FOTO Unul dintre primele locuri în care s-a făcut agroturism în ţara noastră. În perioada interbelică mii de orăşeni vizitau Gărâna, „Ţinutul pemilor“
0
Un rol important în evoluţia satului Gărâna din judeţul Caraş-Severin l-a avut Jakob Weinfurter, care deţinea în perioada interbelică un complex de localuri (prăvălie, birt, restaurant, ştrand) şi singurul telefon din localitate.
Satul Gârâna din Munţii Semenicului, întemeiat de coloniştii pemni la sfârşitul secolului al XIX-lea, este cunoscut astăzi în special datorită festivalului internaţional de jazz care are are loc în fiecare vară, de 22 de ani încoace (anul acesta festivalul se desfăşoară în intervalul 12-15 iulie 2018).
Cele două sate, Brebu Nou şi Gărâna, s-au transformat în sate de vacanţă după plecarea în masă a populaţiei germane (pemii). Casele pemilor au fost cumpărate de timişoreni şi cărăşeni, pentru a avea un loc de vacanţă pitoresc. Au cumpărat casele cu sume derizorii, la începutul anilor 90, cele mai scumpe ajungând la 7.000 de mărci germane. S-a întâmplat apoi un fenomen inedit.
Aproximativ 50% din casele din Gârâna şi 30% din Brebu Nou au fost răscumpărate de etnici germani, din dorinţa de a avea o casă de vacanţă în România. Încet, încet, turismul a explodat în „Ţinutul pemilor”. Au răsărit pensiuni, restaurante, iar mulţi proprietari de case aveau camere de închiriat.
Puţină lume ştie însă că turismul în Gărîna nu este ceva nou, nu a început după plecarea pemilor după Revoluţie. Nu a început în timpul comunismului, ci cu mulţi ani mai devreme. Istoria turismului de la Gărâna l-am putut afla din cartea scrisă de Valeriu F. Fabian, cu ocazia celei de-a 175-a aniversări a aşezării pemilor în Banat.
Poiana Lupului, locul unde se ţine festivalul de jazz FOTO Ş.Both
Amănunte despre cartea lui Fabian am putut afla de pe blogul istoricului Mircea Rusnac.
Jakob Weinfurter, părintele turismului de la Gărâna
Un rol important în evoluţia Gărânei l-a avut Jakob Weinfurter, care deţinea în perioada interbelică un complex de localuri (prăvălie, birt, restaurant, ştrand) şi singurul telefon din localitate, care făcea legătura cu Slatina Timiş. Jakob Weinfurter fusese ofiţer în armata Austro-Ungară, iar pe difererite fronturi din imperiu a putut vedea cum se face turism. După război a revenit acasă şi a propus ca fiecare localnic să amenajeze în casă o cameră de oaspeţi.
Jakob Weinfurter a contribuit decisiv în promovarea Gărânei ca localitate turistică, în perioada interbelică, prin organizarea găzduirii turiştilor, deschizând „liste de oaspeţi” care cuprindeau posibilităţile localnicilor de cazare a acestora în gospodăriile proprii.
Cei de la Gărâna aveau un pliant care a fost împrăştiat în toată ţara. Nefind drum până în Gărâna, oamenii anunţau prin scrisoare când soseau, iar gazdele coboreau cu căruţa după ei, în gara din Slatina ori la Reşiţa.
Pemi la Gărâna FOTO istoriabanatului.wordpress.com
În anul 1938, Gărâna a fost vizitată de 4.260 de turişti în timpul verii şi de 1.200 în timpul iernii. Tot la Jakob petreceau de multe ori revelionul şi vacanţele conducătorii Uzinelor de Fier şi Domeniile Reşiţa Auschnitt şi Popp.
Turiştii se puteau plimba cu sănii trase de cai sau cu schiuri trase tot de cai (strămoşul schiliftului), la fel ca şi în Alpii elveţieni.
Jakob Weinfurter era şi organist, cantor şi dirijor de cor. El a murit la 22 decembrie 1973, la vârsta de 77 de ani.
Pemii din Gărâna în 1930 FOTO istoriabanatului.wordpress.com
Pemii vindeau lapte în pieţele de la oraş
Mai aflăm din cartea lui Valeriu F. Fabian că în Gărâna mai erau: birtul şi sala de dans ale lui Martin Köstner, birtul şi restaurantul lui Eisinger, restaurantul lui Papp şi birtul lui Adam. În Brebu Nou, primul proprietar de birt şi de sală de dans a fost Josef Heimerl, iar în 1869 era menţionat şi Thomas Meixensberger.
Comercianţii de vite din satele pemilor le vindeau pe pieţele din Caransebeş, Reşiţa şi Mehadia, iar vara produsele lactate erau desfăcute şi la Băile Herculane.
Cele două sate aveau propriile ateliere de tâmplărie, rotărie, fierărie, mori şi gatere, croitori, pietrari, dulgheri, zidari, şelari, căruţaşi. În perioada 1970-1976 erau înregistraţi 29 de meseriaşi autorizaţi: 20 la Brebu Nou şi 9 la Gărâna. Dintre aceştia, 9 erau fierari-potcovari, 8 zidari, 5 circularişti, 3 tâmplari de mobilă, uşi şi ferestre, 2 rotari, 1 dulgher şi 1 zugrav.
Pemi la Gărâna FOTO istoriabanatului.wordpress.com
Vechea sa cabană a fost preluată de Cooperativa de consum, administrată în mod exemplar de o doamnă pe nume Klara.
„Trebuia să te anunţi cu mult înainte, să găseşti o cameră”
Gărâna a fost căutat ca loc de vacanţă şi pe vremea comunismului, îşi aminteşte bijutierul timişorean Gigi Tăuş.
„Se ştia despre Gărâna că are un aer ozonat, benefic pentru cei care tuşesc sau au boli de plămân. A rămas motel lui Weinfurter şi pe vremea comunismului. Şi era destul de aglomerat. Trebuia să te anunţi cu mult înainte, să găseşti o cameră. Cu toate că aveam o casă de vacanţă la ţară, la Sintar, lângă Timişoara, veneam în concediu şi la Trei Ape. Aşa am cunoscut şi Gărâna. Era la începutul anilor ’80. Doamna Klara avea grijă de motelul lui Weinfurter, care avea bucătărese foarte bune. Femeile găteau aşa cum găteau şi pentru familia lor, pemeşte. Mâncarea era foarte bună. Aşa m-am îndrăgostit de Gărâna”, a declarat Gigi Tăuş.
Imediat după Revoluţie, Gigi Tăuş a profitat de exodul pemilor şi a cumpărat o casă la Gărâna, unde avea să deschidă restaurantul şi pensiunea „La Răscruce”.
„După 90 a fost un mare exod, în jumătate de an s-a golit satul. Toţi au plecat în Germania. Şi fiind pe fază, am prins o casă pe care am cumpărat-o. Nu mi-a ajuns şi mai cumpărat una. Am luat o casă de vacanţă, dar între timp de la motel a plecat doamna Klara, a venit o bucătăreasă care făcea o mâncare groaznică, şi am zis că nu moare turismul în Gărână pentru că nu ai unde să mănânci. Am început cu o sală mică, de zece persoane. Încet, m-am dezvoltat. Hanul La Răscuce are astăzi 34 de locuri e cazare, un restaurant pe măsură”, a mai declarat Gigi Tăuş.
În 1975, Gărâna număra 809 locuitori, iar întreaga comună avea 1.560. Însă curând după aceea au început plecările în Germania, culminând cu primii ani de după 1989, când s-a plecat în masă.
Pemii din Germania revin în vacanţă în special în luna august. Atunci se apucă să meşterească prin gospodărie, să renoveze prin casă. Terenurile lor nu au fost niciodată expropriate de stat. Există şi astăzi 3.000 de hectare care în Cartea Funciară aparţin unor pemi din Germania.
Gărâna, azi
Gărâna este un sat de o frumuseţe ieşită din comun, aflat la 35 de kilometri de Reşiţa. Toate casele sunt făcute ca un cerc închis. Din casă intri la fântână, de la fântână la grajd, de acolo în hambarul de fân şi te întorci pe partea cealaltă. S-a construit astfel ca pemii să poată supravieţui fără probleme şi dacă era zăpada de câţiva metri.
Toate casele din Gărâna sunt renovate. Pensiunile sunt suficiente pentru doritorii de excursii la munte din timpul anului, exceptând perioada festivalului de jazz, când locurile de cazare devin insuficiente. Festivalul de Jazz din Poiana Lupului nu este singurul eveniment cultural de la Gărâna.
Aici se organizează Festivalul Gărâna Folk şi festivalul de rock Semenic Open Air. Tabăra internaţională de artă vizuală, cu participanţi veniţi din toate colţurile lumii, tabăra de sculptură, unde participă cei mai importanţi artişti din ţară şi invitaţi de peste hotare, şi tabăra de pictură sunt alte trei evenimente artistice de marcă ale Gărânei. Soprane, mezzosoprane, tenori, contratenori şi dirijori urcă în munţii pemilor pentru Vocal Art Master Class.
A fost amenajată şi o pârtie, care a costat 150.000 de euro.
Citiţi şi:
FOTO Pemii, strămoşii „imperiului“ de la Gărâna. „Dacă voiam ca nemţii din clasă să nu ne înţeleagă, vorbeam pemeşte“
Profesorul de la Heidelberg care a dus jazz-ul în Munţii Banatului. Primele cântări au avut loc în şura casei sale de vacanţă din Brebu Nou
Se încarcă comentariile...
