EXCLUSIV VIDEO „Măcelarul din Timişoara”. Filmul interzis de Iliescu despre un martir al Revoluţiei transformat de comunişti într-un casap

Inginerul martir Dominic Paraschiv, supranumit pe nedrept „Măcelarul de la Timişoara” şi „teroristul”, care a murit împuşcat de soldaţi, este eroul filmului semnat de un celebru regizor austriac, Robert Dornhelm, născut în capitala Banatului. Pelicula, care a trecut cu greu de filtrele celor care au condus România în primul an de democraţie, a rulat în mai multe ţări ale lumii şi acum, abia după 25 de ani de la căderea regimului Ceauşescu, va fi difuzată, în 19 decembrie, în oraşul în care a pornit revoluţia anti-comunistă.     

 

La Timişoara, Revoluţia din 1989 ar fi trebuit să se termine în 22 decembrie, ziua în care cuplul de dictatori Nicolae şi Elena Ceauşescu a fugit. Cu două zile înainte, capitala Banatului se declara primul „oraş liber de comunism din România” şi, din acel moment, nimeni nu ar mai fi trebuit să moară. Erau de ajuns vieţile pierdute, atârnate pe umerii celor de la Ministerul Apărării Naţionale, care au deschis focul împotriva manifestanţilor la comanda lui Ceauşescu. 
 

Coşmarul a continuat, însă, cu alţi morţi, mulţi dintre ei victime ale aşa-zişilor terorişti. La Timişoara, în acele zle teribile, au fost împuşcaţi oameni în casele lor, la locurile de muncă, fără ca aceştia spă aibă nicio legătură cu revoluţia din stradă. Cazul „Dominic Paraschiv” este una dintre întâmplările inexplicable, fnalizate cu moartea oamenilor, din Timişoara de acum 25 de ani. 

Dominic Paraschiv (care atunci avea 44 de ani), cel care avea să primească pe nedrept eticheta de „Măcelarul din Timişoara”, era inginer la întreprinderea chimică Azur, aflată în Calea Buziaşului din oraş. În 22 decembrie 1989, şi-a făcut apariţia acolo un detaşament de 18 militari de la Unitatea Militară 01115 Timişoara, comandat de locotenentul major Negrea Constantin. Militarii aveau misiunea de a asigura paza intreprinderii de „terorişti”.



Dominic Paraschiv era şeful gărzii patriotice de la Azur şi era din rândul angajaţilor care apărau fabrica. S-a arătat nemulţumit că militarii trimişi au ajuns fără arme, astfel că, la instistenţele sale, înainte de lăsarea întunericului, mai mulţi soldaţi în termen au plecat la unitate pentru a ridica arme şi muniţie. Avea să plece cu ei şi Dominic Paraschiv. La unitate, inginerul a pus mâna, pe acuns, pe o mitralieră şi pe nişte muniţie.  

Dumnezeu, armele şi execuţia

După ce s-au întors înarmaţi la fabrică, militarii, dar şi colegii lui Paraschiv au povestit că acesta din urmă începuse să aibă un comportament ciudat şi că, la un moment dat, şi-a ameninţat câţiva colegi de muncă pentru că nu-i împărtăşeau crezul anti-comunist. Ameninţările au ajuns la urechile comandantului Unităţii Militare, Gheorghe Blidaru, care le-a ordonat soldaţilor să îl găsească pe Dominic Paraschiv şi să recupereze arma de la acesta. 

În 24 decembrie ‘89, plutonierul Odon Varga, însoţit de doi militari înarmaţi îl găsesc pe inginer când acesta ţinea puşca aţintită asupra unor colegi pe care i-a pus în genunchi să se roage la Dumnezeu. Plutonierul i-a ordonat să se dezarmeze, însă şeful gărzii patriotice nu a aruncat arma din mână, astfel că a fost împuşcat cu trei gloanţe în abdomen. Grav rănit, Dominic Paraschiv a fost transport de urgenţă la Spitalul Judeţean din Timişoara.

Martirul mort cu mâinile legate şi cu o plasă de poartă pe el

Aflat pe patul de spital, Paraschiv era prezentat opiniei publice, în acele zile sângeroase, ca „Măcelarul din Timişoara”. În cârca lui s-au pus zeci de morţi din timpul Revoluţiei. Paraschiv zăcea pe patul de spital, în perfuzii, cu mâinile legate şi acoperit cu plasa unei porţi de fotbal adusă de pe Stadionul „1 Mai” (n.r. - în prezent, Stadionul „Dan Păltinişanu”), aflat în faţa spitalului. Aşa s-au asigurat cei din jurul lui că „periculosul terorist”, aflat acum pe patul de moarte, nu va putea evada din spital. 

Dominic Paraschiv, imobilizat în patul de la "Judeţean"
 

În 26 decembrie 1989, la două zile după ce fusese ciuruit, starea lui Paraschiv s-a înrăutăţit. Atunci, la spital, a fost vizitat de jurnalistul Alain Michel, ca reprezentant al organizaţiei franceze de caritate „Equi Libre”. Acesta l-a filmat pe Dominic Paraschiv, în timpul unei conversaţii purtate în limba franceză despre ceea ce se întâmplase în acele zile negre ale Timişoarei. Deşi îi curgea sânge din gură şi trecea prin chinuri groaznice, muribundul îi cere francezului, cu o voce stinsă, să îi aducă apă. Apoi devine incoerent. Înregistrarea video s-a găsit mai mulţi ani pe internet, pe canalul Youtube, însă aceasta a fost ştearsă ulterior. Noaptea următoare, pe 27 decembrie, Dominic Paraschiv avea să-şi dea duhul, din cauza rănilor groaznice cauzate de gloanţe. 

 

„Măcelarul de la Timişoara” a rămas cu eticheta publică de terorist până în 29 mai 1990, când acuzaţia i-a fost retrasă de către Tribunalul Militar, în urma unui proces. De atunci, Dominic Paraschiv a fost considerat victimă a Revoluţiei şi „Martir”.

 

Scrisoarea paravan a austriecilor către români şi „Oraşul eroilor”

În primele zile din 1990, la Timişoara soseşte Robert Dornhelm, un regizor austriac. Născut în capital Banatului, Dornhelm a fost coleg de şcoală cu Dominic Paraschiv la Liceul „Nikolaus Lenau”, dar a emigrat în Austria cu părinţii, pe când avea 14 ani. A rămas, însă, bun prieten cu cel supranumit „Măcelarul din Timişoara” şi s-a întors în oraşul natal special pentru amicul său, afând că acesta murise în chinuri groaznice, fără îngrijiri medical. Convins că lui Paraschiv i se făcuse o mare nedreptate, Robert Dornhelm se decide să facă un film despre destinul prietenului, devenit un caz foarte sensibil în Timişoara acelor vremuri tulburi de după Revoluţie. 


În timpul filmărilor pentru "Recviem pentru Dominic"
 

La începutul lunii mai 1990, la Consiliul Provizoriu de Unitate Naţională (CPUN) Timiş, soseşte o scrisoare de la „Terra Film” din Viena, prin care se cere aprobare şi sprijin pentru realizarea documentar intitulat „Oraşul eroilor”. Pelicula urma să fie un tribut al regizorului Robert Dornhelm faţă de oraşul său natal. Gerhard Puri, şeful departamentului de relaţii externe din cadrul CPUN, îi pasează scrisoarea lui Corneliu Vaida, cunoscut ca primul purtător de cuvânt al Armatei din Timişoara şi participant la Revoluţie.  

„Eram, atunci, la biroul cu relaţii externe al CPUN. Cererea a venit de la Ambasada Românei din Viena. Robert Dornhelm a ştiut că vrea să facă un film despre Dominic Paraschiv, dar, pentru că îi era teamă de un refuz, în cerere era trecut un film numit «Oraşul eroilor».

 

Documente şi fotografii din colecţia lui Corneliu Vaida
 

Scenariul avea o schiţă, dar în fiecare zi se mai adăuga câte ceva nou în urma documentării făcute în Timişoara. Iniţial au fost foarte reţinuţi faţă de mine, mă considerau securist. Le era teamă să îmi spună ce urmăresc cu adevărat”, ne-a declarat Corneliu Vaida, detaşat de CPUN să lucreze cu echipa austriacă. 

Interdicţia de la generalul Chiţac 

Veştile despre filmările de la Timişoara, care se făceau inclusiv în incinta sediului Poliţiei Judeţene, ajung foarte repede şi la Bucureşti, de unde vine un ordin chiar de la generalul Mihai Chiţac, ministru de Interne în perioada 1989 - 1990, prin care interzice continuarea filmărilor. De altfel, Chiţac a fost unul dintre cei aflaţi în echipa de generali (alături de Ion Coman, Victor Stănculescu, Ştefan Guşă şi Constantin Nuţă) trimisă de Nicolae Ceauşescu la Timişoara, în 17 decembrie, ca să reprime Revoluţia. 
 

„Îl cunoşteam bine pe Viorel Oancea (care, la acea vreme, făcea parte din prima comisie de la Bucureşti pentru anchetarea Revoluţiei - n.r.), şeful Poliţiei de atunci, şi viitorul primar al Timişoarei (în 1992). Am fost la el şi i-am povestit ce s-a întâmplat, că fusese dat ordin de întrerupere a filmărilor. De faţă cu toată lumea, Oancea a pus mâna pe telefon şi l-a sunat direct pe Mihai Chiţac. A fost incredibil. Mai că nu l-a făcut albie de porci. L-a luat la rost şi i-a spus că este inadmisibil că a trecut peste el şi a intervenit într-o problemă din Timişoara, oraşul lui. Dacă nu era Oancea, filmările nu se mai făceau”, a mai spus Corneliu Vaida.
 

 

Mitingurile anti-FSN şi „împuşcăturile” 

 

După acest episod, documentarul austriacului a putut continua, însă scenele cu împuşcăturile din stradă, din zilele Revoluţiei, au fost interzise în Timişoara, astfel că acestea au fost filmate la Viena. „Era riscant să se audă focuri de armă, pentru că atunci erau şi mitingurile anti-FSN de la Timişoara. O parte dintre imaginile filmate din clădirea Operei erau de la acele mitinguri, nu de la Revoluţie. Pentru filmările de la Viena, am reuşit să rezolv cu echipamentul militar, pe care l-am împrumut de la Garnizoană. O parte dintre filmări au fost făcute la Unitatea Militară din Chişoda, unde nu se intra uşor, darmite să se şi filmeze. Am putut să rezolv toate problemele. Filmul trebuia făcut pentru a arăta adevărul”, a explicat Vaida, devenit consultantul oficial al filmului care a fost intitulat „Recviem pentru Dominic”.

Vaida, actor şi cascador
 

Unul dintre scenariştii filmului era cunoscutul dramaturg austriac Felix Mitterer, care a jucat unul dintre rolurle principale din film, prietenul din coplărie al lui Dominic Paraschiv (adică regizorul Robert Dornhelm). Pentru filmările de la Timişoara au venit trei jurnalişti cunoscuţi care şi-au jucat propriile roluri: Antonia Rados (din Austria, cunoscută corespondentă de la RTL), Alain Michel şi Jean Marc Jouvre (ambii din Franţa).


Corneliu Vaida pe acoperişul Operei. Secvenţă din film

Rolul lui Paraschiv este intrepretat de austriacul August Schmolzer, iar cel al soţiei lui Dominic, Codruţa-Sala Paraschiv, de către Angelica Schultz, tot din Austria. În film apare, în câteva secvenţe, şi „actorul” Corneliu Vaida, trecut în distribuţia filmului ca şi cascador. Un alt personaj interesant din film este Romică Rusu, un celebru „om al străzii” din Timişoara, cunoscut ca informator, care avea domiciliul la Hotel Timişoara. El a murit la sfârşitul anilor ‘90. În film mai apar Erich Pfaff, fostul directorul al Liceului „Lenau” şi actriţa Teatrului German din Timişoara, Ida Gaza-Jarczek.   

 

Nominalizarea la Globul de Aur şi „comunistul bătrân”

Filmul „Recviem pentru Dominic” a fost nominalizat, în 1990, pentru Globul de Aur la secţiunea documentar-ficţiune. Atunci, Corneliu Vaida a fost prezent la gala de la Veneţia. „Am ajuns întâmplător la Veneţia. Tocmai eram în concediu în Italia, când în tren mi-a picat în mână un pliant cu evenimentul respectiv. După vizionare, delegatul consulatului României, un comunist bătrân, s-a ridicat să vocifereze că sunt minciuni în film. Atunci m-am ridicat şi eu şi mi-am spus părerea”, a mai povestit Vaida.


Vaida prezintă una din revistele occidentale ale vremurilor care au prezentat filmul lui Robert Dornhelm
 

Filmul „Recviem pentru Dominic” a fost premiat apoi la numeroase festivaluri de film din întreaga lume. El a fost, însă, interzis în România de către regimul aflat sub conducerea lui Ion Iliescu, în anii ‘90. „Am trimis o casetă cu making-off-ul filmului lui Tudor Caranfil, cel mai important critic de film de atunci. Nu am recuperat niciodată caseta. S-a pierdut. Nu a fost niciodată difutaz filmul în România. Nu s-a prezentat la nicio televiziune. Iliescu a interzis filmul în România, iar apoi lumea nu a mai fost interesată de acest documentar. Nu se găseşte nici pe internet”, a mai spus Vaida. 

După 25 de ani, documentarul va rula şi pentru români 
 

Cu ocazia evenimentelor comemorative „Timişoara 25 de ani de la declanşarea Revoluţiei Române”, regizorului Robert Dornhelm i se va decerna Titlul de Cetăţean de Onoare al Timişoarei. Evenimentul va avea loc în 19 decembrie, la Filarmonica Banatul, urmat, la 18.00, de proiecţia filmului „Recviem pentru Dominic”. 

 

Regizorul Robert Dornhelm s-a născut în 17 decembrie 1947, la Timişoara. În 1961 a emigrat cu familia sa în Austria. Familia sa a fost obligată să plece din România în urma repetatelor persecuţii la care a fost supusă: tatăl său a făcut închisoare politică, iar proprietăţile din centrul Timişoarei le-au fost confiscate. Între anii 1965 şi 1967, a studiat la Academia de Film din Viena. Filmul său de debut este „The Children of Theatre Street” („Copiii teatrului din stradă” - n.r.) din 1977, pentru care a fost nominalizat la Oscar la categoria Film Documentar, în 1978. Filmul vorbeşte despre şcoala rusească de balet, Kirov, naratoare fiind Grace Kelly.
 

Robert Dornhelm va primi titlul de Cetăţean de Onoare al Timişoarei
 

Tot Dornhelm a regizat „Război şi Pace”, „Povestea Annei Frank” - distins cu premiul pentru cel mai bun serial, iar în 2011 a regizat pelicula „The Amanda Knox Story” („Povestea Amandei Knox” – n.r.). În America, austriacul a regizat „Fatal Deception”, „Mr. Lee Harwey Oswald”, „Rudy” (despre fostul primar al New Yorkului), seria „Spartacus”, din 2004. În 2006, a fost decorat cu cel mai înalt titlu pentru artă şi ştiinţă din Austria. Acum, cel care şi-a pus amprenta pe documentarul despre „Măcelarul din Timişoara” îşi împarte viaţa între Hollywood şi Viena. 

 

Vă mai recomandăm:

Povestea interviului secret care a aprins flacăra Revoluţiei din Timişoara

VIDEO Cel mai reuşit documentar despre Revoluţia din Timişoara, accesibil pe YouTube

CITEŞTE POVEŞTI IMPRESIONANTE ALE CELOR CARE AU MURIT ÎN TIMIŞOARA, ÎN DECEMBRIE 1989:

DECEMBRIE '89: Studentul ucis în casă de glonţul ricoşat din umărul tatălui său

REVOLUŢIE: Prăpădul făcut de armată în Calea Girocului pentru tancurile blocate de manifestanţi 

DECEMBRIE `89: Cadavru ascuns în spital ca să nu fie furat de securişti şi dus la crematoriul Cenuşa

CAMPANIE: Masacrul de pe Podul Decebal, din 17 decembrie `89, văzut după 20 de ani de libertate

REVOLUŢIE: Moartea care a venit dintr-un ARO al trupelor USLA

Decembrie 89. Asasinate în Spitalul Judeţean din Timişoara

Decembrie '89. Familia care nu mai are sărbători de iarnă de 20 de ani

DECEMBRIE `89 Măcelul căpitanului Căşeriu: Militarii au tras în plin cu muniţie de război

Decembrie '89. Tânăr erou, împuşcat în cap la Timişoara de un „terorist” lunetist

DECEMBRIE '89. Ucigaşul din Piaţa Libertăţii făcea pariuri că îşi nimereşte ţinta

DECEMBRIE '89. Manifestanţii ucişi după ce s-au refugiat în casa scărilor

DECEMBRIE '89. Şi-a pierdut iubita şi piciorul stâng

DECEMBRIE '89 Ordinul de recucerire a tancurilor cu orice preţ a dus la măcelul din Girocului

DECEMBRIE '89 Şi-a găsit copilul în groapa comună

Decembrie '89. Primele victime ale represiunii de la Timişoara

Decembrie '89. Soţia eroului Ferkel: "Aş fi renunţat din tot sufletul la libertate să îl pot avea pe soţ alături"

Decembrie '89. Crimele odioase de pe treptele Catedralei din Timişoara

DECEMBRIE `89: Şi-a găsit sora împuşcată în cap în măcelul de pe Podul Decebal