi face o cabană, unul o casă de odihnă, nu au număr. Unii vin o dată pe an, alţii o dată pe lună, dar sunt şi unii care ajung acolo săptămânal. Există o familie, Lazea, care nu a plecat niciodată. Ei cresc animale. Au oi. La recensământul din 1992 satul a fost declarat depopulat, nu a mai existat ca localitate administrativ teritorială şi aparţine de Recaş ca teritoriu. Oamenii mai construiesc, se mai întorc. A fost o perioada când a fost mai mulţi interesaţi, acum e linişte”, a mai spus Suciu.
Biserica ortodoxă este din 1898
Biserica ortodoxă actuală a fost construită în anul 1898 când a fost demolată vechea biserică de lemn. Noul edificiu religios a fost construit din cărămidă de către antreprenorul Gheorghe Heger. Biserica respecta caracteristicile stilului baroc vienez, larg răspândit în această parte a ţării. Turnul a fost construit din cărămidă si acoperit cu tablă iar bolta semicilindrica tot din cărămidă. Nu a fost pictată ci numai zugravită. Biserica a fost antesfinţită de către protopopul Victor Faur în anul 1962 şi a avut hramul Sfântului Gheorghe.
De-a lungul timpului biserica a fost restaurată, prin strădania preoţilor parohi în mai multe rânduri. Renovări au avut loc în anii: 1926, 1961 şi 1967. Spre sfârşitul anilor 80 pe fondul depopulării satului, biserica este demolată parţial.
Primele documente despre Nadăş
Nadăşul are o vechime de cel puţin 750 de ani. El a fost pentru prima dată menţionat documentar în documente maghiare din secolul XIII, mai precis în diplome de proprietate din anii 1247 şi1256. Atunci se numea Nadasd şi aparţinea de Cenad.
Prima atestare sigură a localităţii este facută de Conscripţia din anul 1717 când este amintită sub numele de Duboki Nadush şi aparţinea de Districtul de Lipova. Satul avea la acea dată numai 11 case.
În anul 1761, pe harta oficială habzburgică este menţionată localitatea sub numele de Dubski Nadosh. Prima atestare a şcolii din Nadăş este in anul 1776 ceea ce dovedeşte că localitatea avea la acea dată o dezvoltare remarcabilă. Până în 1804 în sat locuiau numai români şi şârbi, dar din anul acela în localitate sunt aduşi colonişti maghiari din zona Szegedului.
În anii următori aceştia au construit o capelă catolică. Documentele istorice mărturisesc că în 1828 este ridicată prima biserică ortodoxă ce a fost construită din lemn.
Nadăşul după Unire
În 1921 Nadăşul a făcut parte din Judeţul Timiş-Torontal, Plasa Recaş şi aparţinea de comuna Herneacova. În anul 1956 face parte din regiunea Timişoara, Raionul Timişoara şi aparţinea de comuna Recaş. Din 1972 face parte din Judeţul Timiş şi aparţine de comuna Recaş, situaţie în care se află şi în prezent. În localitate a existat şi o casă parohială construită în anul 1870 şi unde au locuit preoţii care au slujit în biserica din Nadăş.
Se încarcă comentariile...
