Povestea bănăţeanului care a compus imnul Expoziţiei Universale de la Paris din 1889, cântat şi la inaugurarea celebrului Turn Eiffel

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iosif Ivanovici s-a născut la Timişoara în anul 1845 FOTO Wikipedia.org
Iosif Ivanovici s-a născut la Timişoara în anul 1845 FOTO Wikipedia.org

Imnul Expoziţiei Universale de la Paris din anul 1889, atunci când a fost inaugurat şi celebrul Turn Eiffel, a fost compus de timişoreanul Iosif Ivanovici.

În data de 31 martie 1889 a fost inaugurat celebrul turn Eiffel, construit pentru a servi drept arc de intrare la Expoziţia Universală de la Paris. Târgul mondial avea să sărbătorească centenarul Revluţiei franceze (1789-1799). Turnul a fost deschis publicului la 6 mai şi a devenit unul dintre simbolurile Franţei. 

S-au scris multe despre turnul Eiffel, însă un lucru puţin ştiut şi interesant este că la deschiderea turnului s-a cântat şi piesa care a fost aleasă ca imn al Expoziţiei Universale. Pentru imnul oficial al târgului mondial de la Paris au fost primite de organizatori 116 piese din toată lumea. 

Câştigător avea să fie bănăţeanul Iosif Ivanovici, cu compoziţia „Valurile Dunării” (în germană Donauwellen sau în engleză The Danube Waves), în aranjamentul lui Emile Waldteufel.

Valsul lui Ivanovici a devenit un aşa succes încât de atunci mulţi îl consideră ca fiind opera lui Johann Strauss-fiul (care a compus „Dunărea albastră”). 



Născut la Timişoara, mutat la Galaţi, mort la Bucureşti

Iosif (Jovan) Ivanovici s-a născut la Timişoara (într-o familie de sârbi), în anul 1845 (în timpul imperiului Austriac). Cânta la flaut şi la clarinet, a fost dirijor de coruri, fanfare şi compozitor. A lăsat în urmă 350 de piese. A compus valsuri, polci, cadriluri, marşuri militare, piese pentru pian sau pentru voce, însă lucrarea de căpătâi avea să fie însă „Valurile Dunării”.  

În 1859, la 14 ani, Iosif Ivanovici a ajuns la Galaţi (în Principatul Moldovei), în trupa de copii a Regimentului 6 Infanterie. 

La Galaţi a luat lecţii de clarinet de la Alois Riedl, iar apoi va ajunge să studieze muzica la Iaşi, sub îndrumarea lui Emil Lehr. Revenint la Galaţi, ajunge în gradul de ofiţer şi va fi dirijor al mai multor formaţii de muzică militară. În anul 1900, ajunge inspector general al muzicii militare din România şi se stabileşte la Bucureşti. În 1902 avea să moară. Strănepotul său este renumitul pianist Andrei Ivanovici (născut la Bucureşti în 1968) – care a studiat Conservatorul din Leningrad, Academia Muzicală de la Moscova şi Colegiul Muzical din Karlsruhe. Actualmente trăieşte în Germania.

Dedicat şi scris pentru domnişoara Sara Fried

Publicistul lugojean Cristian Ghinea a făcut însă o descoperire interesantă legată de celebra compoziţie „Valurile Dunării”. Este vorba de un articol publicat de fostul dirijor, compozitor şi muzicolog lugojean Tobias Schwager, publicat în anul 1985, „Revista mea” din Israel. 

„O scurtă perioadă de timp, Ivanovici a fost capel-maistru al fanfarei militare din oraş, ocazie cu care a cunoscut-o pe Sara Fried, o fetiţă încântătoare, care provenea dintr-o familie evreiască din Lugoj. Iată cum descrie Tobias Schwager momentul: <Nu se cunosc bine care erau relaţiile sale cu familia Fried din Lugoj, dar această micuţă muză l-a inspirat pe compozitor să scrie celebrul vals Valurile Dunării, care a făcut ocolul pământului, aducându-i celebritatea>.

Iosif Ivanovici

După câţiva ani, în 1880, Ivanovici revine la Lugoj, dornic să o revadă pe micuţa sa muză, care devenise între timp o fetişcană de 14 ani. El i-a înmânat atunci tinerei domnişoare manuscrisul valsului Valurile Dunării. Aşa cum spune Schwager, era vorba despre <o plachetă de carton subţire, cu dimensiunile 78×88 mm, pe care compozitorul a scris miniatural toate cele cinci strofe muzicale ale celebrului vals, cu toate semnele de repetiţie şi semele de trimitere, aşa cum au apărut în toate ediţiile>”, a scris Cristian Ghinea pe blogul său.

Plăcuţa este păstrată de Comunitatea Evreiască din Lugoj

Manuscrisul este păstrat şi astăzi cu grijă la sediul Comunităţii Evreieşti din Lugoj, de către secretarul Iosif Singer. Indicaţia de pe manuscris este „Donauwellen Walzer, von I. Ivanovics fur Fraulein Sara, gewimdet und geschrieben fur Fraulein Sara”, iar pe spatele plachetei e scris din nou, cu caractere mari, ornamentale:„Donauwellen Walzer. Ivanovics, gewimdet und geschrieben fur Fraulein Sara Fried. În traducere: „Valsul Valurile Dunării, Ivanovics, dedicat şi scris pentru domnişoara Sara Fried”.

“Sara Fried, descendenta unei vechi familii de lugojeni cu înclinaţii artistice, s-a căsătorit tot cu un lugojean, Iosif Ludovic Dreichlinger. Împreună, aceştia au avut trei băieţi: Gheorghe Dreichlinger, stabilit la Bucureşti, dr. ing. Otto Dreichlinger (chimist de renume) şi dr. Gabriel Dreichlinger, medic. Se mai ştie că unul dintre strănepoţi trăieşte în Israel. Sara, cea care a inspirat acordurile valsului „Valurile Dunării”, este înmormântată în Cimitirul Evreiesc din Lugoj. Monumentul funerar are inscripţia: Sara Dreichlinger (n. Fried 1866-1935)”, a mai scris Cristian Ghinea.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite