Povestea patroanei de şaormerie care s-a sinucis copleşită de controalele repetate. „Într-o săptămână veneau unii, în următoarea alţii“

Locaţia în care a fost şaormeria de pe Calea Girocului

Proprietara unei şaormării de pe Calea Girocului din Timişoara, care a deschis o mică afacere de familie după ce a strâns ceva bani lucrând în străinătate, nu a mai suportat controalele venite din partea autorităţilor. Dezamăgită, femeia a decis să încheie socoteala cu viaţa şi s-a spânzurat.

Povestea dramei petrecute în urmă cu peste un an a fost relatată recent în detaliu de contabilul care a lucrat pentru patroana de la şaormerie, pe site-ul Infotimisoara.ro. 

“Fiind singură, ne povestea nouă toate necazurile pentru că nu avea pe altcineva”, a spus contabilul, pe nume Anton Kovacs.

Doar că la un moment dat, femeia a dispărut, pur şi simplu. Nimeni nu a mai ştiut nimic de ea. 

“Credeam că a plecat iarăşi dincolo sau că ne ocoleşte, să nu ne mai plătească. După câteva luni a venit un tip de la o fundaţie, cu fiica femeii care avea vreo 20 de ani şi era îmbrăcată în arăboaică, am înţeles că fata locuia în Olanda. Nu ştia româneşte, tipul ăla de la fundaţie avea şi rolul de translator. El ne-a povestit ce se întâmplase, că femeia s-a spânzurat şi au găsit-o după vreo două săptămâni lichefiată. I-am dat toate actele firmei, el a spus că încearcă să lichideze tot şi să închidă firma, a vrut să ne plătească pentru ce lucrasem, noi nu am mai vrut să-i luăm nici un ban şi cam asta a fost”, a declarat Anton Kovacs, pentru Adevarul.ro.

A cumpărat o şaormărie la cheie

Şaormeriţa era o femeie de cam de 40 de ani. “Era o femeie ca atâtea alte milioane de femei, avusese o mulţime de greutăţi în viaţă, era singură şi la fel ca alte milioane de oameni din această ţară plecase <dincolo> unde a lucrat pentru a câştiga nişte bani care să-i permită ca la un moment dat să ducă o viaţă mai uşoară decât avusese până atunci. După ce s-a întors, din bănuţii pe care-i câştigase în peste 20 de ani de muncă şi-a cumpărat o garsonieră, undeva prin Calea Girocului. Şi a încercat să încropească ceva din care să-şi câştige existenţa de zi cu zi, cumpărând o mică afacere <la cheie>, o şaormerie, aproape de casă”, povesteşte Anton Kovacs.

Mulţi timişoreni au trecut pe lângă şaormărie, care avea o fereastră la stradă de unde oamenii îşi cumpărau câte o şaorma, un kebab, un suc sau o pungă de pufuleţi.

“În interior se găsea un aragaz profesional, un frigider, o masă de lucru din inox, nişte cratiţe, o maşină de prăjit cartofi, toate extrem de curate. Lucrurile care pot fi văzute în orice şaormerie din această ţară. Dimineaţa se ducea la serviciu pe la 6.30, deschidea devreme pentru a prinde oamenii care treceau spre locul de muncă. Seara după ora 20 nu prea mai erau clienţi aşa că închidea şi se punea să-şi facă ordine în hârtii, iar pe la ora 21 încuia şi mergea acasă. În fiecare zi, mai puţin duminica”, mai aflăm de la Kovacs.

Primul control: "I-au cerut pontajul şi condica"
 

La început totul a fost în regulă, chiar dacă afacerea nu mergea aşa cum crezuse că se va întâmpla avea speranţa că odată cu trecerea timpului lucrurile se vor îndrepta.
 

După ce plătea furnizorii, chiria pentru spaţiu şi ce mai era de plătit îi rămâneau lunar uneori 1.000, alteori 1.500 de lei. Nu era mult, dar era singură şi putea să trăiască din banii ăştia. Într-o zi s-a trezit la uşă cu nişte oameni de la Camera de Muncă.
 

“I-au cerut pontajul şi condica. Habar nu avea despre ce vorbesc oamenii ăia, nu avea angajaţi, ea era şi patroana şi angajata, nu înţelegea de ce ar trebui să aibă o condică de prezenţă în care să semneze la sosire şi la plecare în calitate de angajat, după care să o controleze tot ea, în calitate de patron. I se părea că e ceva absurd. A doua zi nu a deschis magazinul deoarece a trebuit să se prezinte cu o mulţime de hârtii la sediul lor şi a primit un avertisment”, povesteşte Anton Kovacs.

Al doilea control: "Ăia dacă vin, nu pleacă fără amendă"

După vreo două săptămâni s-a trezit cu nişte oameni de la Garda Financiară.
 

“Au pus-o să închidă prăvălia şi i-au numărat banii din sertar, i-au comparat cu suma înscrisă în Registrul de Casă, pe care cineva venea în fiecare seară să i-l întocmească. I-au dat o mică amendă simbolică de 500 de lei pe care ea i-a plătit bucuroasă, îi spusese vânzătorul de lângă ea că ăia dacă vin, nu pleacă fără amendă. Probabil că erau săptămâni în care nu avea un profit de 500 de lei. În acea noapte nu a putut dormi, era încă prea speriată”, scrie Kovacs.

Al treilea control: "Au amendat-o pentru că pungile cu pufuleţi erau depozitate pe frigider"

După trei săptămâni au venit în control cei de la OPC.
 

“Spuneau că o reclamase cineva care cumpărare o şaorma ce avea un miros neplăcut. Nu i-au arătat reclamaţia, se pare că reclamantul sau reclamanta nici măcar nu prezentase un bon de casă prin care să dovedească că a cumpărat cu adevărat o şaorma din acel loc, exista doar o reclamaţie verbală a cuiva fără nume. Au ţinut-o câteva ore, au controlat tot, au numărat tot, s-au uitat în toate actele firmei. Au amendat-o pentru că pungile cu pufuleţi erau depozitate pe frigider, că frigiderul avea prea multă gheaţă în interior şi că baxul din plastic în care erau ambalate cele 12 sticle cu apă minerală nedesfăcute era depozitat pe podea şi nu pe un palet. Nu mult, 1.000 de lei. Le-a întrebat dacă există vreo lege, o reglementare, ceva, unde să scrie că pungile cu pufuleţi nu pot să stea pe frigider, sau dacă scrie undeva ce înseamnă că este prea multă gheaţă în frigider. Nu i-au răspuns. Când, atât din cauza mărimii amenzii cât şi din cauză că se simţea nedreptăţită, a început să plângă, femeile alea s-au uitat la ea ca la o nebună, nu realizau că dându-i acea amendă pe care ele o considerau mică, 1.000 de lei, un nimic, o condamnau la umilinţa de a cere iertare proprietarului pentru că în această lună nu va putea să-i plătească la timp chiria pentru spaţiu”.

"Într-o săptămână veneau unii, în cealaltă săptămână veneau alţii"
 

Femeia făcea totul cât putea de bine, dar întotdeauna se găsea câte ceva, “punga cu carne pe care scria 900-930 de grame cântărea 925 de grame, nu era bine, furnizorul facturii nu completase numele delegatului pe factură sau numărul de buletin al acestuia, iar nu era bine, o găseau la serviciu după ora 19, oră la care scria pe orar că magazinul se închide, nici asta nu era bine pentru că îşi exploata angajaţii. Într-o săptămână veneau unii, în cealaltă săptămână veneau alţii, îşi făcuseră un obicei, vedeau că e slabă şi neajutorată şi profitau cu toţii”, continuă Anton Kovacs.

Banii care îi mai rămăseseră după cumpărarea garsonierei şi a şaormeriei în loc să se înmulţească se terminaseră. 

“A ajuns să nu îşi mai poată plăti furnizorii, îi plătea cu prioritate pe cei fără de care nu putea să-şi continue activitatea şi uneori le cerea scuze celorlalţi, sau, pur şi simplu nu le răspundea la telefon…”

Ultimul control: "Dacă nu prezintă contractul de salubritate va fi amendată"
 

Într-o zi au apărut doi jandarmi. I-au cerut autorizaţia de funcţionare şi actele firmei, le-au răsfoit fără să le citească după care au cerut contractul cu firma de salubrizare.
 

“Ea le-a explicat că deoarece punctul de lucru se află într-un spaţiu închiriat contractul cu gunoierii este încheiat de proprietarul spaţiului, la fel cum se întâmplă şi cu celelalte utilităţi. La fel cum se întâmplă de altfel şi la mall sau la celelalte mari centre comerciale care au spaţii subînchiriate. Cei doi au considerat explicaţia nesatisfăcătoare, dacă nu prezintă contractul de salubritate va fi amendată. Îi tot arătau o pagină dintr-o cărticică mică şi albă, unde vreo două rânduri erau subliniate cu marker galben”, a mai povestit Anton Kovacs.

A doua zi şaormeria a rămas închisă. În următoarea zi la fel. Nu avea să mai fie deschisă vreodată. Şaormeriţa s-a spânzurat. A fost găsită după vreo două săptămâni, era aproape lichefiată.