Sărbătoare mare în satul Tirol: 200 de ani de la aşezarea coloniştilor austrieci în Banat GALERIE FOTO

Sărbătoare mare în satul Tirol: 200 de ani de la aşezarea coloniştilor austrieci în Banat GALERIE FOTO

Tirol-Köningsgnad

Aproape 200 de invitaţi din Germania, Austria şi Italia au participat la sărbătoarea din satul care aparţine de comuna Doclin, din judeţul Caras-Severin.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tirol este un stat federal situat în vestul Austriei, cu capitala la Innsbruck. Există şi o regiune autonomă în Italia, încorporată în 1919, ca urmare a Primului Război Mondial, Provincia Autonomă Bolzano, denumită Tirolul de Sud. Mai este însă şi un Tirol în România, în judeţul Caras-Severin.

Astăzi, acest sat bănăţean priveşte în urma a 200 de ani de istorie frământată. Tirol (sau Köningsgnad) a îmbrăcat din nou straie de sărbătoare, de această dată pentru a marca două secole de la prima atestare.



GALERIE FOTO

Pentru o zi, la Tirol s-a creat din nou atmosfera care a domnit cândva şi care a dispărut din cauza transformărilor din ultimele decenii. Sub sloganul „Cine nu îşi cinsteşte înaintaşii, nu îşi merită viitorul”, aproape 200 persoane din Austria, Germania şi Italia au venit în satul bănăţean. Unii plecaţi de aici, alţii urmaşi celor care au locuit în Tiroulul cărăşean.

Sărbătoarea celor 200 de ani de la atestare a fost organizată de Asociaţia concetăţenilor din Tirol, fondată în 1996 de către Guther Friedmann, unul dintre „nemţii” născuţi şi plecaţi din Koningsgnad.

„Noi organizăm o întâlnire a concetăţenilor din doi în doi ani. Dar e din ce în ce mai greu să îi aduni. Sunt bucuros că am reuşit să adunăm atâta lume pentru a marca 200 de ani de atestare documentară a satului. Sunt cam 180 de persoane care au venit din Austria, Tirolul de Sud şi Germania. Nu cred că vor mai fi vreodată atâţia, a fost foarte dificil de organizat evenimentul”, a spus Gunther Friedmann, care a părăsit Tirolul bănăţean în 1973. Acesta a lucrat la fabrica Mercedes, de lângă Stuttgart, până la pensionare.



Obelisc în amintirea sărbătorii de 200 de ani

Printre oficialităţile prezente la eveniment s-au numărat Ambasadorul Austriei la Bucureşti, Michael Schwarziner, consulul onorific al Austriei la Timişoara, Vasile Onofrei, viceconsulul de la Timişoara, Sigfried Gelhaisen, un colonel, ataşat militar de la Viena, Christian Smutek, reprezentanţii Episcopiei Romano-Catolice din Timişoara, şi mai multe oficialităţi locale. Discursurile s-au ţinut în Biserica Catolică, sfinţită în 1850

Toţi invitaţii au participat şi la dezvelirea unui obelisc care marchează cei 200 de ani de la atestarea satului. Acesta se află lângă un alt monument, ridicat în urmă cu 100 de ani, şi lângă statuia făcută în memoria tirolezilor care au murit în Războiul Mondial.

Toată ziua de sâmbătă a fost dedicată muzicii şi spectacolelor susţinute de formaţii din Austria, Germania, Italia şi România.



GALERIE FOTO

Povestea satului Tirol


Satul Tirol a fost întemeiat de refugiaţii care au participat la războiul tirolezilor împotriva armatei francezo-bavareze, în 1809. Împăratul Franz Iosef, care a fost nevoit să cedeze Tirolul Bavariei, în urma tratatului cu Napoleon, l-a însărcinat pe Josef Speckbecker, condamnat alături de alţi conducători ai armatei tiroleze, să conducă refugiaţii în Ungaria sudică (Banatul românesc de azi) şi a le înfiinţa acolo un loc de şedere.

Pe data de 16 septembrie 1812, pe când colonia număra 31 de case, împăratul Franz I scoate un certificat în care hotăreşte ca noua colonie să fie denumită Köningsgnad, în traducere „Graţia împărătească”. De-a lungul timpului satul s-a numit Tirol, Satul tirolez, Localitatea tiroleză sau Tyrol. Numele Köningsgnad s-a păstrat până în 1888, iar apoi s-a transformat în Kiralykegye, „Graţia împărătească” în limba maghiară.

În urma tratatului de la Trianon din 1920, cea mai mare parte a Bantului istoric a intrat în componenţa României şi, din 1927, satul va fi denumit oficial Tirol şi încorporat judeţului Caras-Severin. Conform Legii minorităţilor din România, din 2001, pe indicatorul localităţii reapare şi numele iniţial Köningsgnad.



Emigrare şi imigrare

Din cauza vieţii dificile, în 1813, mulţi săteni au părăsit localitatea, iar în 1818, sub conducerea preotului Johan Matheus Struefer marea lor majoritate s-au stabilit la Timişoara, pe actuala stradă Ciprian Porumbescu (din cartierul Elisabein), care a fost numită Tiroler Gasse. O singură familie avea să rămână la Tirol.

Administraţia camerală hotăreşte amelirarea regulilor rigide anterioare, pentru a atrage noi colonizări la Köningsgnad, drept urmare, începând din 1814 au început să vină familii din satele şi localităţile din zonă, urmată de o grupă din Wurttemberg, din Germania. În 1823 au venit colonişti din Bavaria, Boemia, Moravia, Austria, Silezia şi numeroase familii de croaţi din Banat. În 1849 Köningsgnad avea 943 de locuitori.

Primul centenar

În septembrie 1912 s-a sărbătorit primul centenar al satului, ocazie cu care s-a ridicat în parcul bisericii o coloană comemorativă. La izbucnirea primului Război Mondial, 268 de bărbaţi din Tirol au fost luaţi în armată, 44 nu s-au mai întors. În perioada 1925-1945, pe raza localităţii îşi desfălurau activitatea nouă magazine, trei măcelării, zece bărbieri, şase zidari, cinci fierari, cinci croitori, şase pantofari, cinci căruţaşi, şase dulghieri, patru birturi (două cu popicării, două cu săli dans).

Mai era o asociaţie ţărănească, o lăptărie, o moară, un sediu de vânzare a lemnului, o fabrică de cărămizi, două distilerii de ţuică şi doi producători de apă gazoasă.

Până în 1935 s-a practicat cultura viermilor de mătase şi albinăritul. Viticultura a fost o activitate importantă încă de la înfiinţarea satului.



Al doilea Război Mondial


Bărbaţii din Tirol s-au înrolat voluntar în armata germană, iar 51 de soldaţi din sat au murit pe câmpul de luptă. După ce în 1944 România a întors armele, pentru minoritatea germană au urmat vremuri grele. Au urmat arestpri, deportări la muncă forţată în Uniunea Sovietică. 124 de persoane au fost lovite de această soartă crudă, fiind puşi la munci deosebit de grele, foamete, frică şi dorul de casă.

Pe 24 decembrie 1949 s-au întors acasă ultimii deportaţi. Nu puţini au plătit cu viaţa. A urmat perioada deportărilor în Bărăgan, în iunie 1951. 71 de tirolezi au fost nevoiţi să petreacă acolo cinci ani, în condiţii groaznice.

Tirolul postbelic şi actual


O dată cu venirea la putere a Partidului Muncitoresc Român (transformat în PCR), toate firmele şi proprietăţile au fost luate de stat. În Tirol a fost înfiinţat o cooperativă agricolă de producie şi o gospodărie agricolă de stat. Pentru că nemţii începeau să plece, în locul lor au fost aduşi muncitori din zonele olteniei, fără să aibe legături cu istoria şi vechea viaţă a Tirolului.

După 1990 au emigrat şi ceilalţi locuitori germani. Astăzi au mai rămas doar 40 de persoane, care însă sunt suţinuţi de familiile din Germania sau Austria.


Astăzi, limba germană nu se mai aude deloc pe străzile din Tirol. Pentru a sprijini locuitorii săraci din sat, în Germania a fost demarat proiectul „Tirol pentru Tirol”. Au fost trimise mereu ajutoare, populaţia a fost ajutată, s-a extins şcoala.

De viaţa copiilor şi de cei nevoiaşi se ocupă, din 1996, trei măicuţe venite de la mănăstirea Wernberg, din Austria. Foarte mulţi tirolezi, care acum sunt adulţi, pot să le muţumească surorilor pentru că au ajuns pe drumul cel bun. Măicuţele se ocupă de educaţia, sănătate şi viaţa spirituală a locuitorilor, prin ele ajungând ajutoare ori de câte ori este nevoie.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările