FOTO VIDEO Romano-catolicii din Timişoara au vestit învierea lui Christos. Catedrala din Piaţa Unirii a fost arhiplină la slujba din această noapte
0
Catedrala Romano-Catolică din Timişoara, aflată în Piaţa Unirii, a fost neîncăpătoare la Slujba de Înviere, care a fost condusă de episcopul Martin Roos în limbile română, maghiară şi germană.
Sâmbătă seară, de la ora 22.00, în faţa Catedralei Romano-Catolice din Piaţa Unirii a avut loc ceremonia "Binecuvântării focului". Conform tradiţiei, nu s-a folosit brichetă sau chibrite pentru aprinderea focului, ci un cremene.
Episcopul Martin Roos, împreună cu preoţii de la Dom au aprins lumânarea de Paşte, iar apoi au intrat apoi în biserica întunecată şi au împărţiit lumină credincioşilor.
„Binecuvântarea focului reprezintă trecerea de la întuneric la lumină. Christos cel înviat este acela care ne transformă, trece de la întuneric învingând moartea, ne dă lumina adevărată.
Lumânarea pascală este simbolul învierii Mântuitorului nostru, iar din această lumânare pascală aprindem lumânările din biserică. În toată această perioadă, în biserică este întuneric”, a declarat părintele Nikolaus Lauş, directorul Cancelariei Episcopale din Timişoara.
Celebrarea slujbei de Înviere a fost condusă de episcopul Martin Roos şi s-a făcut în trei limbi, română, maghiară şi germană. Slujba a durat aproape trei ore şi s-a încheiat după miezul nopţii. Domnul din Piaţa Unirii a fost neîncăpător la slujba de înviere.
„La final este o procesiune prin care cântăm cântece de laudă şi de bucurie în memoria lui Cristos cel înviat”, a mai spus Nikolaus Lauş.
Iată mesajul Excelenţei Sale Martin Roos, episcop de Timişoara, cu ocazia Învierii Domnului şi Sărbătoarea Paştelui.
„Fraţi şi surori în Cristos!
Sărbătoarea Sfintelor Paşti este prin excelenţă o sărbătoare a bucuriei. După suferinţele îndurerate pentru noi, după răstignirea şi moartea sa pe cruce, Domnul nostru Isus Cristos a înviat şi s-a arătat ucenicilor săi.
Această reîntâlnire a Domnului în împrejurări atât de deosebite şi neaşteptate i-a surprins nespus de mult pe ucenici, care nu se aşteptau la un astfel de eveniment. Ei au fost primii, care confruntaţi cu realitatea Învierii lui Cristos nu au reuşit să-şi dovedească imediat credinţa, în momentul revederii cu Isus. Evangheliile ne relatează destul de mult despre aceste momente din viaţa apostolilor.
Isus cel răstignit însă trăieşte şi nu se lasă respins de necredinţa şi slăbiciunea lor. El se arată în repetate rânduri, pătrunde prin uşile închise, El mănâncă împreună cu ucenicii, se alătură celor aflaţi pe drum şi le explică scripturile; unora chiar le permite să Îl atingă pentru a se convinge de realitate, iar pe alţii îi respinge. Domnul cel răstignit se prezintă tuturor ca o realitate şi o prezenţă vie, ce nu se lasă nici evocată dar nici respinsă. Însuşi mormântul gol trădează această realitate, când acolo toate sunt ordonate şi fără nicio urmă de iluzii sau închipuiri.
Concluzia fundamentală, care se poate formula, ne spune că Cel răstignit pe cruce şi îngropat în mormânt este acum viu; El trăieşte şi este acelaşi Domn, cu care ei s-au obişnuit în timpul, care l-au petrecut împreună; pe care l-au văzut şi însoţit, care i-a învăţat şi i-a instruit. El este Domnul prin care Duhul Sfânt ne este dat pentru o nouă viaţă. În mijlocul lor, Cel răstignit, dar Înviat, le spune ucenicilor: „Primiţi pe Duhul Sfânt, celor care le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, celor care nu le veţi ierta, vor fi ţinute…!” (Ioan 20, 22-23).
Fraţi şi Surori în Cristos! Tocmai aici putem afla cheia şi taina mântuirii noastre, atunci când descoperim în Învierea Domnului îndurarea şi iertarea, împăcarea, reconcilierea, ca semn al nemărginitei iubiri pe care Dumnezeu o are faţă de noi. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât şi l-a jertfit pe propriul său Fiu, pentru ca toţi cei care cred în El, să aibe viaţă veşnică…!” (Ioan 3, 16). Prin această lucrare a lui Dumnezeu a luat sfârşit pentru totdeauna robia păcatului în care s-a zbătut întreaga omenire. Păcatul lui Adam a fost iertat, iar preţul răscumpărării omului a fost tocmai jertfirea unicului Fiu al lui Dumnezeu venit în lume.
Dar Fiul lui Dumnezeu nu a rămas mort, ci a înviat. Apostolii şi ucenicii sunt martorii acestui mare eveniment. Ei devin vestitori ai morţii şi învierii lui Isus Cristos şi a faptelor lui Dumnezeu, mărturisind cu toată credinţa în faţa lumii ceea ce ei înşişi au văzut, au auzit şi despre care s-au putut convinge. Printre ei apostolul Petru a fost cel care a ajuns primul la mormânt şi totodată la credinţa, prin care împreună cu ceilalţi apostoli şi ucenici au vestit Învierea lui Isus: Cristos Isus trăieşte, i s-a arătat lui. Domnul a înviat cu adevărat!
Ne dorim ca celebrarea acestor minunate zile pascale să ne copleşească pe toţi cu o profundă recunoştinţă, cu speranţă nouă şi cu bucurie în Dumnezeu. Misterul Morţii şi Învierii Domnului să ne conducă şi pe noi pe calea credinţei, făcându-ne mai statornici în trăirea ei, ajutându-ne să devenim şi să rămânem vestitori curajoşi ai Învierii, prin care Isus a biruit moartea, pentru a oferi tuturor şansa adevăratei vieţi.
Cristos a înviat! Timişoara, în Duminica Învierii Domnului 2016”.
Se încarcă comentariile...
