FOTO VIDEO Aromânii din Banat au prins voce după vizionarea filmului “Nu sunt faimos, dar sunt aromân”
0
“Nu sunt faimos, dar sunt aromân” este primul film realizat în limba aromână şi a fost prezentat sâmbătă, în Sala Capitol din Timişoara, în faţa a peste 600 de spectatori
Filmul lui Toma Enache, “Nu sunt faimos, dar sunt aromân” ("Nu hiu faimos ama hiu armân") se vrea o veritabilă revoluţie culturală pentru aromâni.
Este primul film artistic în limba aromână ca s-a făcut vreodată în România şi de pretutindeni. Deşi nu a fost gândit ca un film propagandistic, pelicula readuce în actualitate vechile şi mai noile probleme ale aromânilor.
Ei şi-ar dori drepturi, finanţări, acces la învăţământ în limba aromână, la posibilitatea de a păstra tradiţia şi cultura, ba chiar să intre în categoria minorităţilor naţionale.
Momentan, acest lucru este exclus de vreme ce Guvernul României a decis că aromânii, alături de istroromâni, meglenoromâni şi vlahii din Balcani, reprezintă minorităţi de români în Balcani.
În spatele unei poveşti de dragoste, “Nu sunt faimos, dar sunt aromân” demonstrează complexitatea aromânilor. Filmul este jucat în special de actori aromâni sau de origine aromâni, în limba aromână. Pentru a putea fi înţeles la noi, filmul este subtitrat în limba română.
“Ideea filmului este foarte vechi. Multă lume vroia să facă un film în limba aromână, dar nu au fost bani. Prin acest film vrem să arătăm că avem o limbă şi o cultură. Lumea trebuie să ştie că avem un trecut, aromânii au dat personalităţi foarte mari pentru istoria României. Vrem să mergem să prezentăm filmul şi aromânilor din Balcani. În România s-a păstrat mai bine limba, iar în altă parte, în Balcani, s-a păstrat mai bine cultura şi obiceiurile. Nu am vrut să fac un film istoric. Nu am vrut o conotaţie politică. De politică să se ocupe cine ştie mai bine. Am vrut o poveste de dragoste. Să arăt partea frumoasă a aromânilor. Am vrut ca lumea să plece cu o stare bună după film. Prin ideile din film se va regăsi spiritul aromânilor, toate calităţile aromânilor”, a mai spus Enache.
Filmul a costat 360.000 de euro şi a fost realizat exclusiv din sponsorizări venite de la importanţii oameni de afaceri de origine aromână din România, printre care se află Gică Hagi sau familia Becali. Centrul Naţional de Cinematografie nu a contriubut cu niciun ban. S-a filmat în cinci ţări: în America, la Los Angeles, în Grecia, Albania, Macedonia şi România.
“Titlul filmului vrea să arate un specific armânesc. E din vechime. E dorinţa aromânilor de a avea ceva, de a face ceva, de a fi cineva. Mulţi au şi ajunşi mari. Au plecat cândva din locurile de baştină, după căderea Moscopolje, din Albania. Au ajuns peste tot. E suficient să îi numesc pe Emanuil Gojdu şi pe Alexandru Mocioni. Românii spun că ei erau români. Nu, ei erau aromâni. Şi s-au mândit mereu cu asta. Am făcut acest film pentru neamul meu, pentru istoria lui”, a adăugat Toma Enache.
Filmul a fost prezentat la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul, în faţa a peste 600 de spectator.
“Am dorit să îl proiectăm în condiţii mai bune, la Cinamcity, însă acolo nu aveam mai mult de 200 de locuri. Sunt foarte bucuros că lumea a venit în număr atât de mare. Distribuitorii au spus că vor fi cam 7.000 de spectator într-o lună, dar deja a depăşit 11.000. În luna ianuarie revenim la Timişoara, pentru a prezenta filmul în condiţii mai bune”, a mai declarat Enache.
Timişoreanul Radu Dimeca şi-a redescoperit aromânitatea
Unul din cei care a sprijinit acest film este timişoreanul Radu Dimeca. Consilierul local din partea PNL şi-a redescoperit trecutul aromân recent. Mai exact anul trecut, după ce a dezvelit o plăcuţa comemorativă pentru tatăl său, Puiu Dimeca, un aromân get beget, care a fost timp de 20 de ani dirigintele unei farmacii din centrul Timişoarei.
“Am contribut cu mare plăcere la acest film. Sunt sute de sponsori la acest film. Aici fiecare a contribuit cu 50 de euro, 100 de euro, 1.000 de euro, prin muncă, prin servicii, fiecare a pus mâna. Aromânii sunt toleranţi, ambiţioşi, încăpăţânaţi şi se dăruiesc pentru comunitate", a spus Dimeca.
Toma Enache şi Radu Dimeca
Comunitatea aromână din Banat este una foarte mică. Sunt câteva sute de persoane în Timişoara şi în satele din jur.
“Sunt momente în care ne întâlnim şi promovăm tradiţiile. Aducem spiritul acesta de a încerca să mergem mai departe prin tradiţii, cu toate că în foarte multe zone ale balcanilor, aromânii au fost asimilaţi, din cauza unor conjuncturi nefavorabile, istorice. Ceea ce trebuie să se întâmple şi la nivel de guvern şi la nivel de comunitate, să fie ajutaţi. Măcar să fim recunoscuţi ca o entitate care are dreptul să îşi promoveze şi ea tradiţiile. Singuri nu vom reuşi. Toma Enache a demonstrat că se poate face ceva, dar e foarte greu. Dar noi trebuie să atacăm din cele două direcţii: Fiecare să pună de la el, dar să fie şi un sprijin de la centru”
“Aromânii din Banat privesc lucruri din prismă europeană, imperială”
Vasile Todi este preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Banatul Istoric. Este unul din aromânii respectaţi din Timişoara. L-am întrebat cum vede el problematica aromânilor din România.
“Dacă e minoritate sau nu, nu Guvernul României trebuie să decidă. El nu reprezintă Academia Română. Nici ei nu ştiu ce au vrut să spună când au anunţat că aromânii din Balcani fac parte din minoritatea românească. Problema aromânilor şi a neamului acesta nu trebuie să ajungă la Guvernul României. Ei nu sunt interesaţi nici de cei de aici, darmite de cei de afară. Nu vreau să jignesc pe nimeni. Dar când în Guvernul României sunt tot felul de doctoranzi făcuţi la <apelul bocancilor>, nu prea ai la ce să te aştepţi. Atâta timp cât aromânii nu au un reprezentat în Parlamentul României, pe ei nu îi întreabă nimeni. Există un număr impresionat de aromâni în politică, dar ei reprezintă interesele politice şi de partid, niciodată ale aromânilor”, a spus Vasile Todi.
În ce priveşte aromânii din Banat, Vasile Todi susţine că aceştia au o altă gândire faţă de ceilalţi.
„Aromânii din Banat sunt aici de 600 de ani. Protectorul ortodoxilor din Banat, Sfântul Iosif de la Partoş a fost aromân, cel care a pictat Catedrala Mitropolitană, Atanasie Demian, a fost aromân. Aromânii au tradiţie în Banat. Nu mai vorbesc de neamul Mocionieştilor. Aromânii din Banat privesc lucrurile printr-o prismă europeană, uşor imperială. Care e mai mult ancorată în realitate.
Cert este că nu există o gândire unitară a aromânilor şi totul este supus vitregiilor economice. Aromânii încep să devină o prezenţă folclorică în mijlocul popoarelor în care trăiesc. Din păcate. Dar e greu să asimilezi un neam care de mii de ani îşi păstrează cultura.
Din Banat nu au dispărut prin asimilare, ci prin exod. În 1967 a început un exod masiv spre Dobrogea, iar de acolo sepre alte zări. În Macedonia şi Albania aromânii au drepturi, sunt recunoscuţi ca minoritate etnică. În Grecia nu au drepturi. Dar ştiţi cum sunt grecii. Când intră în contact cu alt popor vrea să-l decimeze automat. E o mare problemă cu aromânii din Grecia. Unul din popoarele şovine sunt grecii”, a mai declarat Todi.
Scriitorul e de părere că lucrurile se vor rezolva atunci când vor înceta luptele interne între aromâni. „Iorga spunea: poporul tău nu e acela în care trăieşti, ci acela din care crezi că meriţi să faci parte. E bine ca aromânii să fie lăsăţi să aleagă”, a mai declarat Vasile Todi.
Vasile Todi alături de regizorul filmului "Nu sunt faimos, dar sunt aromân"
Să mai spunem că printre aromânii de azi, care locuiesc în Timişoara, se află chiar antrenorul echipei ACS Poli Timişoara, Aurel Şunda, dar şi mijlocaşul echipei care evoluează în Liga I, Răzvan Trandu.
De unde vin aromânii?
Problema originii aromânilor a fost dezbătută de numeroşi lingvişti şi istorici, etnologi şi filologi, dar nimeni nu a reuşit să alcătuiască puzzelul care să indice un lucru sigur. În opinia lui Cicerone Poghirc (în volumul Aromânii-istorie, limbă, destin, cooronat de Neagu Giuvara) există două poziţii privilegiate privitoare la originea lor:
Una care admite că ei sunt autohtoni, în sensul că ei continuă vechea populaţie romanizată a Antichităţii. Această părere este împărtăşită de majoritatea istoricilor români, greci şi occidentali. Aici pot fi luate în calcul şi provenienţa lor din populaţii autohtone (în primul rând din cea greacă) sau că provin din militari şi colonii de romani aduşi din alte regiuni ale imperiului.
A doua consideră că aromânii au venit din Nord, dintr-o regiune vecină cu dacoromânii. Această teză este susţinută de o mare parte a lingviştilor români. În Grecia, lingviştii sunt mai degrabă cei care au susţinut teza autohtoniei, iar printre ei, în primul rând, cei de origine aromână.
Matilda Caragiu Marioţeanu a formulat următoarea definiţie: "Aromânii sunt dintotdeauna sud-dunăreni. Ei sunt continuatorii populaţiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani, în timp ce T. J. Winnifrith nu şovăia să afirme că: "...dacă vrem să vorbim despre aromâni (vlahi), trebuie să începem cu Olimpia şi Filip ai Macedoniei".
Consiliul Makedonarmânjilor cere statut de minoritate
În 2011, Traian Băsescu, a spus în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, că România va face demersurile de recunoaştere a aromânilor (alături de vlahi, istroromâni şi meglenoromâni) ca minoritate românească în ţările balcanice. Acesta a stârnit proteste vehemente la nivelul „Consiliului Makedonarmânjilor” (CMA), organizaţie care are ca obiectiv recunoaşterea aromânilor ca popor regional din Balcani.
Asociaţia „Comunitatea Armânjilor din România” (ACAR) este pentru recunoaşterea „armânjilor” ca minoritate naţională în România. Asta chiar dacă stabilirea aromânilor în România, din perioada 1926 – 1938, s-a făcut prin colonizările succesive din Cadrilater şi apoi din Dobrogea, în baza faptului că aceştia se considerau etnici români („români balcanici”).
Stere Samara, preşedintele „Comunitatea Armânjilor din România”, susţinea că aromânii trebuie să beneficieze de sprijinul material datorat minorităţilor naţionale de către România. Spunea că va ajunge până la CEDO dacă instanţele româneşti nu le vor da dreptate „armânjilor”.
„Vom ajunge şi în situaţia de a acuza guvernul român de un proces de asimilare a aromânilor”, spunea Samara, citat de hotnews.ro.
Răspândirea aromânilor (în roşu viu) şi a megleno-românilor (în roşu vişiniu) anul 1890
Aromânii solicită înfiinţarea de şcoli şi predarea limbii armâne ca limbă maternă în şcolile româneşti, precum şi sprijinirea cu bani, aşa cum sunt sprijiniţi turcii, tătarii, maghiarii şi alte etnii. Numărul aromânilor din România este undeva la 26.000 de persoane.
Actorul Ion Caramitru, preşedintele Societăţii de Cultură Macedo-Română, este de cealaltă parte a baricadei în „chestiunea aromânească”.
„Ce vor să pună în loc aceşti indivizi? Este foarte clar că «Armânjia» nu există, iar pretenţia lor de a se declara minoritate naţională în România ne-ar transforma într-un popor migrator, fără o Ţară-Mamă. Toată istoria României, în care aromânii au jucat roluri atât de importante, ar cădea. Ei nu se gândesc că, dacă nu ar fi fost şcolile şi bisericile româneşti din Balcani, la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, aromânitatea ar fi dispărut din nou. Oriunde au trăit, aromânii au ştiut că au o patrie mamă, au ştiut că dacă învaţă româneşte pot să se stabilească în România, au fost chemaţi în 1925 să se stabilească în Cadrilater, iar printre aceia care vor acum să se autointituleze minoritate naţională în România, sunt şi cei care au beneficiat de despăgubiri din partea statului român pentru terenurile pierdute de înaintaşii lor prin cedarea Cadrilaterului. Şi printre ei mai sunt nepoţii şi strănepoţii celor care au luptat pentru românitate. România nu-şi poate permite să nege o realitate istorică, aceea că aromânii sunt români de sute şi sute de ani. Iar dacă pentru această organizaţie, «Comunitatea Armână din România», istoria nu contează, atunci pot să bănuiesc că intervenţia lor are alt scop, exterior intereselor României”, a spus Ion Caramitru, pentru hotnews.ro.
Se încarcă comentariile...
