O „neştiutoare de carte“ din clanul de romi Cârpaci a jucat pe degete statul român într-o afacere cu un teren de peste  2 milioane de euro

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Intrat în afaceri cu clanul Cârpaci, statul român se chinuie de şapte ani să devină proprietar pe un teren cumpărat cu peste două milioane de euro. Tranzacţia este una extrem de dubioasă, CNADNR insistând să cumpere de la clanul Cârpaci un teren aflat în litigiu, pe care tot statul l-a pierdut în condiţii suspecte.

Intrat în „afaceri imobiliare” încă de la începutul anilor ’90, când a fost condamnat pentru că a terorizat-o zi şi noapte pe o bătrână pentru a o determina să-şi vândă casa la preţ de nimic, Ionel Sandner, alias Ionelaş Cârpaci, a ajuns prin intermediul concubinei sale, Mirela Stanca, să facă afaceri chiar cu statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. Totul a început în momentul în care un teren al statului român pe care se afla sediul secţiei de autorizări verificări transport rutier şi o pepinieră a DRDP Timişoara, a fost restituit unei persoane de la care Mirela Stanca a cumpărat.

Surse judiciare au declarat că inclusiv această restituire ridică suspiciuni de ilegalitate, statul fiind suspectat că nu şi-a apărat corect şansele. Iar dacă statul nu a reuşit să păstreze terenul avut în proprietate, a cumpărat imobilul de la concubina lui Ionelaş. Mai multe documente intrate în posesia „Adevărul” scot la iveală o tranzacţie cel puţin dubioasă, situaţie care a făcut ca la şapte ani după ce a cumpărat terenul de 2,2 milioane de euro, CNADNR să nu fie încă intabulată ca proprietar în Cartea Funciară.

Statul a promis să cumpere pielea ursului din pădure

Totul a început în anul 2004. Statul român se judeca pentru terenul de aproape două hectare de la marginea Timişoarei când, pentru a fi sigură că nu pierde terenul, CNADNR a încheiat cu Mirela Stanca o promisiune de vânzare cumpărare a terenului. Necesitatea acestei promisiuni era interesul major pe care statul îl are în cumpărarea terenului. „Aceste terenuri, deşi legal nu au fost preluate de stat, în realitate ele sunt folosite de companie de peste 40 de ani. În acest interval s-au făcut investiţii de mai multe miliarde de lei în construcţii şi amenajarea unei pepiniere. În cazul în care procesul (n.r. aflat pe rol la vremea respectivă) se termina în favoarea proprietarului Stanca Mirela,  se risca pierderea acestei investiţii făcute din bani publici”, a justificat statul român necesitatea afacerii cu clanul Cârpaci. 

Doi ani mai târziu, când procesul a fost într-adevăr câştigat de Mirela Stanca, CNADNR a aprobat cumpărarea terenului. Statul a constatat atunci că, în ciuda promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate cu Mirela Stanca, nu poate încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru că reprezentanta clanului Cârpaci încheiase o altă promisiune de vânzare-cumpărare cu două persoane private, promisiune de vânzare-cumpărare ce a fost notată în Cartea Funciară. Potrivit unui document intrat în posesia „Adevărul”, Mirela Stanca a recurs la acest gest „deranjată de faptul că procesul (n.r. pentru dreptul de proprietate a terenului) trenează şi crezând că prin manevre de culise, CNADNR  intenţionează să câştige terenul”.

Acelaşi document mai arată că Mirela Stanca a acceptat să facă o nouă promisiune după ce „m-au lămurit (n.r. cei doi promitenţi) că prin relaţiilor lor voi câştiga precis procesul”. Soţia baştanului Cârpaci a mai arătat că a ajuns în această situaţie pentru că „este neştiutoare de carte şi a avut încredere în cei doi”. Mirela Stanca a mai arătat, totuşi că, fiind conştientă că „nu este întrutotul corectă” cu CNADNR a cerut ca în promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu cele două persoane fizice să se prevadă că în cazul unei răzgândiri, cei doi vor primi 400.000 de euro, adică dublul sumei pe care l-au plătit odată cu încheierea înţelegerii.

A doua tranzacţie dubioasă

Pentru că persoanele cărora Mirela Stanca le-a promis vânzarea terenului nu au vrut să renunţe la tranzacţie, între soţia baştanului Cârpaci şi cei doi au intervenit o serie de procese. Când litigiile erau încă pe rol, CNADNR a încheiat cu Mirlea Stanca un contract de închiriere pentru teren la preţul de 350.000 de euro pe an. O zi mai târziu, în 6 februarie 2008, chiar dacă litigiile privind terenul nu erau finalizate, CNADNR încheie cu Mirela Stanca un contract de vânzare – cumpărare care prevedea că vânzătoarea Stancu Mirela a transmis dreptul de proprietate către cumpărătoarea CNADNR S.A. atât asupra terenurilor şi construcţiilor tabulare ridicate pe terenul în suprafaţă de 11.509 m2 top si teren în suprafaţă de 5.755 m2 precum si asupra incintei cu mai multe construcţii extratabulare, urmând ca C.N.A.D.N.R. S.A. să efectueze toate demersurile în vederea intabulării dreptului de proprietate”.

Din cauza proceselor aflate pe rol, între Mirela Stanca şi CNADNR s-a încheiat o convenţie care prevede că că în cazul în care terenul ajunge în proprietatea persoanelor cu care Mirela Stanca se judecă în urma promisiunii de vânzare-cumpărare  „C.N.A.D.N.R. S.A nu va avea niciun fel de pretenţii fată de vânzătoarea Stanca Mirela, preţul vânzării achitat de cumpărătoare fiind de fapt valoarea chiriei ce trebuia să o primească vânzătoarea pe perioada cât cumpărătoarea a folosit aceste imobile”. Culmea tupeului a fost atinsă în momentul în care, profitând de litigiile aflate pe rol şi de faptul că CNADNR nu a reuşit să se intabuleze, Mirela Stanca a deschis un proces prin care i-a solicitat statului român chirie pentru terenul pe care l-a vândut aceluiaşi stat în 2008.

Judecătorii au respins şi această cerere, dar CNADNR tot nu a reuşit să se intabuleze. Prima sentinţă care îi permite CNADNR-ului să se intabuleze a fost emisă recent. Tribunalul Timiş a obligat-o pe Mirela Stanca să le plătească celor cărora le-a promis terenul 400.000 de euro şi a dispus intabularea CNADR, dar situaţia este departe de a se rezolva pentru că urmează şi alte căi de atac. Solicitată pentru un punct de vedere referitor la „terenul care face obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 414/06.02.2008”,  dintre Companie şi Mirela Stanca, CNADNR nu a fost în stare să ofere un răspuns. „Avem rugămintea de a ne furniza informaţii concrete despre imobil, respectiv localizarea acestuia, dacă imobilul se regăsea pe amplasamentul unui obiectiv de investiţie realizat de CNADNR S.A. şi orice alte date relevante în vederea identificării imobilului în speţă, pentru a formula un răspuns competent”, arată un răspuns al CNADNR, la solicitarea „Adevărul”.

Cine este baştanul Ionelaş Cârpaci

Clanul  cu care CNADNR a ţinut morţiş să încheie o afacere dubioasă, sub pretextul că pierde „investiţii de miliarde”, este unul dintre cele mai bogate şi controversate din Timişoara, fiind implicate în mai multe cazuri de infracţiuni imobiliare. Ionelaş Cârpaci şi-a început „cariera” în anii 1990, când a fost condamnat pentru că a terorizat-o pe o bătrână cu care era vecin pentru a o determina să-şi vândă casa. În 2009, Ionelaş a şi fost arestat într-un dosar în care este acuzat că a luat cu acte false un teren al primăriei Timişoara. În dosarul în care Ionelaş este judecat pentru înşelăciune şi în care sunt trimise în judecată 10 persoane, printre care un notar şi patru funcţionari publici, se judecă de 4 ani fără să fie emisă sentinţa pe fond. De asemenea, printr-o altă persoană Ionelaş Cârpaci şi soţia lui sunt proprietari şi pe Vila Muhle din Timişoara, unul din cele mai importante monumente istorice din Timişoara, care a scos oamenii în stradă pentru că a fost lăsat să se degradeze. În plus, socrul lui Ionelaş, Vişinel Stancu a ajuns „ştire naţională” după ce a ajuns proprietar pe Clinica de Oncologie a Spitalului Municipal, evacuând bolnavii pentru că primăria, care a achitat timp de mulţi ani o chirie de 2.600 de euro lunar, a refuzat să accepte o chirie de cinci ori mai mare.  

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite