Mărturiile prietenului din copilărie a Iolandei Balaş despre atletă. O frânghie de rufe din curtea casei era folosită de sportivă pe post de ştachetă

Mărturiile prietenului din copilărie a Iolandei Balaş despre atletă. O frânghie de rufe din curtea casei era folosită de sportivă pe post de ştachetă

Iolanda Balaş

Timişoreanca Iolanda Balaş, campioana care a dominat săriturile în înălţime timp de un deceniu, a locuit în cartierul Iosefin din capitala Banatului, pe actualul bulevard Dragalina.

Palatul de pe bulevardul Dragalina a fost construit la începutul anilor 1900, ca imobil de locuinţe. Şi astăzi sunt în jur de 50 de apartamente. Curtea ei interioară a devenit un mic univers pentru Iolanda. Avea suficient loc să alerge, să se joace... De mică avea o pasiune mai aparte. Săritura. Pe post de ştachetă era frânghia de rufe întinsă de mama ei, după cum chiar ea povestea în carte "Iolanda Balaş, fascinaţia unei legende...", scrisă de Tiberiu Stama. 
 
Una dintre vecinele Iolandei a fost cunscuta sportivă Luiza Ernst. Era campioana României la pentatlon. Acesta o urmărea pe Iolanda de la balconul locuinţei sale, de la etajul întâi. Într-o bună zi, sportiva a exclamat: „Bravo, Iolly!”. Iolanda avea doar zece ani.
 
Luiza Erns a fost cea care a îndemnat-o pe Iolanda Balaş să meargă la clubul Electrica. Ea a fost cea care i-a dat primele lecţii. Stadionul Electrica se afla acolo unde asăzi este ştrandul UMT. Am cunoscut-o bine şi Luiza Ernst, care s-a căsătorit cu Eugen (Egon) Lupşa. Şi el a stat cu ei tot în această casă. Ea a murit prin anii 90, dar Egon Lupşa trăieşte şi acum în Germania. Are 90 de ani şi, incredibil, conduce maşina de multe ori din Germania până în România. Recent mi-a făcut o vizită. Şi-a luat o casă la Gărâna. Printre vecinii Iolandei a fost şi Hansi Sőtér, cel care avea să îi devină ulterior şi soţ”, a declarat profesorul Emil Grozescu, antrenor emerit din Timişoara, care a cunoscut-o bine pe Iolanda Balaş.    
 
 
Am vizitat, alături de Emil Grozescu, locul în care Iolanda Balaş a copilărit. Nu a mai găsit pe nimeni care să îşi aducă aminte de sportivă. Locatarii de astăzi, cu toţii sunt mai noi acolo. „Mama Iolandei era <hausmeisterin>, cu alte cuvinte menajeră. Avea grijă de apartamenetele celor care locuiau aici”, susţine Emil Grozescu. 
 
Şi-a întâlnit tatăl în Ungaria
 
Fostul antrenor de atletism din Timişoara îşi aduce aminte cu plăcere de prima competiţie internaţională la care a participat, chiar alături de Iolanda Balaş. 
Se întâmpla în 1952. Eram amândoi în lotul României de juniori. Şi pentru Iolanda a fost primul concurs peste hotare. Competiţia a fost în Ungaria, la Budapesta. Acolo a avut loc un moment emoţionat. Iolanda şi-a întâlnit acolo tatăl. Ţin minte că eram în gară, când a apărut în grupul nostru un bărbat. Au vorbit ceva în limba maghiară, iar apoi s-au îmbrăţişat”, a povestit Emil Grozescu.
 
Tatăl Iolandei, Feri Balazs, a fost soldat în armata ungară şi a rămas la Budapesta după al doilea Război Mondial. Iolanda a locuit pe bulevardul Dragalina cu mama ei, Etel Bozsó.
 
M-am născut în decembrie 1936 la Timişoara, oraş care atunci încă semăna cu un europolis. Părinţii şi rudele sunt maghiari unul câte unul, încă mai trăiesc în Ungaria. Însă eu n-am avut această şansă. (...) Sper totuşi că pe lângă români, şi maghiarii sunt mândri de mine”, declarat Iolanda Balaş în anul 2005.
 
Iolanda Balaş a urmat Şcoala nr.22, apoi a mers la Liceul Catolic de Fete din Timişoara. La clubul Electrica avea să fie antrenată de János Sőtér, care devine mai târziu soţul ei. 


 
În 1953, la 15 ani, avea să se transfere de la clubul timişorean Electrica la CCA (Steaua Bucureşti). Între 1957 şi 1967, Iolanda Balaş a învins în 150 de întreceri consecutive, depăşind recordul său mondial de 14 ori (de la 1,75 metri la 1,91 metri). Din 1988 până în 2005 a fost preşedinta Federaţiei Române de Atletism.
 
"Iolanda a fost o persoană modestă, prietenoasă, cu dorinţa de a face numai bine tuturor. Tot timpul când mă întâlneam cu ea, fie la competiţii, fie la Federaţie, la prim vedere îmi spunea: <Lulu, dragă. Ce mai face Timişoara mea?> Timişoara a rămas mereu în sufletul ei. De câte ori era prin zonă, sau măcat în apropiere, se oprea şi la Timişoara. Spunea că e leagănul copilăriei sale", a mai declarat Emil Grozescu. 
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările