Românul care a început să lucreze de la 13 ani a cunoscut succesul în America, dar s-a întors în ţară: „Poţi face afaceri corecte şi de succes în România”
0
Până la un punct, povestea de viaţă a lui Sebastian Văduva, seamănă izbitor cu povestea a mii de români din străinătate, care au pornit de jos, au muncit enorm şi au cunoscut succesul într-o ţară în care erau doar nişte imigranţi. În cazul lui Sebastian Văduva diferenţa o face întoarcerea definitivă în România, fiind convins că, deşi e greu, poţi face afaceri cinstite şi profitabile în România.
Prezent la Timişoara la un eveniment dedicat eticii în afaceri, Sebastian Văduva, decan al unei facultăţi private de management din Oradea şi antreprenor în domeniul consultanţei în afaceri, a surprins audienţa după ce a mărturisit că a cunoscut succesul în afaceri, nu a mai vrut să audă de România, şi-a dorit inclusiv să uite limba română şi totuşi s-a întors în România după un reportaj despre copiii orfani din România, văzut la o televiziune din SUA. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Sebastian Văduva a povestit experienţa americană, succesul cunoscut acolo, întoarcea în România şi succesul cunoscut aici.
Aventura americană a orădeanului începe înainte de Revoluţie. Ca maistru constructor, tatăl lui Sebastian a fost trimis în Egipt, de unde, din cauza sărăciei şi a lipsurilor din România, a fugit în 1986, în America. În aprilie 1989 Sebastian, doi dintre fraţii lui şi mama lor au plecat în America pentru reîntregirea familiei, iar pentru copilul de 12 ani plecat din România gri în America plină de culori parcă era Raiul. „Ţin minte că am zburat de la Bucureşti la Frankfurt, iar din Frankfurt direct în Chicago şi am avut impresia că intru în alt univers, că sunt în Rai. Era România aceea gri, a anilor '80, în care erau tot felul de lipsuri şi pe cealaltă parte, America, în care am găsit: lumini, mâncare, toate din belşug. Pentru mine a fost un şoc foarte puternic. Ţin minte când am mers pentru prima dată pe o autostradă americană. Era plin de reclame şi de lumini, atunci am spus că sunt în Rai”, îşi aminteşte Sebastian.
Şocul pozitiv provocat de ajungerea în America avea să fie urmat de un puternic şoc negativ: la doar trei luni după ce Sebastian, fraţii lui şi mama lor au ajuns în SUA, tatăl lor i-a părăsit, trezindu-se dintr-o dată singuri, săraci lipiţi pământului şi fără nicio perspectivă. „M-am trezit, împreună cu mama mea şi cu cei doi fraţi în zonele cele mai rele ale oraşului Cleveland, Ohio, săraci lipiţi pământului, neavând absolut nimic. Primele săptămâni am dormit pe nişte saltele, nu avem nici măcar paturi şi am trecut printr-o decepţie incredibilă, care a însemnat cealaltă latură a Americii, latura săracă. Să fii emigrant sărac, care nu ştie limba, care nu are absolut nimic”, a mai povestit Sebastian. Stabiliţi, însă, într-o zonă cu o comunitate numeroasă de români şi membri ai comunităţii baptiste foarte mare în SUA, Sebastian şi mama lui au fost ajutaţi. La asta s-a adăugat ajutorul social care i-a permis lui Sebastian şi familiei lui să supravieţuiască.
Visul american a început într-o carmangerie
Pentru a supravieţui şi a-şi ajuta mama, Sebastian a început de la 13 ani să lucreze, ca băiat de curăţenie într-o carmangerie aflată într-o hală cu mai multe astfel de magazine. „M-am dus din magazin în magazin, căutând ceva de lucru, iar în cele din urmă m-am angajat la o carmangerie ca personal pentru curăţenie. Aşa mi-am început eu cariera ca om de afaceri. Lucram de la ora 4:00 dimineaţa, iar de la 8:00 mergeam la şcoală, placam de la şcoală la ora 14:00 şi mă întorceam la carmangerie”, îşi aminteşte Sebastian.
La 17 ani, tânărul imigrant român avea să devină proprietarul carmangeriei în care lucra, cumpărând afacerea cu bani împrumutaţi. „Am luat un împrumut din bancă, pe numele mamei mele şi o parte din bani i-am împrumutat de la fostul proprietar. Deja la 17 ani ştiam meseria, ştiam limba, aveam carnet de conducere, deja era o cu totul şi cu totul altă poveste. Ne cumpăraserăm şi o casă, pot spune că o duceam relativ bine”, a explicat orădeanul. Chiar şi aşa, Sebastian muncea „rupând pământul”. „La început am lucrat de unul singur, nu aveam absolut niciun angajat, eu le făceam pe toate. Începeam munca la ora 4:00 dimineaţa şi o terminam la 12:00 noaptea. Făceam tot ceea ce trebuia făcut: eu tranşam, vindeam, livram, făceam curăţenie, absolut tot”, a mai arătat românul, care a transformat, ulterior, propria afacere într-una de familie.
„Vezi sa nu ajungi la puşcărie!”
După ce a preluat carmangeria, confruntat cu ideea de a lucra corect, Sebastian s-a dus la un contabil, un bătrân polonez, care i-a explicat ce taxe şi impozite are de plătit. Într-un mediu în care muţi lucrau la negru, Sebastian şi-a dat seama că plătind tot ce i-a spus contabilul îi va fi greau să concureze, ca urmare contabilitatea nu a fost o prioritate. Şi nimeni nu i-a avut treaba. „Nu am avut niciun control. Am făcut afaceri în America din 1994 şi până în 2005 si n-am avut nici un control de la finante. În America există o regulă tacită prin care o afacere la inceput nu este sufocata, controalele nu sunt dese”, a arătat Sebastian Văduva.
Românul care a început să lucreze la 13 ani ca băiat de curăţenie într-o carmangerie este astăzi un antreprenor de succes FOTO Facebook
După aproximativ doi ani, tânărul român primea de la contabilul său o scrisoare recomandată în care îl anunţa cu privire la încetarea colaborării şi îi ura „sănătate la puşcărie”. „Acela a fost momentul în care m-am trezit. Mi-am dat seama, pe de o parte că nu se poate să nu ţii contabilitatea, iar pe cealaltă parte că eram într-un business care nu era profitabil, o carmangerie. Aceasta a fost marea mea descoperire, m-am dus la el şi i-am spus: ‹‹cum pot să câştig suficienţi bani să mă întreţin dintr-o carmangerie?›› Iar el mi-a spus foarte dezamăgit: ‹‹nu poţi! Ştiu destul despre businessul acesta, concurenţa e foarte mare, neloială, multă lume lucrează la negru, s-ar putea să nu rezişti››. Atunci, am luat în serios aspectul de contabilitate şi fiscalitate, inclusiv pentru perioada anterioară. Businessul a continuat, în prima fază l-a preluat fratele meu şi după aceea am angajat un ucrainean, un băiat foarte de treabă, care şi acum este proprietarul businessului. Carmangeria există şi astăzi şi sunt mândru că are acelaşi nume. Se numeşte ‹‹Carmangeria lui Sebastian››”, a explicat orădeanul.
Next level
Ieşit din afacerea cu carne, Sebastian Văduva a intrat în asigurări, un domeniu în care a putut să lucreze corect, totul fiind „la alb”, pe bază de comisionae. Ca imigrant cu accent, Sebastian nu era băgat în seamă chinuindu-se să supravieţuiască. „Eu eram unul dintre primii români din Cleveland care intram într-un astfel de domeniu profesionist. În contextul acesta, m-am dus la clienţi şi problema pe care o aveam era că fiind tânăr, având accent, neştiind America, oamenii nu stăteau de vorbă cu mine. Sunam în neştire, dădeam tot felul de telefoane. Când mă duceam la întrevederi, la audienţe cu ei, spuneau: ai zece minute să îţi prezinţi produsul. Nu erau interesaţi”, a povestit orădeanul. O întâlnire cu un om de afaceri care şi-a făcut timp să discute cu Sebastian avea să îi schimbe românului viaţa:
„Discutând cu un om foarte bun de inimă, dorind să îl fac client, el a început să îmi pună tot felul de întrebări şi şi-a deschis sufletul, povestindu-mi problemele pe care le avea în business. Şi m-am trezit că au trecut deja două ore de când vorbeam cu el, iar la sfârşit el s-a uitat la mine şi mi-a spus: ‹‹Sebastian, tu ai un dar pentru business! Devii consultant!›› Eu mă uit la el şi-l întreb: ‹‹dar ce e aia?›› ‹‹Cum, nu ştii? Oamenii aceia care vin şi îţi spun cum să îţi conduci afacerea şi care îţi aduc soluţii. Ba mai mult de atât, dacă ai timp eu îţi aranjez o întâlnire cu toţi manegerii mei, cu toţi angajaţii mei, să vii să le povesteşti lor ce ar trebui să facă››. M-am trezit a doua săptămână că am ţinut primul meu seminar, primul meu training corporativ, fără bani, bineînţeles, dar la momentul acela am vrut doar să primesc asigurările respectivilor”.
„A doua mare nebunie”
Cu un talent născut, dar şi datorită studiului individual făcut din pasiunea pentru afaceri, Sebastian a reuşit să îi cucerească pe managerii firmei la care a ţinut seminarul, iar aceştia i-au recomandat să facă un MBA (Master of Business Administration). „Aceasta a fost a doua mare nebunie (n.r. prima nebunie – împrumutul pentru cumpărarea carmangeriei), când m-am dus la un program de MBA, pentru care am plătit 55.000 $. Iarăşi m-am împrumutat de bani ca să pot face un MBA”, a declarat tânărul. Aşa a ajuns Sebastian să intre în cea de-a treia afacere a sa – corporate training (cursuri de perfecţionare a personalului), afacere în care este implicat şi acum, prin compania Soluţii Avansate.
Ajuns un om de afaceri de succes în SUA, Sebastian Văduva nici nu se gândea să se mai întoarcă în România. În 1995, s-a întâmplat, însă, ceva. Un reportaj despre copiii orfani din România, “The Shame of a Nation”, difuzat la un show de televiziune foarte urmărit în America, i-a frânt inima lui Sebastian. „Atunci mi-am dat seama că am o chemare specială, că puteam şi eu să fiu unul dintre acei copii orfani, părăsiţi de părinţi, dar dacă eu am avut binecuvântarea să fiu în America şi să am posibilitatea să mă duc la şcoală, să îmi deschid propria afacere, să-mi cumpăr casă, să am maşină, am realizat că acele lucruri mi-au fost date că să le pot împărtăşi cu alţi oameni”, a povestit românul.
Sebastian Văduva, alături de soţie şi fiică FOTO Facebook
Astfel, în 1995, Sebastian se întorcea pentru prima dată de la plecarea în America în România. A deschis o organizaţie umanitară care se ocupă şi acum de copiii orfani, din familii defavorizate sau de oamenii în vârstă. Venind tot mai des în România, în anul 1999, un mentor al lui Sebastian, pastorul baptist Paul Negruţ, rector al Universităţii Baptiste Emanuel din Oradea, i-a spus tânărului că locul lui este în România, ca profesor de business. „În America am trăit marea frământare a sufletului meu, nu am mai vrut să am nimic de-a face cu România, cu românii, tot ceea ce era groaznic era românesc, iar tot ceea ce era bun era american. În timp ce eram la carmangerie, obiectivul meu era să scap de accentul de român, să nu mai vorbesc limba română, să fiu american 100%. Am trecut prin perioada asta 5-6 ani, în care nu mi-am dorit niciodată să mă întorc în ţară. A fost o parte din sufletul meu, în România să nu mămai întorc niciodată”, şi-a amintit antreprenorul orădean.
Şi totuşi....Sebastian a înţeles că dacă Dumnezeu a făcut în aşa fel încât să se nască român, acest lucru nu a fost întâmplător. „În 1999, când am terminat MBA-ul, am intrat în învăţământ, la University of Akron, o universitate mare, cu 26.000 de studenţi. Am fost unul dintre cei mai tineri profesori pe care i-au angajat vreodată. Am predat la această universitate patru ani. M-am pregătit pentru România, inclusiv atunci mi-am făcut şi doctoratul. Doctoratul l-am făct printr-un program finanţat de departamentul de stat. Cam tot ceea ce muncesc astăzi am învăţat acolo, chiar timp de un an am fost şi directorul departamentului lor de corporate training”, a mai arătat Sebastian.
Decizia de întoarcere în România nu a fost bruscă, fiind un proces de aproximativ 10 ani. În 2002, când a văzut că „absolut totul îl cheamă în România”, Sebastian a decis să se întoarcă în ţară: „Deja veneam în ţară de 2-3 ori pe an, vedeam oportunităţile de aici, vedeam oamenii de aici, vedeam potenţialul. Cred că în 2002 am spus: ok, sunt gata să vin! Aşa a lucrat Bunul Dumnezeu, încât în 2004 am fost recrutat de către Departamentul de Stat american ca să fiu expert Fulbright în Chişinău şi am lucrat acolo ca şi director de programe masterale. După 2005 m-am repatriat în Oradea şi de atunci sunt aici”.
Initial, decizia de întoarcere a lui Sebastian în România nu a fost încurajată de comunitatea de români din SUA, românii din America spunând că el poate ajuta România mai mult de peste Ocean decât de aici. „Era acea prejudecată, care din păcate încă mai există: singurul lucru de care are nevoie România sunt banii şi investitori. Dumnezeu mi-a dat atunci înţelepciunea şi acum mi s-a confirmat acest lucru, că nevoia principala a României nu este de natură financiară, ba din contră, există fonduri europene, etc. Ceea ce nu există este o etică a muncii, mentalitate optimistă, credinţa că poţi face din resurse limitate nişte lucruri excelente”, a arătat Sebastian, care este astăzi decanul Facultăţii de Management Griffiths din cadrul Universităţii Emanuel din Oradea, o universitate privat-confesională.
Sebastian Văduva, alături de studenţii săi FOTO Facebook
Pe partea de business Sebastian este implicat în trei afaceri. Prima şi cea mai veche se numeşte "Soluţii avansate", care face corporate training şi consultanţă diferitor firme. A doua afacere este o firmă de outsourcing pentru SUA şi Europa Occidentală, iar a treia firmă este „Şcoala informală de IT”, o iniţiativă naţională de reconversie profesională. Pe lângă asta, Sebastian este implicat cu mai mulţi parteneri din România în 4-5 afaceri mai mici aflate la nivel de start-up. Practic, afacerile în care este implicat Sebastian sunt axate pe „dezvoltarea talentului uman”.
„Îi ajutăm pe oameni să fie mai valoroşi, să genereze mai mult pentru firmele la care lucrează şi ei înşişi să-şi poată mări salariul. Dacă cineva care a trecut prin trainingurile noastre nu primeşte o creştere salarială de 10-15% anual, înseamnă că noi nu ne-am făcut slujba. Dacă studenţii care au terminat Universitatea Emanuel nu au o diferenţă de cel puţin 50% la salariu, faţă de studenţii care merg la o altă universitate, noi nu ne-am făcut slujba. Dacă firmele care ne angajează pe noi ca şi consultanţi nu au o creştere a veniturilor cu minim 20-30% anual, noi nu ne-am făcut slujba”, a explicat Sebastian filosofia afacerilor pe care le conduce. Spre exemplu, unul dintre clienţii cei mai vechi ai companiei conduse de Sebastian Văduva este Endava, o companie din domeniul IT, sector cu care echipa lui Sebastian Văduva are colaborări de succes.
După toată experienţa pe care a avut-o în România şi în America, ca un militant al eticii în afaceri, Sebastian Văduva spune răspicat că nu există afacere în care să nu poţi lucra corect. „Cred că există afaceri în care îţi este mai uşor sa fi corect şi unele mai dificil. În orice sector, dacă insişti să fii etic, poţi să rezişti fără probleme, dacă eşti superior concurenţei tale. De exemplu, în sectorul de construcţii este mai greu să te diferenţiezi, şi avantajul concurenţial, de cele mai multe ori tinde să fie în domeniul ne-eticii. În contrast, sectorul IT-ului, care are şi oameni ne-etici, poţi să fii mai etic datorită multelor alternative pe care le ai. Dacă un client insistă să lucreze ne-etic, poţi găsi alţi clienţi în Occident. Deci, da, se poate! Se pot face afaceri corecte şi de succes în România!”, a punctat Sebastian Văduva.
Se încarcă comentariile...
