Clientelismul românesc pune în pericol regionalizarea: Pe lângă ştampila de la Consiliul Judeţean, va fi nevoie şi de semnătura baronilor locali

Un studiu sociologic realizat de organizaţia Expert Forum scoate la iveală cum funcţionează statul român şi cum s-au alocat bani către judeţe şi primării în perioada 2004-2011

Regionalizare României, despre care guvernul nu oferă prea multe informaţii, şi pentru care se lansează dezbateri pe teme mai puţin importante, ar putea fi un nou instrument al clasei politice care conduce România.

Cel puţin acesta este concluzia în urma dezbaterii despre studiul “Harta clientelismului românesc: alocările de bani către judeţe şi primării, 2004-2011”, realizat de organizaţia Expert Forum, care s-a ţinut la Universitatea de Vest din Timişoara.

“Suntem pe calea amendării Constituţia României, inclusiv pe partea de organizare administrativ-teritorială, însă fără a avea un diagnostic clar al problemelor pe care vrem să le rezolvăm şi că schimbarea va duce la rezolvarea acestora.

Avem o grămadă de răspunsuri şi acum suntem în căutarea unor întrebări. În realitate, nici amendarea Constituţiei, nici regionalizarea, nici o nouă modificare a sistemului electoral nu vor schimba modul cum funcţionează statul român”, a spus Sorin Ioniţă, directorul ExpertForum.

Studiul “Harta clientelismului românesc: alocările de bani către judeţe şi primării, 2004-2011” scoate la iveală cum funcţionează în realitate lucrurile în România.

Soluţia pentru ca lucrurile să înceapă să funcţioneze ar fi eliminarea, sau măcar diminuarea, corpţiei, întărirea justiţiei, transparentizarea bugetelor publice şi descentralizarea reală.

“Dacă avem o problemă de clientelism politic în administraţia locală nu se va reduce prin înfinţarea unui nou nivel administrativ – regiunile. Dimpotrivă, municipalităţile, în special comunele rurale, vor rămâne falite şi dependente de alocări clientelare, indiferent câte structuri de baroni sau voevozi locali punem deasupra lor ca să filtreze fondurile. Atâta vreme cât problema crucială e clientelismul, asta trebuie sî discutăm”, a mai declarat Sorin Ioniţă.

MCV-ul pune frână

Norocul României, şi ghinionul politicenilor, este acela că există totuşi o monitorizare a Uniunii Europene, cunoscutul raport MCV (la care este supus şi Bulgaria), prin care se încearcă promovarea unei „bune guvernări”.

În cazul României există două dimensiuni ale clientelismului care acoperă grosul corupţiei instituţionalizate: alocarea discreţionară de fonduri în teritoriu, clientelizând politic administraţia şi sifonarea de bani publici prin companiile de stat.

“Alocările de fonduri către administraţia locală şi judeţeană se face în proporţie de 90 la sută pe bază de clientelism politic. Nu vorbim decât de fonduri sută la sută naţionale, din bugetul Guvernului, care este mult mai mare decât cele de la UE, dar despre care nu se prea spune nimic”, a explicat Ioniţă.

Cum ajung banii din buget la consilii judeţene şi primării

Există şase instrumente care au fost create special pentru a se putea face aceste operaţiuni cu sume de bani din fondurile naţionale pentru proiecte de investiţii.

Iată cele şase instrumente care au funcţionat în perioada 2004-2011 (pentru 2012 încă nu sunt publice infromaţiile).

1.    Fondul de Rezervă al guvernului: sume pentru mici investiţii ori achitări de facturi curente. Este fondul din care alocările le face direct primul-ministru (2004-2011).

2.      Sume pentru drumuri judeţene şi comunale (2005-2011), utilizate în cea mai mare parte de Consiliile Judeţene. Acestea sunt oferite prin Ministerul Transporturilor.

3.    Fondul de mediu (2008-2011), apărut după intrarea României în UE, este gestionat de Ministerul Mediului care finanţează proiecte de apă-canal sau amenajări de zone verzi.

4.    Sume pentru şcoli (2007-2010), distrubuite de Ministerul Educaţiei pentru investiţii noi, reparaţii şi achitarea de facturi restante.

5.    Sume pe HG 577/1997 (2004-2011) pentru sisteme de apă în rural şi drumuri comunale, oferite de Ministerul Lucrărilor Publice şi Dezvoltării Regionale.

6.    Sume pe OG7/2006 (2007-2011) pentru poduri mici, sisteme de apă-canal, terenuri de sport în mediul rural. Acest fond a pornit în 2006 ca o urgenţă în urma inundaţiilor din acei ani, dar nu a mai fost desfinţat rămânând în gestiunea opacă a Secretariatului General al Guvernului.

“În 2008 au fost foarte mulţi bani în buget, 1,5 miliarde de euro pe an. Umblau unii pe holurile guvernului şi întrebau oamenii pe ce să mai cheltuie banii. Că doar e o ruşine ca România să termine anul pe excedent. Cam 70 la sută au fost din investiţiile la nivel local, restul, o mică parte fonduri UE. Acestea şase instrumente sunt 100 la sută naţionale şi discreţionare, sumele fiind alocate de guvern sau ministere fără vreo justificare clară sau competiţie de proiecte. Cu alte cuvinte, reprezintă cel mai bun teren pentru a măsura clientelismul politic pur”, a afirmat Sorin Ioniţă.

Este mai rău cu mulţi bani la buget

Din indicele clientelismului reiese că şansa să fi primit fonduri într-un anumit moment  dacă erai primar sau preşedinte de consiliu judeţean “al puterii”, decât dacă erai cu opoziţia.

“Am avut un maxim de clientelism politic în anii 2007-2008, pe aproape toate instrumentele. Era de trei ori mai probabil să primeşti fonduri dacă erai primar din arcul puterii decât dacă erai primar de opoziţie.  Concluzia este că într-un stat cu instituţii slabe şi tradiţie clientelară, un aflux masiv de fonduri în bugetele publice poate face mai mult rău decât bine. Dacă avem mulţi bani facem prostii cu ei. Ce se va întâmpla când vom avea din nou bani, iară o să-i aruncăm aiurea?”, a concluzionat Sorin Ioniţă.

Interesant este că printre cei mai favorizaţi se numără primarii “independenţi”, cei care sunt pe cale să facă saltul de la un  partid la altul. “Legea spune că nu poţi trece de la un partid la altul într-un mandat şi atunci faci blat. Există şi o parte bună în acest studiu. Cei de la UDMR au fost favorizaţi de toţi şi ies pe mediu”, a mai spus Ioniţă.

Timişoara ignorată total

Timişoara condus de primarul Gheorghe Ciuhandu (PNŢCD) a fost unul din oraşele defavorizate pe nedrept. Oraşul de pe Bega, care este al doilea contribuabil la bugetul guvernului, primit mereu doar mărunţişuri.

În perioada 2004-2011, pentru drumuri judeţene şi comunale bugetul alocat a fost 0, pentru educaţie au venit bani doar în 2007 (1,2 miliarde lei), de la fond de mediu 0 lei, din fond de rezervă 180.000 lei (2004), 57.200 lei (2005), 9 miliarde lei (2006), 4,2 miliarde (2010) şi 1 miliard lei (2011). Pe HG 577 şi OG 7 au fost 0 lei alocaţi.

Regionalizarea rezolvă problema?

Despre cum este gândit regionalizarea în România de actualul guvern nu se poate vorbi pentru că lipsesc informaţiile. Se discută despre viitoare capitale de regiuni, însă acesta ar fi una din problemele mai puţin importante. Realitatea este că în actuala organizare adminstrativă România se află în faliment.

În România, există 41 de judeţe şi 3.223 de primării. Din acestea, în peste 1.500 cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. Acestea sunt practic în faliment tehnic.

“Guvernul se grăbeşte să facă descentralizarea şi regionalizarea. România a lăsat pe ultima sută de metri această problemă, înainte de noua etapă de finanţare din 2014-2020. Bruxellul doreşte să discute direct cu regiunile, nu doar cu Bucureştiul. Însă guvernul se pregăteşte să facă o nouă structură, regiunea, care ar putea însemna un nou nivel de birocraţie.

Pentru că pe lângă ştampila şi semnătura de la Consiliul Judeţean va fi nevoie de o ştampilă şi o semnătură la nivel regional.

Regiunea nu va fi altceva decât un răspuns la cerinţele clintelei politice. Anumite paliere sunt suprapopulate de funcţionari. În Austria, există trei-patru funcţionari foarte buni, la noi trebuie să fie o mie, pentru că trebuie să li se dea locuri de muncă pentru militanţii de partid. Deocamdată nu ne putem pronunţa, pentru că nu ştim ce vrea să facă guvernul”, a declarat Alexandru Jădăneanţ, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării.