REPORTAJ Satul Lindenfeld, care nu mai are locuitori din 1998, renaşte din propria-i cenuşă GALERIE FOTO

REPORTAJ Satul Lindenfeld, care nu mai are locuitori din 1998, renaşte din propria-i cenuşă GALERIE FOTO

Biserica din Lindenfeld a fost salvată de un cetăţean german

Localitatea fantomă îşi revine la viaţă, după ce bănăţenii au început să îşi construiască acolo case de vacanţă. Lindenfeld nu mai are oficial niciun locuitor din 1998, când Paul Schwirzenbeck, a fost călcat de o maşină în Caransebeş.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre satul Lindenfeld, situat în Munţii Semenic, la o altitudine de 1.122 de metri, s-au scris nenumărate poveşti. A devenit un loc pe care mulţi bănăţeni şi-au propus să-l viziteze, pentru simplul fapt că era un sat fantomă. Majoritatea au renunţat din cauza condiţiilor grele în care se putea ajunge la el. Plus că nu în orice anotimp era disponibil.

Lindenfeld a fost înfiinţat de pemii germani în 1827-1828, alături de mai cunoscutele Gărâna şi Brebu Nou. În 1924, la o aproape 100 de ani de existenţă, avea 230 de locuitori, dar după al Doilea Război Mondial mulţi au fost deportaţi în Siberia. Marea depopulare a început în perioada comunismului, când mai întâi unii locuitori au coborât în Caransebeş.

Nemţii au plecat mai apoi din ţară, după trocul făcut de Ceauşescu. După Revoluţie, Lindenfeld avea un singur locuitor: Paul Schwirzenbeck, care, la 83 de ani, şi-a găsit sfârşitul într-un accident de maşină.

 

GALERIE FOTO

Nu mai stă nimeni aici. S-au mutat toţi în Germania. Mai întâi s-au dus la Carasebeş, iar după aceea au plecat de tot. Bătrânul Pavel Schwirzenbeck, ultimul locuitor, a murit şi el în 1998. Înainte, nemţii coboreau cu căruţele, dar se întorceau. Aveau de toate aici, au fost tare muncitori“, a declarat Ana Cornea, care de 15 ani s-a mutat într-o casă părăsit din Lindenfeld. O foloseşte doar când urcă cu vacile şi oile, aşa cum fac şi alţi ciobani.

Runine pe uliţă

Locul este încărcat de istorie. Asta se simte în aer, peste tot pe unde păşeşti. Casele părăsite în care stau uneori ciobanii au rămas în picioare. Unele sunt încă în stare bună, în altele se mai găsesc paturile, teracota, vesela, masa de bucătărie, haine sau covoare. Însă cele mai multe s-au transformat în ruine. Printre zidurile locuinţelor au crescut deja copaci mari şi groşi, semn că au trecut decenii bune de la părăsire.

Lindenfeld nu este un sat accesibil. Totuşi, a devenit o ţintă pentru amatorii de enduro, în special cei din Germania şi Austria. Se ajungea simplu cu motocicleta, cu maşini 4x4 sau chiar călare, pe drumul prin satul Poiana (la 25 de kilometri distanţă). Era posibil şi un drum pe jos, de la Gărâna, prin pădure, pe poteca „lupului“, traseu pe care se fac aproximativ patru ore.



Drum spre Lindenfeld

Primăria din Buchin a terminat în această vară drumul până în Lindenfeld, legând astfel pentru prima dată satul de civilizaţie. Este primul semn că aici există planuri mari. La intratrarea în Lindenfeld, încă o surpriză, a răsărit şi prima vilă, cu vedere spre dealurile de pe versanţi. În apropiere, vizavi de biserică, se află în plină construcţie o altă vilă. Aparţine nepoţilor unui fost locuitor din Lindenfeld, care îşi fac casă de vacanţă. Pe fundaţia ridicată flutură steagul Germaniei.

„Neamţul Fred vrea să îşi facă casă de vacanţă. Nu am auzit să vorbească româneşte. Iar vila aceea frumoasă, de la intrare, este a altcuiva. Îl cheamă Iancu şi e din de aici din caransebeş. A băgat mulţi bani. A cumpărat casa şi terenul direct de la nemţi“, ne lămureşte Ana Cornea, deocamdată singura locuitoare a satului, care vine aici doar când îşi paşte oile.



GALERIE FOTO

În urmă cu patru ani am avut cam o sută de cereri de concesionare de teren. Este o zonă cu potenţial turistic foarte mare. Acum că am făcut drumul o să fie şi mai interesant. Nemţii care vor să revină să îşi redobândească terenurile trebuie să aibă dublă cetăţenie. Dacă cineva doreşte să cumpere, trebuie să găsească foştii proprietari din Germania“, a declarat Gheorghe Coilă, primarul comunei Buchin.

A existat şi fără locuitori

Lindenfeld nu a fost şters din scriptele comunei Buchin, de care aparţine, figurând cu 65 de numere şi chiar cu cod poştal, chiar dacă din 1998 nu mai avea niciun locuitor.

„Vrem să obţinem finanţare europeană pentru a introduce iluminat public şi canalizare. Pe vremuri, curentul era produs cu un generator. Planuri sunt multe. Am semnat un acord cu cei de la Universitatea din Reşiţa, pentru montarea unei staţii eoliene experimentale. Vor să vadă care este capacitatea vântului, dacă merită să investească în turbine eoliene“,
a mai spus primarul.



Biserica a fost salvată

Pe uliţa principală, printre ruine, apare biserica catolică, veche de aproape două secole. Se vede că s-a intervenit pentru salvarea acestui monument istoric. "A fost  consolidat acoperiţul şi zidurile”, a mai spus Gheorghe Coilă.

În interiorul bisericii, fără uşă sau gemuri, se află două icoane. Pe o cruce de lemn culcată la pământ este o lumânare şi un un mesaj, un pasaj din Bliblie, în limba germană, lăsată cel mai probabil de nemţii care construiesc vila din faţa bisericii.



GALERIE FOTO

Un personaj de roman

Jurnalistul şi scriitorul Ioan T. Morar a publicat în anul 2005 un volum intitulat Lindenfeld. Acela a fost unul dintre momentele cheie în ceea ce priveşte „celebritatea“ pe care a căpătat-o, mai apoi, satul fantomă. Volumul spune povestea lui Klaus Bernath, fiu al satului fugit in Germania, devenit între timp „milionar spre miliardar“ în dolari, care, ajuns la bătrâneţe, îşi doreşte să facă o vizită, după mulţi ani, acasă. „Drama minorităţii germane din Banat poate interesa cititorii occidentali“, spunea Ioan T. Morar despre povestea cărţii sale.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: