FOTO Un român ajută copiii din cea mai săracă mahala din lume. Masa zilnică a celor mici constă într-o ceaşcă de mămăligă
0
Caricaturistul timişorean Radu Cleţiu a contribuit la construcţia unei şcoli în mahalaua Kibera, aflată lângă Nairobi, capitala Kenyei.
GALERIE FOTO
Radu Cleţiu, unul dintre cei mai apreciaţi caricaturişti din România, face naveta pe “Continentul negru”. Timişoreanul a pus umărul la edificarea unei şcoli din Kenya. Aventura a început în 2009, când Radu Cleţiu a ajuns prima dată în mahalaua Kibera, de lângă capitala Nairobi.
Kibera este considerată una dintre cele mai sărace locuri din lume, acolo trăind în jur de un milion de persoane, cifrele nefiind însă oficiale. În acestă lume incredibil de săracă, Radu Cleţiu, împreună cu prietenii săi, a pus umărul la construcţia unei şcoli. Caricaturistului i-a revenit şi rolul de a elabora materialul didactic pentru copii.
Kibera, de la înălţime FOTO Wikipedia.org
“Am început să colaborez cu acea şcoală din Kenya în anul 2009. Am fost invitat să ajut o echipă de studenţi, traducători şi lingvişti, la realizarea unor materiale didactice. În Kibera trăiesc foarte multe etnii şi triburi, există o multitudine de dialecte şi limbi. Este foarte greu să te poţi înţelege cu ei, e dificil să colaborezi cu ei. De exemplu, există unele triburi care cred că dacă îi pui să repete ceva după tine, condideră că ai pus un blestem pe ei. Aşa că trebuie să le interpui o imagine. Am ilustrat acele materiale care ţin loc de abecedar şi îi ajută la procesul de traducere”, spune Radu Cleţiu.
„Nu au condiţii de niciun fel”
Viaţa din Kibera e şocantă pentru cei din lumea civilizată. Pe lângă sărăcie lucie, locul este şi plin de boli, HIV-ul este foarte răspândit.
„E o comunitate aşezată de-a lungul unei căi ferate, într-o vale. Vin acolo oameni din toate părţile, oameni de la munte, din zona lacului Victoria. Vin să caute de lucru în capitală. Această mahala uriaşă are regulile ei, civilizaţia ei. Nu au condiţii de niciun fel. Sunt construcţii de dimensiuni reduse, făcute din pari şi tablă ondulată. Din loc în loc apare câte o toaletă. E cel mai păzit loc, cu lacăte. Casele cu sursă de apă sunt puţine, acolo se stă la coadă. Debitul apei e foarte redus. Oamenii plătesc o sumă de bani pentru fiecare litru de apă”, a povestit Radu Cleţiu.
Trăiesc cu câteva linguri de mămăligă pe zi
E foarte puţină mâncare în mahalaua Kibera. Acei oameni trăiesc efectiv cu câteva linguri de mămăligă pe zi. Cei care ajung la şcoală au asigurată o masă, iar asta deja e un mare avantaj.
„E şi o variantă de a primii educaţie, dar şi o masă pentru aceşti copii. Masa nu e ca la noi. Ei se şi feresc de mâncarea albilor. Se mulţumesc în general cu o mămăligă, pe care o numesc ugali. E dintr-un soi de porumb foarte duce şi alb. Nu pun sare sau zahăr. O folosesc pentru mai multe reţete. Porţia de mămăligă e ca o ceaşcă de cafea. Mai pun alături nişte frunze de varză călită pe foc. Când mănâncă orez e sărbătoare. De fasole uscată, ce să mai zic... Copiii vin la şase dimineaţa şi pleaca la şase seara. Se simt în siguranţă. Primesc mâncare, au apă, dansează, sunt fericiţi”, a mai spus Cleţiu.
Proiect internaţional pornit de români
În fiecare an, Radu Cleţiu ajunge în Kibera, pentru a-i ajuta pe cei mici. La început, şcoala avea 30 de elevi. Acum, numărul lor a crescut la peste 500.
„Am fost bine primiţi de comunitate. Iniţial, cei care ne-am ocupat de şcoală, am fost noi, românii. Dar ştiţi cum e, fiecare român are prieteni din Germania, Spania, America. Aşa că a devenit un proiect internaţional”, a mai spus timişoreanul.
Iniţial, şcoala arăta ca un grajd. An de an s-a construt câte ceva, mai ales că şi numărul elevilor a tot crescut.
„În primii ani mergeam cu câte 400-500 de euro. Dar munceam noi, am construt noi tot. Apoi am început să angajăm muncitori locali. Acolo cu bani puţini faci diferenţe mari. Anul trecut am început să investim masiv în construcţie. Am demolat şi am reconstruit zece săli de clasă. Ne-a costat 13.000 de euro. Am pleacat cu noi cu 7.000, restul le-am adunat de la prieteni, de pe Facebook. Anul acesta am continuat. Am băgat cam 15.000 de euro. A fost şi o conjunctură bună, cu ajutorul financiar de la prieteni, am construit săli de clasă la etaj. Nu am dorit să fie aşa de mulţi copii. E un spaţiu destul de OK pentru 50-60, dar la 500 de copii, apar şi problemele. În 2016 am început să betonăm şi curtea şcolii”, a afirmat Radu Cleţiu, care ultima dată a stat o lună şi jumătate în Kenya.
„Problema în Africa este că seara nu mai există siguranţă”
Radu Cleţiu este ajutat acum în misiune şi de fiica lui, Andreea. Ei caută finanţare, pentru ca cei mici să primească mâncare zilnic.
„O mare problemă sunt toaletele. Ei sapă o groapă, în jurul ei fac o cabina din tablă. Când devine neutilizabnilă, se mută în altă parte. Problema în Africa este că seara nu mai există siguranţă. Ziua e minunată pe timpul zilei. Fiind strabătută de linia Ecuatorului, la ora 7 seara se dă stingerea într-un ritm rapid. În câteva minute e întuneric. Omul alb trebuie să se retragă, să se baricadeze, până vine din nou lumina”, a mai spus Cleţiu.
Radu şi Andreea Cleţiu în curtea şcolii din Kibera
Fireşte că, pe lângă muncă, Radu Cleţiu a început să îşi facă şi concediile în Kenya. „Concediul e plăcut în Kenya. Au parcuri naţionale, rezervaţii... Singura problemă este că te costă foarte mult siguranţa ta. Totul e ieftin, dar plăteşti pentru pază de cinci ori preţul. Mombasa e formidabilă. Multe familii din Germania vin în Kenya”, a mai povestit Radu Cleţiu.
Se încarcă comentariile...
