Monumentalul palat din Jimbolia, o perlă arhitectonică a Banatului, a fost demolat până la ultima cărămidă FOTO

În ciuda faptului că timp de 130 de ani istoria Jimboliei a fost strâns legată de familia Csekonics, puţine lucruri mai amintesc astăzi de această familie importantă. Castelul „Csitó” a dispărut la sfârşitul anilor ’30.

Din castelul „Csitó” de la Jimbolia (judeţul Timiş) a rămas astăzi doar o poveste. Nimic altceva. Cândva a fost însă una dintre cele mai frumoase construcţii din Timiş. Palatul familiei nobiliare  Cskenovics a fost construit între 1869-1870, după planurile arhitectului budapestan Ybl Miklós (nimeni altul decât proiectantul Operei din Budapesta), în stil istoricizant, imitând stilul reşedinţelor de la ţară ale aristocraţiei engleze.

Cele o sută de încăperi ale castelului adăposteau mobilă scumpă, tablouri, goblenuri şi alte opere de artă. Unică în felul ei era şi biblioteca dispunând de 8.000 de volume, printre care ediţii vechi şi rare. 
 

Familia Csekonics a fost una dintre cele mai bogate şi influente familii de nobili din Ungaria, care a lăsat o puternică amprentă în dezvoltarea viitoară a localităţii. 

Istoricul Borovszky Samu (1860-1912), scria, în 1911 despre interioarele castelului „Csitó”: 

„Sălile castelului sunt pline de mobile valoroase, antice, picturi şi alte obiecte de artă. Aici se găsesc circa 6.000 volume de cărţi valoroase, care au fost cumpărate la începutul veacului trecut. Mai departe în sufragerie, se găsesc două goblenuri originale de mare valoare. În salon se află un dulap împodobit cu juvele valoroase din lemn exotic, mai multe vase japoneze, dulapuri ornamentale antice, câteva ceasuri valoroase din porţelan de meissen, oglinzi veneţiene şi mai multe porţelanuri de Sevres. Pe coridoare sunt circa 1.000 de trofee de cocoşi de rasă, pe celalalt coridor se află peste 1.000 de trofee, proprietatea fiilor contelui. În camera de conversaţie şi joc se găsesc bronzuri, vase arăbeşti...”.

Palatul Csitó din Jimbolia

Generalul Csekonics József a cumpărat domeniul de la Jimbolia

Generalul Csekonics József (născut în anul 1757 la Kőszeg , un orăşel în vestul Ungariei). În 1784 a înfiinţat herghelia militară de la Mezőhegyes (lângă Szeged), una dintre cele mai mari din Europa. 

A cumpărat domeniul Jimbolia după ce, în 1790, îl luase în arendă. Devine proprietar şi al localităţilor Srbska Crna (astăzi în Serbia). Avea să moară în 1824. Fiul său, contele János Csekonics (1809-1880), avea să moştenească totul. Mai târziu, Janos a cumpărat şi moşia Ianova. A fost membru al Camerei Magnaţilor a Ungariei, iar în 1879 a fost numit consilier aulic.

János va construi şi castelul „Csitó”, dar şi clădirea actualei primării din Jimbolia (Castelul Vechi)-care a suferit deja modificări nefericite (nu există nicio placă memorială care să amintească de numele fostului proprietar). Lui i se datorează realizarea liniei ferate între Szeged-Jimbolia-Timişoara.

Csekonics János moare în 1880. Moştenitor este fiul său, Endre Csekenovics (1846-1929), care va avea funcţii importante în Ungaria, fiind parlamentar, judecător şi consilier aulic. A fost preşedinte al Societăţii de Cruce Roşie din ţările coroanei Sfântului Ştefan, deţinută timp de peste două decenii (1891-1923). 

Csekonics József 
 

Au construit o uzină electrică

Familia Csekonics a construit în 1909 uzina electrică ce alimentează cu curent toată regiunea (pusă în funcţiune de Siemens Schuckert din Budapesta), construiesc drumuri (printre care şi drumul care leagă Timişoara şi Jimbolia sau Jimbolia-Becicherecul Mare), realizează reţeaua de telefonie în Jimbolia (în 1910), oferă 7.000 de locuri de muncă.
 

Domeniul Csekonics era situat în comitatul Torontal, în plăşile Jimbolia şi Becicherecul Mare (azi Zrenjanin) şi se întindea la sud de Jimbolia în direcţia oraşului de reşedinţă al comitatului, Becicherecul Mare, pe o lungime de 38 kilometri şi o lăţime de 2-5 kilometri. 

Moşia Csekonics dispunea de un efectiv impresionant de animale. La începutul anului 1911, domeniul număra 17.914 capete de animale (593 cai, 4157 bovine, 6972 ovine şi 2322 porcine).

Blazonul familiei Cskonics 

Necazul după primul Război Mondial

După destrămarea imperiului Austro-Ungar, Jimbolia şi Srbska Crna trece în administrarea Serbiei, iar familia Csekonics rămâne fără cea mai mare parte din avere, confiscată de autorităţiele sârbeşti. Mai apoi, după ce Jimbolia este alipită României, în 1924, în urma unor schimburi de terenuri între cele două state, este expropriat de 80 la sută din domeniul de aici.

Csekonics Endre a avut patru fii şi o fiică. Gyula, Pal, Ivan, Sándor şi Andrea. Trei dintre ei studiază dreptul la Budapesta şi Viena. 

Csekonics Sándor rămâne la Srbska Crna până în 1935, unde a rămas cu un castel şi o moşie de 400 de hectare. Până la urmă a decis să vândă tot şi să se mute în Ungaria, iar din 1946 emigrează în Portugalia, unde moare în 1952. Fiul său, Endre II, singurul descendent de sex masculin, a murit în 1984. Familia Csekonics se stinge odată cu el.

Csekonics Endre 

Familia a mai avut proprietăţi la Rofendorf (Banatski Duşanovac), Enyed, lângă Balaton, cât şi Palatul "Károly-Csekonics" din Budapesta.

Palatul "Károly-Csekonics" din Budapesta FOTO egykor.hu

Dărâmarea castelului „Csitó” 

Castelul „Csitó” este dărâmat în 1937, datorită problemelor financiare ale familiei Csekonics.

"În ziarul Hatzfelder Zeitung din 8 decembrie 1935 se putea citi următorul anunţ: <Parcul castelului de 14,5 iugăre se află de vânzare cu sau fără copaci, cu sau fără clădire. Informaţii suplimentare oferă Paul Stroß>. Nereuşind să găsească un cumpărător, familia nobiliară a hotărât în 1937 demolarea castelului. Prin vânzarea materialelor de construcţie, spera să recupereze o sumă de bani considerabilă, care reprezenta însă doar o parte infimă a valorii pe care o avea castelul. Astfel s-a distrus edificiul cel mai valoros al Jimboliei. Doar o serie de vederi, unele în alb-negru, altele în color, documentează existenţa acestei perle arhitectonice din a doua jumătate a secolului al", a scris Walter Tonţa, în "Prestigiu, avuţie, influenţă. Istoria familiei nobiliare Csekonics şi a domeniului ei jimbolian".
 

Intrarea în palatul familiei Csekonics
 

Cum arăta castelul

Siteul castelintransilvania.ro, oferă un citat din cartea „Un Gând, două castele”, scris de Fekete J. Csaba, care a menţionat următoarele: „În grădina castelului din Jimbolia, clădirii principale îi aparţin clădiri anexe (bucătăria mare, garajul/grajdul). Intrarea principală a castelului era accesibil prin intrarea de carosabil, iar un şir de scări, relativ înguste, duceau spre holul de la parter, cu două nivele, dotat cu galerie. Lângă intrarea principală se deschidea camera ucenicului. Din hol, în tractul grădinii, din direcţia sosirii, se putea accesa sala de mese, sala de servire şi salonul mare al contesei.

Pe cealaltă parte a acestei din urmă se continua cu suita contesei Cziráky Konstancia, lângă care, suita contelui Csekonics Endre, care se putea accesa şi direct prin hol. Cele două suite erau paralele, încăperile nu comunicau direct, între ele extinzându-se un coridor de serviciu, intern. Suita contesei se lega de sălile de oaspeţi prin salonul mic (boudoir). În continuarea salonului mic se afla dormitorul doamnei, lângă care se situa baia şi vestiarul boltit (toilette); prin construcţia unui closette ascuns.

Vedere din Jimbolia anului 1903
 

Apoi, şirul de încăperi era încheiat prin camera de copii. În suita contelui, după salonul contelui- menţionat anterior- a urmat camera de lucru, din care, printr-un hol se putea accesa dormitorul lui Csekonics Endre. Din hol se mai deschidea şi un mic spaţiu-closette. Dormitorul contelui era legat direct cu camera majordomului, respectiv cu coridorul de serviciu, intern. Din coridorul de serviciu, intern, în continuarea suitei de femei, se deschidea camera servitoarei. În faţa acesteia se afla o bucătărie de cafea, în spatele căreia se extindea garderoba. Încăperea closette care se accesa din hol, era menită pentru servitorii casei. Etajul se accesa prin scara laterală care se deschidea din coridorul de serviciu, sau prin scara principală din hol”.

Din nou castelul Csitó

"Neamurile nobiliare şi magnaţii unguri nu se încadrau în imaginea istoriografică oficială"

Osemintele celor trei magnaţi şi ale altor membri ai familiei zac de câteva decenii în capela cimitirului romano-catolic din Jimbolia, pomeniţi fiind de o lespede mare de marmură, montată în urmă cu câţiva ani pe faţada de nord a capelei şi purtând inscripţia „Gróf Csekonics családi emlékére“ (În amintirea familiei conţilor Csekonics). 

"Se pare că istoria viţei nobiliare Csekonics şi a domeniului ei jimbolian a dispărut din orizontul cercetării istorice. În ultimele şapte decenii s-a publicat puţin pe această temă. În România comunistă neamurile nobiliare şi magnaţii unguri nu se încadrau în imaginea istoriografică oficială, dominată de lupta de clasă şi de naţionalism. Nobilimea era prezentată ca o clasă reacţionară şi exploatatoare, purtătoare ale progresului fiind în concepţia istorică marxist-leninistă doar muncitorimea şi ţărănimea. Pe de altă parte, de data aceasta însă din motive inexplicabile, ampla monografie a Jimboliei, editată în anul 1991 de Asociaţia Jimbolienilor din Germania, dedică un spaţiu restrâns temei menţionate. Doar informaţii succinte oferă  şi “Monografia oraşului Jimbolia”, publicată în 1995 în limba română de către Johann şi Hans Vastag", a mai scris Walter Tonţa.
 

Astăzi, la Jimbolia, există o stradă care poartă numele, din 1997, de „Conte Csekonics“.