Hidrocentrala din Timişoara, aflată în funcţiune la 107 ani de la inaugurare, inclusă în circuitul turistic al oraşului
0
În cadrul proiectului ,,Timişoara - Capitală Culturală Europeană 2021,,, societatea Colterm pune la dispoziţia publicului propria zestre arhitectonică şi tehnică.
"Turbina" - Hidrocentrala de pe Bega- a fost introdus în circuitul turistic al oraşului. Acesta va fi deschis oficial publicului din data de 10 decembrie.
Hidrocentrala va fi deschisă publicului spre vizitare, în fiecare duminică, de la ora 10.
„Nodul Hidro este un obiectiv cu totul deosebit atât prin arhitectură cât şi ca realizare tehnică. Este singura hidrocentrală aflată în funcţie, în Europa, cu o vechime de 107 ani. Unii cercetători consideră că ansamblul Turbinelor reprezintă cea mai valoroasă operă de arhitectură industrială în stilul anilor 1900 realizată la Timişoara”, spune Ofelia Herghelegiu, de la departamentul de comunicare al Coltermului.
Hidorcentrala timişoreană este una dintre primele hidrocentrale construite în Europa şi singura de pe continent aflată încă în funcţiune, după cei 107 ani de la inaugurare.
Poartă amprenta lui Székely László.
Ansamblul Uzinei electrice poartă semnătura celebrului arhitect şef al Timişoarei de la început de secol XX, Székely László.
Turnul, asemănător unui donjon medieval, destinat spaţiilor administrative, poartă pe faţadă stema oraşului. La baza acestuia se află un balcon, iar pe faţada dinspre aval ferestrele sunt în formă de arc.
Deasupra ecluzelor centralei există o pasarelă din lemn cu decoraţii.
În interior, vizitatorul observă imediat mozaicul şi alte elemente decorative prezente şi în celelalte clădiri industriale proiectate de Székely în aceeaşi perioadă – Uzina de Apă a oraşului (1914) şi Staţia de Epurare (1912) din Timişoara, ambele menţinute de Aquatim în stare de conservare şi deschise publicului cu ocazii speciale.
„Uzina Hidroelectrică este dovada vie că lucrurile bine făcute dăinuie în timp. Numărându-se printre premierele Timişoarei, Hidrocentrala a acoperit aproape întreg necesarul energetic industrial al urbei”, a mai spus Ofelia Heghelegiu.
O hidrocentrală unică în România
Construcţia hidrocentralei a început în 1909 şi a fost pusă în funcţiune la data de 3 mai 1910, ajungând să producă 89% din consumul de energie electrică al Capitalei Banatului, prin producerea a 4,132 GW.
Szilárd Emil, inginerul şef al oraşului de la aceea vreme, a construit prima hidrocentrală de tip baraj, cu turbine pe ax orizontal ridicată pe teritoriul actual al României.
Cu acesta construcţie de pe albia regularizată a Begăi s-au rezolvat două chestiuni esenţiale: eliminarea igrasiei din subsoluri şi prevenirea inundaţiilor din cartierul Fabric.
Primul director al uzinei, Henrik Billing, a adus multe îmbunătăţiri echipamentelor hidrocentralei, multe dintre ele au fost invenţii şi au fost prezentate deseori specialiştilor în literatura tehnică. În perioada Primului Război Mondial, Timişoara a resimţit mai puţin lipsa aprovizionării cu cărbuni, datorită furnizării energiei electrice de către hidrocentrala de pe Bega.
După Primul Război Mondial, Timişoara şi două treimi din Banatul istoric au intrat în componenţa României Mari, iar după naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, în 1948, centrala hidroelectrică a aparţinut de diverse ministere. După 1990, hidrocentrala construită din banii timişorenilor a intrat din nou în posesia oraşului.
Ea a fost păstrată în condiţii bune, instalaţiile vechi de peste 100 de ani funcţionează şi astăzi, sala maşinilor a fost renovată, iar clădirea care adăposteşte mecanismele de acţionare a stăvilarelor a fost restaurată după modelul original.
Astăzi, energia electrică a Timişoarei este produsă, în cea mai mare parte, de centralele de la CET Sud, care funcţionează pe cărbune şi gaz.
Cea mai reuşită hidrocentrală produsă în Ungaria
La începutul secolului XX, râul Bega era împărţit în mai multe canale, care puneau în mişcare morile şi manufacturile din cartierul Fabric, aflate în plin avânt. Însă aceste canale răsfirate împiedicau dezvoltarea urbană.
Astfel, în anul 1902, Szilárd Emil propune şi proiectul de regularizare a cursului râului Bega, realizat între 1907 şi 1910 prin săparea unui singur canal navigabil pe traseul actual din cartierul Fabric. Atunci a luat naştere şi proiectul hidrocentralei, căci apa adunată într-un singur canal putea acţiona turbinele, şi astfel se furniza energie electrică pentru întreg oraşul într-un mod mult mai puţin costisitor faţă de vechea centrală pe cărbune a oraşului.
„Putem spune că Uzina Hidroelectrică din Timişoara este cea mai reuşită hidrocentrală produsă în Ungaria, atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic”, scria arhitectul Mihály Seinder, într-un articol apărut în revista tehnicienilor din Ungaria, la începutul secolului al XX-lea.
Turbine marca Ganz-Danubius
Uzina a fost echipată cu trei turbine marca Ganz Villamossagi Rt, care au fost fabricate la Budapesta.
Pentru realizarea hidrocentralei, municipalitatea a răscumpărat drepturile de folosinţă a apei de la unii deţinători privaţi (moara Jovin sau moara de tabac, morile Prohaszka, Gyürky şi Gold), a intrat în posesia vechiului depozit de lemne şi a făcut alte câteva exproprieri mai mici.
„În 1884, la Timişoara a fost consemnată o premieră a Europei continentale: s-au pus în funcţiune 731 de lămpi de iluminat electric pe străzile oraşului. Curentul electric era obţinut cu ajutorul unor motoare termice cu aburi, care încărcau nişte dinamuri. Dar oraşul s-a tot dezvoltat, iar necesitatea de curent a crescut. În 1889 a început şi alimentarea electrică a tramvaielor. Aşa a venit ideea de a construi Uzina Hidroelectrică, mai ales că Bega era deja canalizată“, a povestit Radu Boitoş, specialist în proiecţii hidroenergetice.
Primăria a obţinut avizul favorabil al ministrului Agriculturii de la Budapesta pentru promovarea proiectului.
Grupul Ganz, care a executat turbinele, avea deja experienţa multor centrale electrice construite în lume, dintre care cea mai mare a fost hidrocentrala Tivoli, care furniza energie electrică pentru capitala Italiei.
Lucări de reparaţii şi de consolidare
De-a lungul timpului au fost necesare doar câteva lucrări de reparaţii de întreţinere tehnică.
În 1930 a fost prima reparaţie, iar în 1954 a fost înlocuit tabloul electric de comandă de fabricaţie maghiară cu aparatură românească.
Pe parcursul anilor sala maşinilor a fost renovată, iar clădirea care adăposteşte mecanismele de acţionare a stăvilarelor a fost restaurată după modelul original.
Amplele lucrări de consolidare de după Revoluţie, prin injecţii de beton, fac ca, în prezent, clădirea construită iniţial pe rocă şi nămol întărit să stea practic pe o pernă de beton, eliminându-se pericolului dărîmării clădirii cauzate de infiltrările de apă.
Se încarcă comentariile...
