Să faci Rai din ce ai: povestea mănăstirii Timişeni şi a măicuţei Gabriela, care a prins trei mitropoliţi FOTO
0
Sărăcăcioasa mănăstire Timişeni de la Şag, ctitorită în 1944 de mitropolitul Vasile Lăzărescu şi aflată la zece kilometri de Timişoara, a fost transformată într-un luxos centru religios graţie şi maicii Gabriela, cea mai vârstnică vieţuitoare a aşezământului monahal.
Mănăstirea Timişeni a funcţionat, la început, ca metoc al Mănăstirii Partoş, iar serviciile religioase se oficiau într-o capelă care a fost amenajată în interiorul imobilului. În 1959, prin Decretul 410, mănăstirea a fost desfiinţată, fiind preluată de ocolul silvic şi destinată spre locuire muncitorilor.
GALERIE FOTO
Maica Gabriela are 83 de ani şi este cea mai în vârstă vieţuitoare a mănăstirii Timişeni de la Şag. Este originară din judeţul Cluj, dar a ajuns pe meleaguri bănăţene cu doi ani înainte ca autorităţile comuniste să închidă micuţa mănăstire Timişeni.
„Aşa a vrut Dumnezeu, să ajung aici. Aveam 16 ani. Când am venit, aici era doar un paraclis. Pomii de aici eu am arat, cu doi cai. Ne-au dat cei de la Ocolul Silvic să punem salcă. Aici erau doar patru camere de locuit. O cameră era pentru bibliotecă. Am fost scoase în 1959. Au venit şi ne-au pus să semnăm că plecăm de bunăvoie, că ne dezbrăcăm de uniformă de bunăvoie. Dar noi nu am vrut. Ne-au dat casă unde să locuim. Eu am plecat la Nicula. Înaltul Nicolae a luat de aici câte cinci maici şi a făcut mănăstirea de la Cebza, a mai dus maici şi la Româneşti”, a povestit maica Gabriela.
„Când am venit înapoi, în 1969, n-aveam nici geamuri, nici uşi”
Prin stăruinţa lui Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, mănăstirea a fost reînfiinţată în anul 1969. Biserica veche din incinta complexului a fost terminată 1972. Maica Gabriela a prins trei mitropoliţi ai Banatului.
„L-am cunoscut şi pe înaltul Vasile Lăzărescu (n.red. mitropolit în perioada 1947-1961), am lucrat şi pentru el, o perioadă şi la Mitropolie. Şi pe înaltul Nicolae (n.red. mitropolitul Banatului între 1962-2014), acum e înaltul Ioan. Dar aici a fost şi Preafericitul Daniel, de aici a plecat la Iaşi, dar a fost şi înaltul de la Caranebeş, Lucian, care a stat o perioadă aici. Când am venit înapoi, în 1969, n-am avut nici geamuri, nici uşi. Am bătut pături şi scânduri să acoperim geamurile, aşa am stat doi ani. A fost un ger şi noi aveam sobe din acelea de tablă. Făceam focul şi se încălzea”, a mai spus maica Gabriela.
După Revoluţie, bisericuţa a devenit prea mică pentru numărul mare de credincioşi care au început să le treacă pragul, în special de sărbători, aşa că era nevoie de o biserică mai mare.
Construcţia celei de-a doua biserici a început în 2002 şi a durat zece ani, fiind sfiinţită în 2013. Noua biserica este realizată în stilul bisericilor din Banat.
„Înainte oamenii credeau mai mult în Dumnezeu”
Maica Gabriela a prins multe generaţii de credincioşi. Nu este prea bucuroasă când e întrebată cum sunt cei de acum în comparaţie cu cei mai în vârstă.
„Nu-s prea buni acum. Nu mai e ce a fost odată. E bine totuşi că a început să vină şi tineretul. Dar înainte oamenii credeau mai mult în Dumnezeu”, a mai spus cea mai în vârstă măicuţă de la Şag.
Alături de biserică, în cadrul mănăstirii Timişeni s-a ridicat un nou corp de clădire cu destinaţie administrativă, care cuprinde chilii, ateliere de icoane şi croitorie, camere pentru pelerini, bibliotecă, bucătărie, paraclis, o sală de 150 de locuri.
Un loc înghesuit, neamenajat, s-a tranformat într-o veritabilă oază de verdeaţă; s-au realizat alei largi, spaţii verzi, gazon şi iluminat modern.
Cei care vizitează mănăstirea de la Şag au parte şi de un magazin ecumenic de unde pot cumpăra cărţi, icoane, cruciuliţe şi numeroase articole religioase.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Se încarcă comentariile...
