FOTO Vizită la fortăreaţa prinţesei Elena Golubana, de pe malul sârbesc al Dunării. Cetatea a fost redeschisă după restaurare care a costat 9 milioane de euro

FOTO Vizită la fortăreaţa prinţesei Elena Golubana, de pe malul sârbesc al Dunării. Cetatea a fost redeschisă după restaurare care a costat 9 milioane de euro

Cetatea de pe malul Dunării

Fortificaţia Golubăţ sau Golubac, aflată pe malul drept al Dunării, în Serbia, construită în urmă cu 700 de ani, a fost redeschisă după cinci ani de lucrări de restaurare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cetatea Golubăţ – sau Golubac în limba sârbă – încântă ochii celor care trec prin clisura Dunării, în zona localităţii cărăşene Coronini. Impozanta cetate medievală, veche de 700 de ani, se înalţă pe malul sârb. O privelişte aparte au şi cei care navighează în acest secor al defileului Dunării. 
 
În urmă cu cinci ani, pe cetate au început să fie montate schele. Înauntru nu se mai putea intra de şi mai mult timp, ea fiind închisă publicului din raţiuni de securitate. Interiorul fortăreţei era năpădit de vegetaţie, au crescut copaci direct prin vechile ziduri. În jurul ei, nimic amenajat. 
 
A venit însă o finanţare uriaşă, de 9 milioane de euro, bani de la Uniunea Europeană, din fonduri de preaderare, şi de la Agenţia de Dezvoltare din Austria. A urmat o muncă teribilă de restaurare, de săpături arheologice şi de amenajare a zonei din jurul castelului. 
 
Numărul turiştilor se va dubla
 
Cetatea a fost construită în veacul al XIV-lea şi este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanţă excepţională a Republicii Serbia.
 
 
„Weekend Adevărul“ a vizitat fortăreaţa medievală Golubăţ din Serbia, imediat după redeschiderea oficială, care a avut loc pe 30 martie a acestui an. La inaugurare a participat şi preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, care a ţinut să sublinieze că cetatea restaurată a creat locuri de muncă pentru localnici, iar dacă până acum era vizitată de aproximativ 60.000 de turişti pe an, după redeschidere, numărul turiştilor se va dubla cel puţin. 
 
„Trebuie să luptăm să readucem oamenii care au părăsit această ţară, iar celor aflaţi aici să le oferim un alt viitor, un viitor sigur. În special aici, în partea estică a Serbiei, e important să investim mai mult, ca oamenii să ştie că trăiesc într-un loc în care îşi pot construi un viitor, atât pentru ei, cât şi pentru copiii lor“, a spus Vučić.
 
 
Vorbele preşedintelui Serbiei au fost întărite de Johannes Hahn, cel care se ocupă de dosarele ţărilor candidate la intrarea în UE. „Cetatea Golubac va însemna pentru Serbia o posibilitate de dezvoltare economică. Am investit aici pentru păstrarea patrimoniului cultural universal. Mă aflu aici nu doar pentru a arăta o asemenea valoare, care de sute de ani e aici şi face parte din istorie, ci şi pentru a crea posibilităţi pentru viitor“, a spus Johannes Hahn. 
 
Cum ajungeţi la Golubăţ
 
Cetatea medievală se află la 4 kilometri de oraşul sârb Golubăţ (Golubacki), din districtul Braničevo. De pe malul stâng, cel românesc, cetatea pare la o aruncătură de băţ. Doar Dunărea îi desparte pe turiştii români de ea. În realitate, pentru a ajunge la fortificaţia sârbă, e ceva de mers. Sunt trei variante. Una e dinspre punctul de trecere a frontierei de la Porţile de Fier. De la graniţă, pe clisura sârbească este o distanţă de 110 kilometri. Este ruta ideală pentru cei care vin dinspre Drobeta Turnu Severin, Băile Herculane sau Orşova. 
 
 
Cea de-a doua rută, cea mai scurtă dinspre Timişoara, prin Vama Moraviţa, oraşul Vârşeţ, iar apoi, de la Stara Palanca, trebuie trecută Dunărea cu bacul, spre localitatea Ram. Pe aici, din capitala Banatului până la Golubăţ, sunt 160 de kilometri. Problema este că bacul circulă din două în două ore, doar până la ora 16.00. Dacă aţi pierdut bacul, mai rămâne o variantă, traversarea fluviului peste podul de la Smederevo, ceea ce înseamnă un ocol de aproximativ 50 de kilometri. 
 
 
Pe malul Dunării se află o şosea importantă care leagă Golumbăţ de oraşele Pozarevac şi Veliko Gradişte. Aici începe Parcul Naţional Djerdap, unul dintre cele mai importante parcuri naţionale din Europa de Sud, care se află situat între Golubac şi Techia, pe malul lacului de acumulare Porţile de Fier I.
 
A fost amenajată şi faleza
 
Începând din 2014, fortăreaţa a fost supusă unui amplu proces de restaurare. Au fost reînnoite complet nouă turnuri, care au căpătat acoperiş şi au fost unite prin ziduri de legătură. S-au reconstruit unele încăperi, s-au făcut spaţii expoziţionale, a fost curăţată de vegetaţie, iar întreaga zonă din jurul cetăţii a căpătat un aspect modern. A fost amenajată şi faleza de pe Dunăre, s-au montat bănci, sisteme de iluminare, mobilier urban. S-a pus gazon. Chiar şi şoseaua de pe clisură a fost deviată. 
 
 
În preajma castelului au fost construite două clădiri gemene: una adăposteşte o cafenea, în cealaltă este centrul turistic şi muzeal. De aici puteţi cumpăra şi mult doritele suvenire. Atenţie la program! La ora 16.00 se închid porţile, indiferent în ce zi din săptămână mergeţi. Mulţi dintre cei care lucrează la cetatea Golubăţ vorbesc limba română. Ei fac parte de minoritatea vlahilor care trăiesc în Serbia. 
 
 
Cine a fost prinţesa Elena Golubana
 
La centrul turistic am întâlnit-o pe Ivana Jovanovici care, cu o limbă română arhaică, ne-a purtat prin legendele Golubăţului. „Nouă ne plac mereu legendele. Iar legenda spune că aici a trăit cândva o frumoasă prinţesă. S-a numit Elena, dar mulţi îi spuneau Golubana, pentru îi plăcea să se joace cu porumbeii şi să-i hrănească. Pe limba sârbă este «golub», dar în limba română este «porumbel». De la ea vin numele oraşului şi numele cetăţii. Golubana a fost ţinută de turci în cula cetăţii. Unul dintre conducătorii turci s-a îndrăgotit de ea, s-a şi căsătorit cu ea, însă Elena nu a dorit să audă de el şi l-a înşelat“, a povestit Ivana Jovanovici. 
 
 
Pentru că Elena a fost infidelă, legenda spune că turcul a legat-o de o stâncă ce iese din Dunăre, aproape de Coronini. Stânca este cunoscută azi cu numele de „Babacai“. „Turcul i-a cerut femeii să-şi recunoască greşeala. «Babakai!», pe limba turcă înseamnă «Căieşte-te!». Se spune că Elena a fost îngropată undeva în cetatea Golubăţ. Dar nu a fost găsit mormântul ei“, a mai spus Ivana Jovanovici.
 
 
Lupte crâncene între turci şi unguri pentru Golubăţ
 
Înainte ca pe malul sârbesc al Dunării, la Golubăţ, să existe fortăreaţa cu acelaşi nume, pe acel loc a existat cetatea romană Columbaria, nu departe de Tabula Traiana, placa de piatră inscripţionată în vremea lui Traian, lângă podul lui Apolodor. Pentru această fortăreaţă s-au luptat, vreme de mai multe secole, ungurii şi turcii. În 1334 a fost cucerită de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou.
 
 
În 1387 a fost atacată de cnezul Lazar, iar în 1391 a fost cucerită de turci. Ajunge însă din nou în posesia maghiarilor, în 1428, în vremea lui Sigismund de Luxemburg, dar după scurt timp, turcii o recuceresc, iar regele scapă cu viaţă, ca prin minune. După această victorie, otomanii conduşi de Sinan paşa au pustiit aproape toate teritoriile sârbe. În timpul bătăliei, la Golubăţ avea să moară Zawisza Czarny, considerat un erou naţional în Polonia. Acesta a luptat în rândul trupelor maghiare conduse de regele Sigismund. 
 
 
În 1458, este rândul trupelor conduse de Matia Corvin să atace fortăreaţa de pe Dunăre, fără însă a avea succes. În 1481, armata ungară condusă de Paul Chinezu (Kinizsi Pal) reuşeşte să cucerească din nou Golubăţul. Dar nu peste mult timp, ajunge din nou în mâna otomanilor, care o vor pierde definitiv în 1688, în detrimentul Regatului Ungariei.
 
 
În aşteptarea bacului de la Moldova Nouă
 
În urmă cu doi ani, Consiliul Judeţean Caraş-Severin a achiziţionat un bac, care urma să asigure trecerea frontierei între România şi Serbia, de la Moldova Nouă la Golubăţ. Bacul a costat aproape 900.000 de euro şi are capacitatea să transporte aproximativ 23 de autoturisme şi peste 50 de călători la fiecare cursă.
 
Face parte dintr-un proiect transfrontalier mai amplu România-Serbia, demarat în 2013, de Primăria Moldova Nouă, CJ Caraş-Severin şi primăria din Golubăţ. Proiectul, în valoare de peste peste 2,6 milioane de euro, presupunea amenajarea unui punct de trecere a frontierei cu bacul. Din păcate, deşi proiectul a fost finalizat în 2016, bacul a rămas şi astăzi nefuncţional, pentru că nu a fost emisă o Ordonanţă de Guvern pentru înfiinţarea noului punct de frontieră dintre cele două ţări. 
 
Adrian Torma, primarul oraşului Moldova Nouă, susţine că partea sârbă şi-a făcut treaba, iar lucrările ce trebuiau făcute pe partea română au fost încheiate. Este vorba de remedierea căii de rulare pe distanţă de 1,2 kilometri şi construcţia punctului vamal. 


Bacul Baziaş-4 aşteaptă să fie pus în funcţiune FOTO Radioresita.ro
 
„Trebuia dată o hotărâre de guvern în urma unei solicitări a Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi a Prefecturii. Pe lângă acest lucru, ar fi trebuit scos la licitaţie şi operatorul pentru bac. Deocamdată nu au făcut niciunul dintre aceste obiective“, a subliniat Adrian Torma.
 
Se riscă pierderea banilor europeni
 
Documentaţia pentru hotărârea de guvern a fost trimisă, însă Ministerul de Interne a blocat proiectul pentru clarificări. Ultima dată au cerut precizări despre prize de date pentru internet. Dacă punctul de trecere nu este deschis în 2019 şi nu sunt îndeplinite obiective din proiect, există riscul ca această finanţare din partea Uniunii Europene să fie pierdută.
 
„Există acest pericol, putem să primim penalităţi, corecţii financiare. Există un număr de treceri pe care bacul trebuie să-l facă până la finalul proiectului. Evident că totul ţine de momentul în care va apărea această hotărâre de guvern“, a spus Silviu Hurduzeu, preşedintele CJ Caraş-Severin.
 
Nu rataţi ciorba de peşte de pe malul Dunării
 
După ce aţi o vizitat castelul, în drum spre casă, este păcat să nu vă opriţi pe marginea drumului, să admiraţi Clisura Dunării de pe partea sârbească. Spre deosebire de faleza românească, pustie, de obicei, sârbii dovedesc că ştiu să facă turism. Asta pentru că toată clisura este înţesată de mici restaurante tradiţionale, pescăreşti. Dacă vă opriţi la unul dintre ele, să nu rataţi preparatele din peşte.

 
Un meniu care include ciorba de peşte (cantităţile sunt cam duble faţă de cele de la noi), iar la felul doi o pleşcaviţa Gurmanska sau Karadjorgevici, la care se adaugă o salată de crudităţi şopska, plus o băutură (apă, bere sau suc) costă cam 70 de lei. În plus, nu e nicio problemă dacă nu aveţi dinari sau euro, puteţi să plătiţi şi cu lei. La fel ca la castel, nu este exclus să întâlniţi chelneri care vorbesc limba română.

 
600-1.000 de dinari, adică 25-40 de lei costă intrarea în cetatea Golubăţ, în funcţie de zona pe care doriţi să o vizitaţi. 
 
 
 
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: