Ioan Holender: “Austriecii nu sunt mari iubitori de români. Pentru ei tot mâncători de lebede suntem”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Timişoreanul Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena, timp de 19 ani, a lansat miercuri, la Librăria Humanitas, cea de-a doua sa carte scrisă în limba română, „Spuse, trăite, dorite. Amintiri”.

O întâlnire cu Ioan Holender, care a ocupat timp de 19 ani postul de director la Opera de Stat din Viena (Staatsoper), este savuroasă. Seamănă cu un curs despre viaţă, predat de un profesor simpatic studenţilor. Aseară, publicul, adunat în număr mare la librărie, a putut afla din gura unuia dintre cei mai importanţi oameni de cultură ai României cum este să reuşeşti în Occident, după ce eşti pur şi simplu izgonit din ţara unde te-ai născut, cum a putut să răzbată şi să se impună într-o ţară unde românii nu sunt nici astăzi priviţi cu ochi buni. Dar în acelaşi timp să continue să îşi iubească necondiţionat oraşul natal, Timişoara.

De ce a ales Viena

Am fost nevoit să plec din România pe 14 ianuarie 1959, la vârsta de 24 de ani. Am plecat ca un ratat şi am fost conştient că pierd limba în care m-am format, pe care am vorbit-o şi în care am citit. Nu am plecat de bunăvoie. Am fost trist, deprimat, dar a trebuit să supravieţuiesc. În România nu puteam să îmi continui viaţa, eram dat afară de la toate universităţile, nu puteam să mă angajez niciunde, pentru că eram element duşmănos faţă de orânduire”, şi-a început povestea Ioan Holender.

Putea să ajungă în orice alt oraş din lume, dar s-a oprit la Viena pentru că mama lui era deja acolo. Afirmă că scopul său era să ajungă inginer de material rulante. „Am fost la Facultatea de Mecanică şi nu sunt de părere că a fost timp pierdut. Matematica, algebra şi alte materii mi-au ascuţit mintea, felul de gândire care m-a ajutat mai târziu. Dar, ca orice om ratat, am ajuns la teatru”, a mai spus Holender. El a fost dat afară de la facultate după ce a participat la evenimentele din toamna anului 1956, când câteva mii de studenţi din Timişoara au ieşit în stradă pentru a-şi manifesta solidaritatea cu rebelii anticomunişti de la Budapesta.


„Am avut o presă ostilă în Austria”

Ioan Holender nu a fost aşteptat în Austria cu braţele deschise şi nici nu a avut parte de dragostea vienezilor. Dar a făcut ce nu au reuşit iluştii artişti, devenind cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena. „Mă mir şi eu cum am reuşit. Austriecii nu sunt mari iubitori de români. Pentru ei tot mâncători de lebede suntem. Nu am fost foarte iubit în Austria, dar am fost respectat şi acceptat. Am avut parte de o presă ostilă, am fost atacat: spuneu că un român a naufragiat aici şi asta mai lipsea că vină în fruntea Operei”, a mai declarat Ioan Holender.

A fost zgărcit ca director

Timişoreanul a ajuns să conducă cu mână de fier renumita instituţie, ciferele contabile fiind mereu pe plus. Afirmă că avea în mâini în jur de 60 de milioane de euro pe an, dar niciodată nu a cheltuit banii contribuabililor austrieci cu nesăbuinţă. „Scriau ziarele că Holender nu decontează nici taxiul pentru artişti. Păi de ce să le dau bani, când pot să vină cu autobuzul cum vine toată lumea. Eu niciodată nu am cheltuit mai mult decât aveam. Criza mondială este pentru că oamenii se împrumută şi cheltuie banii pe care nu îi au. Iar apoi nu au bani să le dea înapoi. Eu dacă nu am, nu cheltuiesc. Am putut să reuşesc fiind sincer cu mine şi să spun lucrurilor aşa cum sunt. Am fost acuzat că am românizat Opera. E adevărat că puteam avea simpatii, dar i-am ajutat pe români pentru că aveau calitate”, a explicat Holender.

“Iubesc Timişoara”

Ioan Holender este unul din cei mai importanţi ambasadori ai Timişoarei pentru titlul de Capitală Culturală Europeană.  „Aici mă simt ca acasă. Nu e un sentiment ieftin. Mă doare şi mă supără foarte multe lucruri care se întâmplă aici, dar şi mai multe care nu se întâmplă. Numai dacă iubeşti te implici sentimental, dacă nu, atunci eşti indiferet şi nu te supără nimic. Dacă tratăm cu indifernţă acest oraş, nu merităm titlul. Sunt multe lucruri de făcut, trebuie să se schimbe multe”, a mai spus Ioan Holender.

Sfat pentru cei grăbiţi

Ioan Holender este uşor dezamăgit că tinerii de azi nu mai sunt interesaţi de artă şi cultură, ci se înconjoară de lucruri facile, fără fond. „Fiecare caută să treacă timpul cât mai uşor, să nu depună efort prea mare. Arta şi cultura presupune un efort, chiar dacă poate avea şi formă distractivă. Există o sărăcie de spirit, pentru că fiecare e în fugă enormă după ceva. Eu am căutat să nu mă grăbesc. Cu graba ajungi mai repede pe pisc, dar la fel de repede cazi. Cei care ajung pe pisc sunt paraşutaţi, nu fac drumul firesc până acolo. Când vin înfrângerile vor cădea, pentru că nu au învăţat că fără înfrângeri şi greutăţi nu există succese”, a mai declarat maestrul.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite