Instituţia pentru care inchiziţia era copil mic: "Erau torturi fizice şi psihice inumane"

Instituţia pentru care inchiziţia era copil mic:

Ileana Silveanu a inventariat crimele comunismului în Banat

Ileana Silveanu, o fostă profesoară de limba română, a scris zece volume prin care scoate la iveală instrumentele prin care Siguranţa îi reducea la tăcere pe cei care nu se supun

Timişorenii nu se temeau de o animită persoană. Lor însă li se făcea “pielea de găină” la auzul cuvântului “Siguranţă”. Este numele celei mai odioase instituţii din România comunistă, care nu a ezitat să pună în aplicare cele mai inumane metode împotriva celor care nu împărtăşeau noile orientări. 
 
Ileana Silveanu, fiica fostului şef al Statului Major al trupelor regale din Timişoara, colonelul Ioan Ursă, care a fost arestat de trei ori de comunişti pentru „uneltire împotriva statului”, „crime de război”, a descoperit şi a făcut publice crime odioase comise de comunişti, torturile fizice şi psihice la care au fost supuşi cei care nu le împărtăşeau crezurile. 

Ileana Silveanu vorbeşte despre tratamente considerate azi cruzime faţă de animale, dar care atunci se experimentau pe oameni. 

„Statul comunist s-a temut şi de umbra lui. A trebuit să ducem o viaţă duplicitară: una spuneam, alta gândeam şi altceva era în sufletele noastre. În cărţile mele descriu cum au fost trataţi oamenii la securitate. Erau torturi fizice şi psihice care depăşeau imaginaţia. Inchiziţia a fost copil mic”, a mai declarat Silveanu.

Arestată patru luni
 
În 1949, când avea doar 16 ani, Ileana Silveanu a fost arestată, pe motiv că a vorbit despre „omul liber”. A fost judecată şi condamnată la patru luni de puşcărie pentru „crimă de uneltire”.

„Când am apărut la celulă, condusă de gardiană, au strigat: luaţi-o şi pe bandita asta! Nu am avut loc în pat. Mi-au spus că pot să dorm şi sub pat, că nu sunt aşa mare. O studentă de Arte Plastice a împărţit apoi patul ei cu mine. Când eram scoşi afară în curte, nu aveam voie să privim decât călcâiele celor din faţă. Masa de dimineaţa era apă caldă diluată, la prânz zeamă în care găseai o bucată de varză şi turtoi: o bucată de mălai”, a povestit Ileana Silveanu.
 
Închisoarea se afla în clădirea de vizavi de magazinul Bega. Tragedia familiei a continuat în anul 1951, când bunicii au fost deportaţi în Bărăgan. 

Mai târziu, Siguranţa s-a transformat în Securitate, care îşi avea binecunoscutul rol din perioada lui Ceauşescu. 

„Am avut o obligaţie morală faţă de cei care s-au sacrificat, care au ştiut să rămână demni de-a lungul anilor”, a spus Ileana Silveanu.

“Sadica Vida”

Bătrânii din Timişoara îşi amintesc despre Vidosava Nedici, ca fiind una dintre cele mai crunte angajate ale Securităţii

Numele de Vidosava Neda provoca fiori în rândul timişorenilor care au avut ghinionul să fie anchetaţi între 1946-1950. “Vida” lucra la Securitate în subordinea lui Bugarschi, şef al Securităţii pe întreaga regiune a Banatului. Era vestită pentru neverosimila ei cruzime şi pentru metoda ei de tortură preferată: bătaia peste testicule. Aproape în toate mărturiile este pomenită drept „sadica Vida”. 

„E adevărat că a fost foarte dură cu unii. Metoda ei era bătutul la testicule, în special pentru cei care erau împotriva sârbilor. Bătea de rupea pământul”, a povestit Emil Sebeşan, unul din supravieţuitorii „Experimentului” de la Piteşti. 

Metodele torţionarei Vidosava Nedici au fost documentate în mai multe cărţi scrise de foşti deţinuţi şi opozanţi ai regimului comunist. În lucrarea intitulată “Rezistenţa armată anticomunistă din munţii României”, Cicerone Ioniţoiu scria: 
 
„Prin închisori am întâlnit victime care au supravieţuit anchetelor şi am auzit povestindu-se despre metode de tortură înspăimântătoare, dar ca o femeie să schingiuiască, cu o bestialitate de neimaginat pentru o minte sănătoasă, n-am auzit decât în anul 1950. Se numea Vida şi era anchetatoare la Timişoara. Perversiunea ei era dublată de ura ce o purta românilor”.
 
Un alt fost deţinut, Remus Radina, în “Testamentul din morgă”, adăuga: „La Securitatea din Timişoara lucrau ca anchetatori şi nişte sârbi, îmi amintesc de Bugarschi şi Vida. Ei torturau îngrozitor pe deţinuţii politici români. În special Vida, o femeie din Becicherecu Mic, de o rară cruzime, care bătea bărbaţii peste organele genitale”.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: