Regele Ungariei, căutat în România. Operaţiune arheologică fără precedent desfăşurată în apropiere de Timişoara
0
Arheologii români şi maghiari vor încerca să găsească mormântul regelui Andrei al II-lea al Ungariei şi a reginei Yolanda, care au fost îngropaţi la mănăstirea cisterciană de la Igriş (judeţul Timiş).
Aflată pe malul drept al râului Mureş, la o distanţă de 80 de kilometri de Timişoara, localitatea Igriş (la graniţa dintre judeţele Timiş şi Arad şi la "frontiera" naturală dintre Banat şi Ardeal-Crişana) ar putea deveni un veritabil obiectiv turistic.
Aici a fost construită, în anul 1179, o abaţie cisterciană – întemeiată de călugării de la Pontigny, din Franţa, care în Evul Mediul şi-au stabilit filiale şi în Regatul Ungariei. Abaţia a fost ctitorită de Ana de Chatillon, prima soţie a regelui Béla al III-lea al Ungariei, care era de origine din Franţa.
Se ştie că în această mănăstire a fost înmormântat regele Andrei al II al Ungariei (fiul regelui Béla al III-lea) şi soţia acestuia, regina Yolanda (fiica împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d'Auxerre), însă niciodată nu s-au făcut săpături arheologice. A venit acum acest moment.
Măsurători făcute de specialiştii din Ungaria
În urmă cu un an, cercetătorii de la Universitatea din Budapesta au ajuns la Igriş, pentru a face cercetări la faţa locului. Alături de ei s-au aflat şi arheologii de la Muzeul Banatului.
“Cei din Ungaria au venit să determine dacă mai sunt urme, cu aparate speciale. Au descoprit zidurile şi bazele fostei abaţii. Nici nu au avut de căutat prea mult, pentru că au venit cu schiţe şi hărţi bune. Există un protocol de colaborare între Universitatea din Budapesta şi Muzeul Banatului. Arheologul care se ocupă de problemă (n.r. conducătorul acestui proiect este dr.Major Balazs) este unul foarte interesant, priceput şi renumit. A făcut săpături în Siria, în căutarea urmelor cavalerilor cruciaţi. Ungurii au foarte buni profesionişti. E o provocare foarte mare. Este o cercetare comună, româno-maghiară. Important este că şi partea română va avea o parte semnificativă în acest rol”, a declarat Dan Leopold Ciobotariu, cercetător la Muzeul Banatului din Timişoara.
Ciobotariu a fost pe teren, la Igriş, alături de arheologii maghiari, chiar în timpul în care a ocupat funcţia de director al Muzeului Banatului.
“La Igriş au fost îngropaţi regele Andrei al II-lea şi soţia, dar nu se ştie însă ce a rămas în urma atacurilor mongolilor. Nu ştim ce se găseşte în mormântul regal. Oricum, zona care trebuie cercetată este mult mai vastă. Pe lângă biserică, au existat mai multe clădiri ale abaţiei. Se întinde până la şosea, unde se află biserica ortodoxă, şi cam într-un perimetru de 250 de metri în jurul acelui loc. Era un ansamblu întreg de clădiri: biblioteca, locurile unde dormeau călugării, novicii aveau o altă clădire, grânarul, ateliere, locurile unde se ţineau utilajele, moara mecanică. Cistercieni au creat prima industrie, e foarte important de ştiut. Abaţia era spectaculoasă”, a mai spus Ciobotariu.
Abaţia a fost distrusă la atacul mongolilor
În 1202 călugării cistercieni de la Igriş au înfiinţat propria lor filială la Cârţa, în apropiere de Sibiu, ale căror ruine pot fi văzute şi astăzi. O altă abaţie-filială a fost şi de la Vérteskeresztúr din Ungaria.
Regale Andrei al II-lea a murit în anul 1235. El a lăsat scris să fie îngropat la Igriş, lângă soţie, iar inima lui să ajungă în Biserica Episcopală de la Oradea.
Abaţia de la Igriş a fost distrusă după atacul tătarilor din 1241, însă a fost reconstruită în scurt timp cu spijin regal, dar cade din nou în ruine, în timpul ocupaţiei otomane care s-a instalat în 1551, iar satul Igriş, pupulat de sârbi, s-a pustiit în secolul al XVII-lea. Satul a fost din nou populat în 1740-1750 cu colonişti germani, dar şi populaţie românească. După anul 1921, nemţii se mută în satele mai bogate, iar localitatea este luată în primire de românii veniţi din toată ţara, aceaştia primind pământ în pusta Banatului, ca urmare a reformei agrare.
Locul în care s-a aflat biserica mănăstirii se află pe un teren viran, nu departe de biserica ortodoxă din Igriş.
“Specialiştii din Ungaria au făcut investigaţii de mare precizie cu aparatele moderne. Au folosit chiar şi o dronă. Ei au determinat cu precizie locul în care s-a aflat abaţia de la Igriş. Următorul pas este să înceapă săpăturile argheologice în zonă”, a declarat Petru Cristea, profesorul de istorie din Igriş, dar şi administratorul muzeului din localitate.
Localnicii din Igriş ştiu că stau pe o mină de aur, însă nimeni nu s-a gândi până acum să profite de acest fapt. A mai rămas o bucată de zid, de 1,5 metri, numeroşi bolovani şi pietre şlefuite de diametrul de un metro, toate provenite de la mănăstire.
“În orice ţară se descoperă o bucată de piatră sau ceva vechi de sute de ani, se organizează un festival, se pune zona pe harta turismului. Numai la noi nu. Avem aici urme din anul 1200, dar zeci de ani au fost aruncate şi răsfirate prin toată localitatea, prin curţile oamenilor şi pe străzi. Unii au folosit materialul pentru a şi construi casele sau gardurile. Există o piatră şi pe post de treaptă la biserica greco-catolică. Eu am adunat ce am găsit. Le-am strâns pentru muzeu. E ultima noastră şansă de a ieşi din anonimat. Nu avem altceva. Nu s-a dorit niciodată să se facă săpături pentru simplul motiv că este vorba de un rege al Ungariei şi de istoria ungurilor”, a mai spus Petru Cristea (foto).
„Există o confuzie care persistă şi azi”
Săpăturile ar trebui să înceapă în primăvara anului 2016, şi se estimează că lucrările s-ar putea întinde pe mai mulţi ani.
Publicistul Florea Jebelean, cel care a scris Monografia Igrişului, este originar chiar din sat şi cunoaşte foarte bine istoria abaţiei. “În primul rând, există o confuzie care persistă în ziua de azi. Şi pe internet veţi găsi această informaţie falsă, care spune că abaţia s-a aflat undeva pe câmp, la trei kilometri de sat. Acolo a fost de fapt o biserică de rit ortodox. Urme ale zidului mănăstirii se găsesc şi sub biserica ortodoxă şi în curtea bisericii.Ţin minte că în perioada războiului se vedeau două ziduri ieşite în relief. Era o bucată din contrafort. A rămas până în zilele noastre, însă acum s-a betonat. Ar fi foarte interesant să dăm de urmele unui rege ungar. Şi ar fi bine, chiar dacă este unul de-al lor, nu unul de-al nostru. Multă vreme la noi nici nu se ştia despre acestă poveste”, a declarat Jebelean.
“Regatul maghiar caută să impună noile sale forme instituţionale, printre care şi religia, care era catolică. Abaţia a cunoscut o mare înflorire în vremea regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), care şi-a construit aici cripta familiei, unde în anul 1233 a fost înmormântată Yolanda, a doua soţie a lui Andrei al II-lea. Tot aici a fost înmormântat şi trupul regelui, inima fiindu-s depus la Oradea”, a mai spus Jebelean.
Istoricii consemnează faptul că la Igriş a existat prima bibliotecă adevărată pe care o cunoaştem pe actualul teritoriu al României, care deţinea în jurul anului 1200, lucrările scriitorilor latini Cicero, Seneca, Suetonios, sau opera ale gânditorilor precum Grigore de Nazianz, Anselm de Canterbury şi Yves de Chartres.
“În 1241 a avut invazia tătară, care au jefuit şi dărâmat cetatea şi mănăstirea cisterciană, dar i-au dat voie călugărilor să se retragă. În 1288 este prezent la mănăstire regale Ladislau al IV-lea. Abaţia a cunoscut o perioadă relativă stabilă în timpul lui Carol Robert de Anjou (1308-1342), însă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea declinul mănăstirii a fost tot mai accentuat. În anul 1494, marele conducător de oşti Paul Chinezul s-a aflat în cetatea Igrişului. Ulaszlo al II-lea cu învoirea Parlamentului şi a Papei, a dat în 1500, mănăstirea şi teritoriul comunei episcopului Nicolae Csaki din Cenad”, a mai explicat Mircea Jebelean.
La 28 septembrie 1551 beglerbeiul Mehmet a cucerit fortificaţia de la Cenad, distrugând mănăstirea de la Igriş. Zidurile au fost dărâmate iar în satul dezvoltat în jurul mănăstirii au rămas doar câteva case.
A cumpărat terenul pentru o casă de vacanţă
Terenul pe care s-a descoperit urmele abaţiei a fost cumpărat de un cetăţean român stabilit în Danemarca. Acesta a plătit 5.000 de euro pe teren şi avea de gând să îşi construiască aici o casă de vacanţă. Primarul din Sânpetru, de care aparţine Igriş, va încerca să poarte negocieri pentru răscumpărarea terenului.
„E foarte interesant ce se va descoperi. Există numeroase documente despre acest loc, însă nu s-au făcut săpături până acum. Dacă rezultatele vor fi cele scontate, atunci avem şansa să devenim o zonă turistică. Trebuie să vedem cum putem să rescumpărăm acest teren, cred că există şi o bază de expropriere în cazuri de acestea”, a declarat Viorel Popovici, primarul din Sânpetru Mare.
Cine a fost Andrei al II-lea
Regele Andrei al II-lea a dus o politică ambiţioasă atât pe plan intern cât şi extern. Sub influenţa primei soţii Gertrud, contesă de Merania (şi a fiicei sale Elisabeta, devenită ulterior contesă de Turingia), Andrei al II-lea a colonizat în anul 1211 în Ţara Bârsei Ordinul cavalerilor teutoni, pe care apoi l-a alungat în anul 1225, după confruntări armate.
“Politica de apropiere faţă de Imperiul Romano-German şi numirea în importante demnităţi laice şi clericale ale Regatului Ungariei a unor rude apropiate ale primei sale soţii, cum este cazul arhiepiscopuluiBerthold de Kalocsa, numit în funcţia de voievod al Transilvaniei, au determinat în anul 1213 o revolta a marii nobilimi, soldată cu uciderea Gertrudei”, scrie Wikipedia.org.
În anul 1215 s-a căsătorit cu Yolanda de Courtenay, fiica viitorului împărat latin de Constantinopol, Petru de Courtenay. Câţiva ani mai târziu, între 1217 şi 1218, a participat la Cruciada a V-a, fără a obţine însă roadele politice scontate, respectiv râvnita coroană a Imperiului Latin de Costantinopol.
“Constrâns de opoziţia crescândă faţă de politica sa internă, Andrei a fost nevoit să accepte în anul 1223 ratificarea Bulei de Aur (Bulla aurea), cea mai veche constituţie a Ungariei, prin care au fost consolidate drepturile marilor magnaţi. În anul 1224 a sancţionat prin aşa-numitul Andreanum drepturile şi privilegiile coloniştilor germani (saşi) din sudul Transilvaniei”, mai scrie Wikipedia.org.
Se încarcă comentariile...
