FOTO Secretul unei căsnicii care durează de 66 de ani: „Dacă ne-am certat, în jumătate de oră ne-am împăcat”

FOTO Secretul unei căsnicii care durează de 66 de ani: „Dacă ne-am certat, în jumătate de oră ne-am împăcat”

Ilie şi Antonie Herman sunt căsătoriţi de 66 de ani FOTO Daniel Dancea

El are 91 de ani, ea 84. El a fost militar, ea economist. Împreună formează de 66 de ani o familie. Este pe scurt povestea soţilor Ilie şi Antonia Herman.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ilie şi Antonia Herman formează una dintre cele mai longevive familii din Timişoara, sărbătorind atât nunta de argint, cât şi nunta de aur şi de platină. Ilie Herman s-a născut în 1926 în satul Brusturi, comuna Hălmagiu, judeţul Arad. Antonia Herman, este născută tot în judeţul Arad, în comuna Şeitin, dar în 1934. Povestea de dragoste a soţilor Herman începe în anii ’50. Militar de carieră Ilie Herman lucra la comisariatul militar din Gurahonţ. Sora mai mare a Antoniei lucra ca învăţătoare în satul natal al lui Ilie.

„Eu am dus-o (n.r. pe sora Antoniei) de la gară de la Hălmagiu până la preotul din comună. Venind la comisariat la Gurahonţ în 1950, Antonia era acolo. A venit de la Arad de la liceu în practică la banca de la Gurahonţ. Cu ocazia asta am tot urmărit-o. Cunoscând-o pe sora ei, care era o femeie deosebită, am zis că trebuie să fie şi soră-sa la fel“, povesteşte Ilie Herman.

Timp de un an a studiat-o pe Antonia, iar într-o dimineaţă s-a dus, în Şeitin, la tatăl fetei şi i-a cerut mâna tinerei. Rămas văduv şi aflat la vârsta de peste 70 de ani, bătrânul „a fost bucuros că scapă de ea fără cheltuială“. „Am făcut o analiză serioasă înainte: fată fără mamă, când te cerţi cu ea nu pleacă imediat. M-am gândit apoi că, fiind absolventă de şcoală tehnică comercială găseşte o funcţie de contabilă pe oriunde. Din punct de vedere moral nu prezenta niciun fel de problemă“, povesteşte Ilie Herman.

Antonia şi Ilie Herman, în ziua nunţii FOTO Arhiva personală

Proaspătă absolventă de liceu, Antonia s-a căsătorit şi nu a mai urmat facultatea, urmând ulterior cursuri de analist programator calculatoare şi ajungând să lucreze la Oficiul Judeţean de Turism, fostul OJT. „Ea a vrut să meargă la facultate mai departe, dar eu am zis că nu o mai aştept că aveam 26 de ani şi trebuia să mă însor. Nu cred că era mai câştigată dacă urma şi facultatea“, a mai spus Ilie Herman.

Soţii Herman au un fiu a cărei căsnicie a rezistat doar 19 ani. În ceea ce îi priveşte, când se uită în urmă soţii Herman spun, după 66 de ani de la nuntă, că au o căsnicie reuşită. „El e scorpie, eu leu. Suntem două zodii incompatibile şi totuşi am reuşit să trăim atâţia ani împreună“, spune Antonia Herman. Cei doi soţi susţin că unul din secretele căsniciei lor de durată este capacitatea de a depăşi momentele dificile cu rapiditate.

„Dacă ne certam pe vreo problemă, în jumătate de oră ne împăcam. Eu consider că nu am avut momente grele. Toate au fost favorabile. Nu am fost nici bolnavi. Am fost operat o singură dată în viaţă. Dragostea a fost permanentă. Eu niciodată nu am extereriozat dragostea. Ea a fost mai iubăreaţă, dar s-a împăcat cu felul meu de a fi“, spune Ilie Herman.

Chiar dacă nu a fost un romantic incurabil, bărbatul a avut grijă să îşi surprindă soţia. „Avea grijă ca de ziua mea să îmi facă cadouri, excursii, la toate balurile eram prezenţi. Toată ţara am vizitat-o. Eu am fost mai mult pe partea tehnică. Am făcut şcoala de şoferi în 1974 şi am schimbat trei maşini. El stătea lângă mine şi dădea ordine. El făcea itinerariu şi eu executam. Aşa, am văzut toată România“, mai povesteşte Antonia, potrivit căreia cel mai frumos moment al căsniciei lor a fost naşterea fiului lor, care a avut la naştere 4,7 kg.

Ilie şi Antonie Herman, la nunta de aur FOTO Arhiva personală

Militar de carieră, Ilie Herman a fost perioade lungi plecat de acasă. În tot acest timp, Antonia s-a ocupat de creşterea fiului şi de gospodărie. „Copiii trebuie crescuţi împreună de părinţi. Mama şi cu tata să facă sacrificii. Nu mă căsătoresc cu altul sau cu alta şi copilul să rămână de izbelişte. Soţul meu a fost mutat de multe ori în altă parte. Am stat la Arad şi l-am aşteptat pe tata copilului meu. Venea de la Bozovici (n.r. unde era detaşat) când putea, o dată pe lună sau la două săptămâni. Venea cu păstrăvi împachetaţi în urzici, cu cadouri. Noi pregăteam mâncare că «vine tati». Era o atmosferă plăcută“, relatează Antonia Herman.

Ilie şi Antonia Herman, la 65 de ani de căsnicie FOTO Arhiva personală

După 66 de ani de căsnicie, soţii Herman susţin că dezaprobă căsătoriile „de probă” şi îşi permit un sfat pentru familiile tinere. Ilie Herman le recomandă tinerilor „să fie răbdători unii cu alţii”. „E cel mai important că atunci trec peste toate greutăţile. În familie apar diverse probleme. Trebuie să ai destul spirit de a te comporta frumos unul cu altul. Trebuie să gândeşti pozitiv“, spune bărbatul. Antonia Herman îşi aduce aminte de un sfat dintr-o revistă de femei din vremea tinereţii sale. „Era o revistă în 1947 şi era un concurs cu tema care e metoda de a ţine un bărbat lângă familie şi casă. Răspunul l-a câştigat o doamnă care a dat răspunsul: «Dă-i bestiei să mănânce». Să nu bei, să nu fumezi, e foarte important. Căsniciile noi sunt bazate pe fast food“, a spus Antonia Herman.

Familia Nica, împreună de 62 de ani



O altă familie din Timişoara care a „sărit” de 60 de ani de căsnicie este formată din Stelian (86 de ani) şi Emilia (78 de ani). Pentru familia Nica luna martie este o lună grea. Este luna în care s-a născut şi a murit, la doar 32 de ani, singurul fiu al familiei Nica. În ciuda acestei lovituri cumplite, familia Nica a rezistat, iar cei doi soţi au astăzi 62 de ani de căsnicie. „Am trecut cu calm şi cu înţelegere. Când eu am plâns, soţul a venit şi m-a mângâiat. Când a plâns el, eu m-am dus şi i-am spus: «Stelică, poate aşa a vrut Dumnezeu»“, spune Emilia Nica.

Povestea familiei Nica începe tot în anii ’50. Militar de carieră şi angajat la Grăniceri, Stelian Nica, originar din Târgovişte, a fost detaşat la Checea, în judeţul Timiş. Orfan de ambii părinţi, Stelian Nica şi-a găsit familie în părinţii şi bunica celei care avea să îi devină soţie. „Am cunoscut-o la joc. După aceea am aflat că lucrează la primărie. Ţineam legătură cu ei şi dintre toate care au fost, pe ea am ales-o. Era destul de bine văzută, deşi era foarte tânără. Mi-a plăcut foarte mult familia ei. Eu am fost orfan şi părinţii ei au fost ca părinţi pentru mine. Bunica ei era ca mama mea. Mi-a plăcut foarte mult viaţa lor de familie“, este începutul familiei Nica.

Chiar dacă ea avea doar 17 ani, iar Stelian 25, părinţii fetei au fost de acord cu nunta, care a avut loc în februarie 1956. „Să nu spună nimeni că o căsătorie e chiar aşa uşoară. Ai şi momente grele şi momente bune, dar trebuie să le trecem cu bine. Dacă pe soţul l-am văzut că a venit supărat de la serviciu, pentru că grănicerii au avut un serviciu foarte greu, nu m-am băgat în viaţa lui, mi-am văzut de gospodărie“, povesteşte Emilia Nica.

Femeia susţine că, întrucât soţul său lucra la grăniceri, a fost nevoită să îl urmeze oriunde a fost mutat, neavând voie să stea despărţiţi. „Aşa era regula până în 1990. Nu am stat mai mult de 4-5 ani într-un loc. Am fost în Checea şi după trei ani de căsătorie, când copilul avea un an, am fost mutaţi tocmai la Sculeni. Era o localitate cu 76 de case. De curent nici nu putea fi vorba. Nu aveam maşină. Ca să te duci la Iaşi, mergeai cu căruţa, călare şi cu căruţa.  De la Sculeni, după cinci ani, am venit iar în Banat, lângă Jimbolia“, mai explică Emilia Nica.

Cea mai mare bucurie a familiei Nica a fost naşterea fiului lor. Cei doi soţi povestesc, însă, că viaţa nu a fost deloc blândă cu ei, fiul lor murind când avea doar 32 de ani. „Cele mai fericite momente au fost când ne-am reunit în Banat după ce am fost mutat de aici la Iaşi. Acolo, la Sculeni, a fost un sat cu 76 de case. Unde să găseşti o locuinţă să trăieşti cât de cât civilizat? Colegul  pe care l-am schimbat eu acolo a avut o singură cameră şi dintr-un coridor a făcut bucătărie. În spatele casei era magazia subunităţii. După aceea s-a schimbat organizarea şi am făcut o bucătărie de vară, am făcut coteţ pentru păsări. Am făcut gospodărie pentru că era ruşine. Eu nu m-am dus să împrumut sau să cumpăr nimic de la localnici. Am avut de toate. Soţiei îi plăcea să facă de toate”, povesteşte Stelian, care nu vrea să vorbească despre perioada din comunism în care lucra la grăniceri. „Erau probleme de legi, hotărâri“, închide Stelian Nica subiectul.

În privinţa sfaturilor pentru tineri, cei doi soţi sunt rezervaţi pentru că vremurile sunt altele decât atunci când ei erau tineri.  „E foarte greu să dai sfaturi pentru că eu când m-am căsătorit nu era lumină electrică, nu era apă curentă, nu era maşină de spălat, nu era televizor. Doar unii aveau aparate de radio. Ce pot să îi spun eu strănepotului?“, spune Stelian Nica. „Înţelegere multă, respect şi bineîinţeles dragoste. Trebuie să lăsăm unii după alţii. Să existe un respect reciproc. Chiar dacă am fost mai tânără, soţul m-a respectat. Dacă eu l-am văzut că a venit supărat de la serviciu, eu am căutat să îi spun că a scos cloşca pui, ce a făcut copilul“, a spus Emilia Nica. Cei doi soţi au un nepot şi un strănepot care duc mai departe numele familiei.  

 

citeste totul despre: