Trist, foarte trist!O populatie stabilita de secole in Banat si Transilvania, care a construit orase si sate, care a determinat, prin nivelul superior de educatie si civilizatie dezvoltarea localitatilor, schimbarea in bine a mentalitatii populatiei bastinase- a fost obligata de "binefacerile sistemului socialist"sa renunte la toate si sa emigreze intr-un mod nedemn pentru o tara europeana!Pacat, o pierdere majora pentru Romania!Dar, ne consolam: locul lor a fost preluat de o alta minoritate -care in curand va deveni majoritate!

Foarte corect spus

Cred ca ne gandim la aceeasi minoritate... Neplacut... Cu cata eleganta se evita subiectul...

”Intelegentule”, probabil ai amnezie și nu-ți mai amintești „binefacerile” „iepocii de aur”, Cred că 90% din populație ar fi dorit să părăsescă țara. (Era bancul acela când coana Leana îi propune lui nea Nicu să deschidă granițele, la care el îi răspunde: „A, vrei să rămânem singuri!”) - Numai unii bolnavi de patriotism și de dor de țară ca mine - caz patologic! - s-au întors în România după ce cu mare greu reușiseră să iasă în occident - considerând că locul lor e „acasă”, unde pot fi de folos. Mda, minoritățile aveau aceleași drepturi ca românii - adică aproape niciunul.

ia? ia? ce citesti tu si ce intelegi???? aia 300 de lei or fi fost furati...

daca ar fi iohannis destept, ceea ce nu prea pare a fi, ar incuraja prin legi, prin scutiri de taxe, prin oferte de materiale de constructie la preturi ff scazute, sa ii aduca inapoi pe svabi - chiar asa, la batranetze...

Hidoșeniile alea germanice, numești tu, citez: ”nivelul superior de educatie si civilizatie”??? Eu unul nu sunt deloc impresionat... sincer!

Sorin Barbul : 1. De la a gândi la nervi şi a o face e cale lungă ! La Stamora era un bătrân care avea casa pe graniţă, cu WC-ul chiar înainte de arătură. Omul ăla nu s-a gândit niciodată să facă cei câţiva paşi...Fratele cel mic al unui prieten a încercat, l-au prins, l-au beştelit într-o şedinţă, nu i-au făcut nimic iar apoi a fost cel mai cuminte băiat din Deta...2. Lui fiu-meu îi intrase în cap că termină Calculatoare şi merge în Germania.Eu îl învăţasem la 10 ani, când i-am cumpărat primul calculator (în 1993) : "Ai nevoie de 3 lucruri în viaţă să reuşeşti : calculator, engeleza, carnet auto." I-am plătit a 2-a facultate, Finanţe-Bănci, şi i-am explicat că va trăi mai bine aici cu ea. Ca să se convingă, l-am lăsat să meargă în SUA, să aibă un job. Fiindcă ştia foarte bine engleza, n-a mai plătit cei 300 dolari taxă. I-am stopat erorile care voia să le facă (Los Angeles - 800 dol. aiurea sau Chicago - în construcţii) şi a găsit...3 servicii lângă New York. Unul era la un Casino de mafioţi evrei irlandezi, ceilalţi patroni i-au păstrat postul şi pentru anul viitor. După cei 2 ani i-a trecut dorinţa de a pleca din ţară iar cu banii strânşi a pus de o afacere profitabilă...3. În 1989, am fost la Târgul Internaţional de la Damasc. Nefiind membru PCR era singurul loc unde puteam merge, NC avea Acorduri clare cu Asaad (ne-au luat paşapoartele de la hotel). După 5 zile deja voiam să mă întorc în ţară ! PS : La 12 noaptea, după ce îi îmbătau pe ai lor (veniseră la bişniţă), polonezele băteau la uşile noastre şi nimeni nu deschidea pentru că toţi ne temeam că celălalt ne toarnă acasă...

Domnule Delcea, nu compara situația dinainte de 1989 cu cea de după: înainte se pleca (sau fugea) din motive politice, acum se plecă din motive economice: e cu totul altceva. Înainte se pleca pentru a avea libertate, pentru că nu mai suportai mizeria și teroarea, acum se plecă în speranța unui trai mai bun. Cum am mai scris, eu am decis să trăiesc în România. A fost o opțiune și nu neputința de a pleca. Am avut ocazia să plec în mai multe rânduri - evident, nu acum după pensionare ci prin anii 70-80, ba chiar am avut propuneri de angajare destul de ispititoare. Am decis – împreună cu soția mea – că locul nostru este în România și că aici putem fi mai utili decât în altă parte pentru țara noastră. Exces de patriotism prost înțeles? Nu știu, știu doar că nu regret nici acum, deși am o pensie de vreo 380 de euro și nu stau pe roze, dar mă întind doar cât mi-e plapuma. Și cred că în calitatea mea de dascăl am ajutat la deschiderea minții unor tineri care vor putea schimba ceva în România. În ciuda scepticismului unor forumiști care au ales calea exilului, eu cred că în România s-au produs (și) progrese în ultimii ani, că corupția (scuzați cacofonia) nu e endemică, și poate fi redusă (DNA se ocupă deja serios de asta) dacă nu eradicată. (De fapt nu e eradicată nicăieri în lume, o întâlnim și în Franța, și în Italia, și în SUA, chiar și în Germania – deși nu în aceleași proporții ca la noi; ca să nu mai vorbesc de țări ca Grecia; ea face parte din natura umană, cu doza ei ireductibilă de egoism.) Și mai cred că dacă elita intelectuală părăsește România pentru un trai mai bun aiurea, și noi nu rămânem decât cu asistații social și cu indivizii cu 4 clase care votează „roșu”, progresele vor fi mult mai lente (dar nu inexistente, chiar și atunci). De aceea regret când oameni de valoare merg pe principiul „Ubi bene ibi patria” (deși nu îi condamn, touși – nu am de altfel niciun drept să o fac, e opțiunea lor). Și mă bucur că fii mei gândesc ca mine și au rămas să trăiască și să muncească în România – pe salarii de sub 400 de euro.

Michiu Stefan : Textul Dvs este un model de propagandă negativă ! În 1981-84 am făcut stagiatura la Deta (blocase NC primele 14 oraşe mari la repartiţie; având şi eu şi soţia rude în Timişoara, am ales Deta). un orăşel cu adevărat Turn Babel : bănăţeni, olteni, moldoveni, bihoreni, unguri, nemţi, sârbi, bulgari, evrei. Aveam o colegă în birou măritată cu un neamţ care spunea că nu ştie ce e de fapt - avea în neam inclusiv italieni, sârbi, unguri dar ea se considera nemţoaică. Nu a existat niciodată vreun conflict etnic, dimpotrivă, fabrica suferea datorită sărbătorilor multiple, când minorităţile lipseau, nu şi românii, că erau mai mulţi şi se alegea praful...Totuşi, nu se supăra nimeni, recuperau apoi...Am participat la o şedinţă (deşi nu eram membru PCR dar eram şef de Compartiment Export). Trebuia explicată hotărârea lui NC de a cere bani pe astfel de plecări, prin cheltuielile cu pregătirea şcolară. În sală nu era nici unul care să-şi dorească plecarea, pentru că nu aveau rude afară şi se temeau de necunoscut. Nu e poveste, cu unii eram prieteni (eu şi alţii) şi ne mai întâlneam la o bere. N-a vrut să plece nici măcar şeful Desfacerii, care, se zvonea, "dusese" jumătate din fabrică în Germania şi avea rude apropiate acolo..Omul era evreu neamţ şi avea 3 clădiri închiriate statului (?!), printre care şi Primăria !!! În 1972, câţiva germani lucraseră la Stadionul Olimpic din Munchen, reveniseră în ţară şi spuneau (în particular) că nu s-ar duce, pentru că nu ştiu pe nimeni în RFG şi nu vor să rişte. S-ar putea crede că blufau dar chiar nu i-a interesat să plece...Unii aveau servicii bune, alţii peste 40 ani şi nu voiau să rişte. Simplu şi de înţeles. În articol, e o informaţie neexplicată : cei doi şvabi spun că au plătit fiecare câte 8.000 mărci şi au predat şi casa. Din câte ştiu, acestea erau cuprinse în protocolul româno - german iar totul era suportat de statul german. Dl. Both trebuie să vină cu precizări suplimentare şi să restabilească adevărul, altfel totul devine manipulare ! Din 15.11.81 până prin aprilie 1982, am stat şi eu într-o casă nemţească (1 cameră şi o bucătărioară), până s-a terminat blocul în care trebuia să primesc 2 camere (primarul ne oferise la stagiari...un fost grajd şi era să-l bat în biroul lui !). Afacerea era clară : trebuia să rămână în casă şoferul de la I. Comercială dar casa nemţească nu era cine ştie ce, cum s-ar crede...Avea 2 camere de 5/3, una de 3/2, un hol lung, o bucătărie 3/2 şi o baie cu boiler. respectivii erau printre primii care plecaseră. Un prieten oltean, finul unui şef de secţie din fanrică, Schuster, chiar glumea cu el : "Când pleci, vezi să-mi laşi casa !" Iar Schuster îi răspundea mereu nervos : "Nu plec, mă, nu plec !" În schimb eu, când am plecat, le-am lăsat la 2 tineri căsăroriţi apartamentul "la cheie" (am aranjat şi eu şi ei) şi mi-au plătit "dotările" în rate timp de 12 luni. Extrem de corecţi. Eu nu mai căram totul, ei primeau apartamentul şi marfă bună (eu lucram în domeniul mobilei, soţia în comerţ). Normal, trebuia să dau apartamentul cui plătea cash ce era în el dar erau nişte copii...Am avut şi un prieten evreu, de la care trăgeam muzică nouă, adusă anual de un unchi. L-am întrebat de ce nu pleacă acolo. Veşnic aceleaşi răspunsuri : "E riscant ! Şi cu cine mai beau o bere ?!" În plus : nu am auzit de vreun ungur care să ceară să se mute în Ungaria...

Și șvabii ăștia... exact ca în filmele cu drogați cu ei... toți din Săcălaz, buluc împreună la Reutlingen, cu una, două, trei excepții doar... :D Mor de râs...

Sorin Barbul : 1. Încerc să vă răspund cât mai scurt, trebuie să dorm (n-am program obişnuit şi nici de 24 ore). Periodic, îmi permit câte o relaxare înainte de somn, care se tot extinde ("balamuc day"), deşi nu am timp nici să trăiesc...2. V-am oferit exemple de (ne)fugă în ambele situaţii. 3. În 1977 (eram student în anul II ASE), am fost cerut în căsătorie (în scris !) de o fată (Ouiza) de general rămasă cu toată averea (maior la eliberarea Algeriei, s-a căsătorit cu o algeriancă; mama ei i-a murit la naştere, tatăl cu un an înainte; plecase în turneu prin Europa cu trenul, să cunoască lumea; pe lista ei era şi un algerian prieten, fiul şefului religios al Algeriei (cel mai mare din 17 !); ne-am cunoscut la el, coup de foudre la care a vegheat şi Secu...Am refuzat-o printr-o scrisoare, destul de dur, să scap de Secu...În 1991, o directoare din Min. Educ. din Belgia, venită cu ajutoare, divorţată recent de al 2-lea soţ (un senator flamand, ea valonă), eu în divorţ, insista că-mi plăteşte totul etc. A fost frumos dar am refuzat, deşi a stat apoi toată vara aici...Puteam să rămân şi în 2009 în Anglia, la Londra...3. Acţiunile DNA sunt acţiunile lui Iohannis contra adversarilor politici ! El va intra în scenă doar când va fi totul "curat"...Atunci, va da Roşia Montană, ţineţi minte asta ! 4. Şi atunci, de ce îl criticăm pe NC, când el a vrut să încaseze măcar costurile cu pregătirea profesională ?! 5. Citesc acum memoriile lui Silviu Curticeanu.Am fost la un pas să-i public memoriile lui Ştefan Andrei dar nu am vrut să devin sluga lui, să merg la vila de la Snagov, să înregistrez pe reportofon discuţii şi să muncesc apoi prosteşte. I-am cerut să-mi dea cartea scrisă - nu, pa ! Deci, am auzit şi am citit cam totul despre ei. Leana era o catastrofă rău intenţionată, el - un copil răsfăţat dar care era bine intenţionat, care a reuşit şi multe lucruri bune, pe lângă o serie de prostii din necunoaştere şi ambâţ (ex. : zburau peste Vietnam şi Cambodgia - în război - şi n-a vrut să devieze traseul pentru că era..."prieten cu ambele popoare" !)...6. Credeţi-mă, citesc foarte mult şi nu am parti-pris-uri. În 1994, când lucram la Adevărul şi dădeam jos prefecţi în premieră, la oradea am cerut mai multe ziare la un chioşc, printre care, la final Caţavencu şi România Mare. Vânzătorul, un ungur, a rămas şocat : "Vă văd om serios !" "Păi sunt ! Dar cum aflu adevărul dacă nu văd cum se înjură reciproc ?!" A început să râdă...

Si tu chiar crezi ce spui... Asta e si mai trist :) Si din tristete in tristete unul care a vrut sa te contrazica a ajuns presedintele tarii (al Romaniei, nu al Germaniei).

Dnule Michiu Stefan, Cam exageraţi cu construcţia de oraşe şi sate şi superioritatea aceea de care vorbiţi ! Uitaţi sau nu ştiţi deloc de privilegiile coloniştilor în dauna românilor şi sărbilor ortodocşi ! Iar sistemul socialist nu este invenţia românilor !