Un meşter misterios a salvat de la dispariţie biserica romano-catolică din satul fantomă Lindenfeld

Un meşter misterios a salvat de la dispariţie biserica romano-catolică din satul fantomă Lindenfeld

Helmuth Kierer şi biserica din Lindenfeld

Helmuth Kierer (67 de ani), un bănăţean care a emigrat în Germania în 1979, este salvatorul bisericii romano-catolice din satul depopulat Lindenfeld, din Munţii Semenic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Satul fantomă Lindenfeld, situat în Munţii Semenic (judeţul Caraş-Severin), este depopulat din 1998, odată cu moartea ultimului său locuitor. Aflată la o altitudine de 1.112 metri, satul întemeiat de pemii germani la mijlocul secolului al 19-lea are şansa ca pe viitor să renască din propria-i cenuşă, dar deocamdată este în ruină. Au rămas în picioare trei case bătrâne, în care se cuibăresc ciobanii şi văcarii care urcă cu animalele.

Pe uliţa principală, printre ruine, se află şi biserica romano-catolică, veche de aproape două secole. S-ar fi ales praful şi de ea, dacă nu ar fi existat iniţiativa lui Helmuth Kierer, un şvab bănăţean născut la Lovrin (judeţul Timiş), dar emigrat în 1979 în Germania. Acesta s-a apucat să repare biserica, din dorinţa de a păstra vie istoria germanilor care au făurit Lindenfeldul.


 

„Aventura m-a făcut să ajung acolo. Prima dată am mers la Lindenfeld, după Revoluţie, cu ajutoare din Germania. Am zis să aduc ceva şi bătrânului Paul Schwirzenbeck, ultimul locuitor al satului. Am urcat cu maşina cât am putut. Apoi, am luat rucsacul în spate şi am urcat pe jos. S-a bucurat bătrânul. Încă de atunci mi-a atras atenţia biserica“, îşi începe povestea Helmuth Kierer.

Cu motocicleta la Lindenfeld

Pasionat de enduro, Kierer a început să străbată munţii Banatului călare pe motocicletă. De fiecare dată când ajungea la Lindenfeld, vedea cum biserica îşi trăieşte ultimele momente. Toată viaţa lui a lucrat ca lăcătuş, tâmplar şi instalator, aşa că nu i-a luat mult să pună mâna pe scule şi să înceapă să repare câte ceva la lăcaşul de cult, ajutat de prietenii motociclişti.

 

„Primele lucrări trebuiau făcute la acoperiş. Jumătate era rupt de vânt, grinzile erau putrede şi, dacă nu se rezolva, într-un an se dărâma. Creşteau buruieni în grinzi putrede. La început am plătit şi muncitori. Interesul meu a fost ca biserica să rămână întreagă. Am făcut apoi tencuiala. Şi cărămizile erau deja putrezite. Într-un alt an, am zugrăvit, următorul an am lăcuit acoperişul. Şi tot aşa. Finanţări n-am primit, dar nici nu am vrut. Nu vroiam să se spună că bang banii în buzunar, că vreau să mă îmbogăţesc. Am folosit doar banii mei“, mai spune Helmuth Kierer.

 
Trei ore pe un drum forestier
 

În fiecare an, când venea în concediu în România, Helmut Kierer urca la Lindenfeld. A ajuns să îşi cumpere o casă de vacanţă la Gărâna, loc cunoscut pentru festivalul internaţional de jazz. Iar de acolo era o veritabilă aventură să urce în satul izolat. 

„De la Gărâna este potecă, un drum forestier. Nu există indicator, nimic. Foarte mulţi se rătăcesc. Pe jos faci cam trei ore. Cu tractorul, şi mai mult. Am avut multe aventuri, nu o dată m-am răsturnat cu remorca. Lucrările la biserică s-au făcut fără schelă, totul era foarte improvizat şi greu“, mai povesteşte Kierer. I-ar fi plăcut să îşi facă şi el o casă la Lindenfeld, însă, acum, după ce a ieşit la pensie, posibilităţile sale nu mai sunt cele mai bune. Se mulţumeşte cu biserica, ale cărei lucrări încă nu le-a încheiat.



„Gemuri şi uşi nu am pus încă, fiecare pe rând. Am găsit un muncitor să repare fosta uşă. Vreau să sfinţesc crucea din faţa bisericii, pe care am înlocuit-o, pentru că a putrezit cea veche. Apoi voi merge cu un preot de la Reşiţa, să sfinţim crucea“, adaugă Helmuth Kierer.


 

Meşterul misterios

Foarte multă vreme, nu se ştia cine repară biserica. Se spunea doar că cineva din Austria sau Germania. Asta pentru că, mult timp, Helmut Kierer nu a dorit să îşi dezvăluie indentitatea. Prefara să tacă şi să facă. „Am vorbit cu fostul preot din Carasebeş, biserica a aparţinut de ei. A trebuit să cer voie să fac reparaţii. Nu a vrut să creadă că o să fac ceva. A spus că sunt un romantic. Asta m-a ambiţionat şi mai mult. Şi am făcut. Băncile din biserică au fost duse la Caransebeş, nici nu ştiu dacă mai sunt. Restul s-a furat. Au dispărut şi vechile tablouri. Nu vreau să pun valori în biserică, pentru că se fură. Ideea era să fac clădirea. Nici numele nu am vrut să-l dau. Lumea vedea că s-a făcut ceva, dar nu ştiau cine. Prima dată trebuie să faci ceva, apoi spui cine eşti. Când au aflat foştii locuitori din Lindenfeld, care sunt prin Germania, au crezut că-mi fac casă din biserică, mi-au cerut să le dau biserica înapoi“, a mai declarat Helmuth Kierer.

Şi acum este pasionat de enduro, chiar dacă nu mai e la prima tinereţe. "Plec cu un GPS, avem punctele de control, o hârtie, un creion, iar cine adună cele mai multe puncte, acela câştiga. Am avut trei motociclete: Suzuki de 350 cmc, KTM de 250 cmc, iar cel de acum e o Yamaha. Dar mai mult merg cu Buggy acum, am mai îmbătrânit”, oftează bărbatul.

 

Satul fără locuitori

Satul Lindenfeld a fost întemeiat de pemii germani în anul 1827. În 1924, la o aproape 100 de ani de existenţă, avea 230 de locuitori, dar după al doilea Război Mondial mulţi au fost deportaţi în Siberia. Marea depopulare a început în perioada comunismului, când pemii au plecat în Germania. După Revoluţie, Lindenfeld avea un singur locuitor: Paul Schwirzenbeck, care a murit la 83 de ani, călcat de o maşină la Caransebeş.

“Acum drumul de la Buchin, via Caransebeş, e făcut, iar primarul zice că aduce şi curent, după care nu va fi o problemă să se construiască din nou case. Deja şi-a construit unul o casă. Acum îşi construieşte casă nepotul unuia dintre cei care au locuit în Lindenfeld. Încep să se facă terenuri noi, sunt informat. Şi îmi pare bine. Lindenfedul va renaşte cândva, sunt sigur de asta”, este de părer şvabul. 


 
Interesant este că Lindenfeld nu a fost şters din scriptele comunei Buchin, de care aparţine, figurând cu 65 de numere şi chiar cu cod poştal, chiar dacă din 1998 nu mai avea niciun locuitor. 
 
Citeşte şi:

Şvabii bănăţeni continuă să scrie istorie. "Patria părinţilor şi bunicilor rămâne moştenire generaţiilor următoare"

FOTO Germanii au readus la Timişoara o tradiţie seculară pe cale de dispariţie în România. Piaţa Libertăţii a fost ocupată de şvabii bănăţeni

FOTO Mare sărbătoare şvăbească la Săcălaz. 250 de ani de la colonizarea localităţii cu germani. "Tinerii nu ştiu româneşte dar sunt fascinaţi de Banat"

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: