Mirela Iacob: “Gospelul şi bluesul mi-au rămas în suflet până azi”

Mirela Iacob cântă jazz, participă la organizarea celui mai important festival, de la Gârâna, a fost secretar literar la Teatrul Naţional şi dă meditaţii de limbă engleză.

Profil:
Născută: 03.04.1969 Timişoara
Studii: Facultatea de Litere – Universitatea de Vest. Master în Management Cultural la Dijon (Franţa)
Experienţă: Cântăreaţă de jazz de peste 20 de ani

Iubitorii de muzică bună o recunosc pe stradă. I s-a întâmplat să fie întrebată când şi unde mai cântă. Cineva i-a spus, cândva, la Gărâna: „Tu eşti fata de lângă Victor Wooten!”. Mirela Iacob a urcat pe scenă, în 2008, alături de celebrul muzician american, de trei ori declarat cel mai bun basist din lume. Chiar dacă e foarte cunoscută nu vrea să fie considerată vedetă. Spune că este împotriva acestor etichete. “Am avut ocazia să stau de vorbă cu muzicieni de mare valoare de pe întreg globul. Oamenii sunt extreme de modeşti. Am lucrat cu mulţi muzicieni din top 10 mondial. Eram doi oameni care vorbeau de pe aceeaşi baricadă. Ne bucuram de comunicare”, a declarat interpreta.

Mirela Iacob face parte dintr-o familie de intelectuali. Tatăl ei este scriitorul Ionel Iacob-Bencei, preşedintele unui cenaclu şi realizator al emisiunilor “Gura satului în grai bănăţean”. “I-am moştenit sarcasmul şi am învăţat de la el ce este atitudinea umană corectă”, spune timişoreanca.  
A urmat cursurile liceale la Colegiul Bănăţean, iar prima facultate a fost cea de „litere” de la Universitatea de Vest. Şi-a făcut masterul în Management Cultural, la Dijon în Franţa, iar apoi plecat trei luni la o bursă în New York.



“Mi-au tremurat genunchi la debut”

A început să cânte de plăcere în perioada dinainte de Revoluţie, când artiştii trăiau într-un soi de solidaritate. “Ne întâlneam grupuri de prieteni, dintr-un spirit de fondă. Ne exprimam prin muzică, fie că eram adepţii hippie, metal, blues sau anarhişti”, a povestit Mirela. Prima apariţie pe o scenă s-a întâmplat în primul an de facultate. Îşi aminteşte şi acum momentul acela, când a interpretat Acapela piesa “Amazing Grace”. “Îmi tremurau genunchii. Dar până la urmă a ieşit bine. A fost un feedback pozitiv. La început am cântat gospel şi blues, care mi-au rămas în suflet până azi”, a mai declarat Mirela Iacob. De-a lungul timpului a cântat în numeroase formule şi proiecte. Amintim doar de colaborările cu Quo Vadis şi Survolaj, de colaborarea cu chitaristul Arpad Kajtar. Din 2010 cântă în Mira Project. Anul trecut a cântat la cu Timişoara Gospel Project într-un concert caritabil desfăşurat în domul din Piaţa Unirii. “Când sunt pe scenă mă simt cel mai bine. Chiar dacă am în faţă zece sau trei mii de spectatori. Dacă e feetback, sunt mulţumită”, a spus cântăreaţa.

Mirela Iacob este implicată în organizarea Festivalului de Jazz de la Gărâna din 2002. “Este a noua ediţie pentru mine. Printre altele sunt şi translatorul oficial al festivalului şi îmi revine sarcina de a găsi planul B”, a mai spus Mirela, care a lucrat ca secretar literar la Teatrul Naţional din Timişoara în perioada 1995-2000 şi PR-ul instituţiei până în 2009.



ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Cum arată viaţa culturală din Timişoara?
Este tot mai dezamăgitoare. Există valori care nu se mai promovează. Norocul meu este că eu pot compara. Timişoara a căzut în lentoare, apoi în stagnare, iar acum e în semicomă. Totul este condiţionat de aspectul economic.

Te-ai înscris şi la o facultate de jazz. Cu te-a ajutat?
Nu am terminat facultatea, pentru că m-am retras în anul III. Vroiam să îmi perfecţionez tehnica vocală. Nu eram prea interesată de partea teoretică. La început a fost entuziasm, dar eu m-am retras la timp pentru că a scăzut nivelul şi implicarea.

Cum a fost viaţa în teatru?
Acolo m-am simţit într-un spaţiu fermecat. A fost interesant să lucrez cu actori şi regizori, a fost ceva interactiv. Simpla execuţie nu e pentru mine. Eu am nevoie de dezvoltare permanent.

Ce îi place?
„Îmi place să fiu liberă. Sunt o persoană cu principii clare, verticală. Când mă uit în oglindă sunt mândră că sunt eu însumi. Îmi place loialitatea şi fidelitatea”, a declarat Mirela Iacob.

Ce nu îi place?
„Nu îmi place ipocrizia şi acceptarea mediocrităţii. Dacă e să spun ce nu îmi place în România e mai simplu să răspund la întrebarea ce îmi place: îmi place doar  1 la sută. Restul de 99 la sută, nu!”, a mai spus Mirela Iacob.