Rămas bun de la Dukász Péter, unul dintre cei mai iubiţi şi admiraţi actori ai Teatrului Maghiar din Timişoara

Îndrăgitul actor Dukász Péter a încetat din viaţă în data de 9 mai, cu două zile înainte de a împlini vârsta de 61 de ani. Sicriul va fi dus de familie la cimitirul din Szentendre, Ungaria.

Colegii de la Teatrului Maghiar din Timişoara, reprezentanţi ai comunităţii maghiare din capital Banatului, oameni care l-au cunoscut şi îndrăgit pe Dukász Péter şi-au luat rămas bun de la actor. 

Sicriu a fost depus, marţi la prânz, în foaierul Operei Naţionale, fiind străjuit de foştii colegi de scenă. Sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului urmerază să fie transportat în Ungaria, la cimitirul din Szentendre. Acesta a fost decizia luată de fiica actorului, care trăieşte în Ungaria. Înmormântarea va avea loc joi, de la ora locală 15.00.

Dukász Péter s-a născut la data de 11 mai 1954, în Oradea. A visat să devină inginer, însă vocaţia l-a adus pe urmele mamei lui, absolvind facultatea de actorie la Târgu Mureş în 1978. 

De atunci, timp de aproape patru decenii, a fost un membru important al echipei Teatrului Maghiar din Timişoara, nu numai ca actor, dar şi ca regizor şi director asociat. 

Încă de la debutul său pe scena Teatrului Maghiar din Timişoara, în spectacolulSoldatul necunoscut, în regia lui Sík Ferenc, s-a impus ca un talent excepţional şi un actor totalmente dăruit scenei. A interpretat peste 60 de roluri în ultimii 25 de ani.
 

Dintre partiturile sale actoriceşti amintim rolul lui Don Quijote, pe cel al lui Ivan Alexandrovici Hlestakov în Revizorul şi Regele Lear în Lear=C+R+G. A intepretat, regizat şi semnat dramaturgia spectacolului Inima care-şi spune taina, adaptare după Edgar Allan Poe. Dukász Péter a marcat stagiunea 2014-2015 prin roluri-cheie: el l-a interpretat pe Cu în Moliendo Café, iar în Incendii, pe Abdessamad şi pe Chamseddine.

A fost unul dintre cei mai iubiţi şi admiraţi actori ai Teatrului Maghiar ”Csiky Gergely” din Timişoara, deopotrivă pentru cariera sa prolifică, memorabilă, şi pentru calităţile sale umane, pentru bunătatea sa, solidaritatea colegială, pentru devotamentul nemăsurat faţă de teatru şi Cetate.

Actorul a „jucat” roluri şi pe scena politică: între 1991 şi 1994 a fost preşedinte al UDMR Timiş, iar între 1992 şi 2000 a fost consilier local.