Mihaela Moise face dulciuri ca la bunica acasă

Mihaela Mois

Produsele de cofetărie şi patiserie ale timişorencei sunt făcute doar din ingrediente naturale, după reţete tradiţionale moştenite de la bătrâni.

PROFIL
Născută. 1.08.1968, Ciucea, judeţul Cluj
Studii. Facultatea de Management, Universitatea Dimitrie Cantemir
Experienţă. Patiser-cofetar de patru ani
Familie. Necăsătorită, fără copii

Mihaela a crescut cu bunicii, într-o familie de bănăţeni şi îşi aminteşte cu drag de tot ce a învăţat de la ei. Tradiţia gastronomică, simplitatea produselor bănăţene făcute doar din ingrediente naturale, fără aditivi şi coloranţi, dar şi sufletul pus în prepararea lor, toate acestea au făcut ca mica patiserie a timişorencei să aibă un succes extraordinar. „Am fost crescută de mică în spirit tradiţional, cu produse tradiţionale, cu plăcinte, crempită, colaci”, a povestit timişoreanca.
Mihaela şi Alin, prietenul şi asociatul ei, au deschis, în urmă cu patru ani, o patiserie în mijlocul oraşului. „Bunica mea gătea foarte mult şi făcea cele mai bune prăjituri. Eu eram pasionată de dulciuri“, a povestit tânăra timişoreancă. Produsele lor au ajuns foarte repede să fie apreciate de timişorenii care şi-au făcut un obicei din a pune pe masa lor produse pregătite după reţete vechi. „Bunica lui Alin avea aici o langoşerie şi, timp de 10 ani, lumea a cumpărat langoşi de la ea pentru că erau tradiţionali, cu brânză şi mărar. Era renumită pentru langoşi”, a spus Mihaela.  La fel ca langoşii bătrânei, bunătăţile pe care cei doi le produc în laboratorul propriu sunt renumite pentru gustul lor natural, care le face să fie delicioase şi pentru care Mihaela are licenţă de produse tradiţionale. „Noi lucrăm cu ou, cu drojdie, ne străduim ca toate elementele să fie cât mai naturale. În loc de coloranţi, folosim fructe. Colorăm frişca cu struguri roşii, cu afine, zmeură. În produsele de foetaj nu punem niciun praf. Aluatul de foetaj e făcut exact aşa cum se făceau foile de crempită la sat”, a explicat Mihaela. Ca să respecte licenţa pe care a obţinut-o cu greu, Mihaela se străduieşte să respecte în totalitate reţetele moştenite din bătrâni, preluate din cărţi vechi de gastronomie, pe care le-a studiat cu atenţie pentru a îmbogăţi oferta de prăjiturele, torturi sau produse de patiserie. „De când am deschis patiseria am pus preţ pe calitatea care trebuie să fie constantă. Respectul pentru client şi calitatea sunt cea mai bună reţetă a succesului”, a spus femeia.
În laboratorul patiseriei, care respectă cu stricteţe regulile europene, lucrează doar tineri patiseri şi cofetari. La început, pe lângă ei, Mihaela prepara şi fura meserie de la cei mai pricepuţi. Acum îi supravegheză atent, pentru a fi sigură că totul iese după reţetă, adică perfect tradiţional. „Ca să pot să fiu sigură că este respectată calitatea, trebuia să ştiu şi eu, aşa că am furat meseria, dar m-am şi documentat foarte mult din cărţi de gastronomie, unele vechi de la 1800, altele noi, despre bucătăria modernă”, a explicat timişoreanca.

Întrebări şi răspunsuri

Există un ingredient secret pe care îl folosiţi?
Dacă îi întrebi pe cofetarii şi patiserii mei ce au pus în produse, ei spun că au pus suflet şi o spun zâmbind.

Care este cel mai apreciat produs?
Cred că cel mai apreciat rămâne cozonacul, care este pregătit exact aşa cum se face la ţară, ca la bunici şi doar din elemente naturale, pentru că la noi totul, absolut totul, este natural.

Cum aţi reuşit să rămâneţi pe piaţă cu o afacere tradiţională?
Am respectat reţetele, dar a fost nevoie de mari eforturi financiare pentru a îndeplini toate cerinţele europene. Ne-au ajutat foarte mult cei din familie, tatăl meu, care este cel mai bun tată din lume, buna Veta, care ne-a lăsat langoşeria ei, dar şi cei de la Direcţia Agricolă, care ne-au ajutat să obţinem licenţa pen-tru produse naturale, foarte importantă pentru noi.

Ce-i place
„Cea mai mare pasiune pentru mine este patiseria şi cofetăria. Nimeni nu mi-a impus vreodată să fac asta, dar am ajuns să o fac cu foarte mare plăcere. Îmi place să citesc, citesc foarte multe cărţi de gastronomie pentru că există reţete pe care le putem adapta uşor produselor noastre”.

Ce nu-i place
„Nu-mi place faptul că, în societate, scara valorilor este răsturnată. Mi-aş dori din suflet să revină calitatea omului, a mâncărurilor şi bunul simţ, aşa cum era pe vremea bunicilor noştri”.