FOTO Omagiu pentru un mare conducător. Timişoara, de la startul dat de Eugeniu de Savoya până la frâna comuniştilor din 1948

Coroană depusă la bustul lui Savoya Foto: Ştefan Both

Ca de fiecare dată în ultimii ani, Liga Bănăţeană a celebrat eliberării Timişoarei de către trupele imperiale, conduse de prinţul Eugeniu de Savoya

Momentul omagial a avut loc la bustul lui Savoya, situat pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central (Scudier). Alături de ei au fost şi membrii formaţiei Big Band Timişoara, care au oferit un scurt moment muzical dedicat evenimentului. Consilierul local Bogdan Herzog şi Cristi Colojoară, unul din membri fondatori ai Ligii Bănăţene, au vorbit despre însemnătatea zilei de 18 octombrie 1716, iar la final s-a depus o coroană în culorile vechiului steag al Timişoarei.

Vă redăm o scrisoare trimisă de Răzvan Giula, un timişorean care trăieşte de mai multă vreme la Bucureşti.

“În urmă cu 297 de ani, pe 18 octombrie 1716 Eugeniu de Savoya şi-a făcut un cadou cu ocazia celor 53 de ani pe care îi împlinea în ziua respectivă, i-a alungat pe turci din Timişoara, după un asediu de aproape 50 de zile, aducând Banatul în custodia Casei de Habsburg. 

La scara istoriei, a fost un prim pas spre cucerirea cetăţilor de la Petrovaradin şi Beograd şi incheierea Războiului Austro-Turc dintre 1716 şi 1718, pentru Timişoara si pentru Banat a fost momentul care a transformat regiunea într-una din cele mai importante provincii ale Monarhiei Habsburgice. 

Eugeniu de Savoya era în acea perioadă şi Guvernator Generral al Olandei de Jos, mergând probabil pe aceleaşi principii de guvernare, în iulie 1717 prezintă Camerei Aulice de la Viena Proiectul de Organizare a Banatului Timişoarei, proiect aprobat şi pus în practică începând cu 1719. Asta a însemnat pe de o parte creearea unui aparat administrativ modern şi pe de altă parte defortificarea oraşului şi în acelaşi timp construirea majorită ţii clădirilor din Pi ţa Unirii, apar cartierele Elisabetin, Iosefin şi Fabric şi are loc prima regularizare a râului Bega. 

Din punct de vedere politic, Banatul şi Timişoara au cunoscut şi momente mai bune, şi momente mai puţin bune în cadrul Imperiului Austro Ungar cu fluctuaţiile pe care acesta avea să le înregistreze mai ales în secolul XIX. Economic vorbind însă, momentul 1716 a marcat o dezvoltare continuă a tot ceea ce a însemnat economie, infrastructură, o politică de sus ţinere şi dezvoltare a micilor meşteşugari şi comercian ţi dar şi a industriei. Totul s-a încheiat însă în 1948 odată cu naţionalizarea făcută de comunişti. 

Eugeniu de Savoya, cel pe care îl aniversăm astăzi a fost una din figurile interesante ale acelei epoci, o perioadă în care Europa trecea prin tot felul de transformări politice şi sociale. Feldmareşal în armata Austriacă, Eugeniu de Savoya e fiul unei nepoate a Cardinalului Mazarin. A crescut de fapt la curtea lui Ludovic al XIV-lea, de care se spune că Olympia Mancini (mama lui Eugen) ar fi fost destul de apropiată. Pentru că nu era nici prea înalt şi nici n-avea o contitu ţie care să îl recomande pentru o carieră militară, până la majorat Eugeniu de Savoya a fost pregătit pentru o carieră monastică. 
 

Pentru că Ludovic al XIV-lea îi refuză serviciile, Eugeniu de Savoya pleacă la Viena şi îşi dedică serviciile Habsburgilor pe care îi va servi timp de aproape şase decenii, devenind una din cele mai importante figuri militare din istoria modernă a Europei. în altă ordine de idei a fost un mare sus ţinător al artei, cel mai important edificiu asupra căruia viziunea lui şi-a pus amprenta fiind Palatul Belvedere din Viena. 

Putem spune că Timişoara modernă e într-adevăr o moştenire a momentului 18 octombrie 1716, chiar dacă de atunci au trecut aproape 300 de ani şi multe regimuri politice iar oraşul are o cu totul altă dimensiune, planurile de organizare a oraşului redactate în acea perioadă au dat naştere atât zonei centrale cât şi celor trei cartiere amintite mai sus marcând practic transformarea Timişoarei într-un oraş autentic, capitală a unei regiuni, reşedin ţa structurilor administrative.

Nu îmi plac raportările la trecut doar de dragul ”vremurilor bune” care de fapt poate nici n-au fost chiar aşa bune. Dincolo de clădiri şi de istorie cred că ceea ce putem numi moştenirea lui Eugeniu de Savoya ar trebui să fie interesul de a face ceva pentru oraş de a-l duce la nivelul epocii în care trăim, atât din punct de vedere economic, cât şi cultural.

Asta ţine în bună parte de factori politici şi administrativi, foarte adevărat. Sunt însă multe lucruri pentru care nu e nevoie decât de pasiune, de interes şi de un pic de efort, iar exemplele pot începe cu simpla organizare a unor dezbateri, concerte, expozi ţii, festivaluri până la implicarea sau demararea unor proiecte punctuale de sus ţinere a unor cauze (fiecare cu ”pasiunea” lui, de la câinii vagabonzi, la clădirile istorice sau spa ţiile verzi). 

Implicarea şi o viziune de ansamblu a dezvoltării oraşului, asta cred că ar fi ”moştenirea” lui Eugeniu de Savoya pe care Timişoara şi Timişorenii ar trebui să o ducă mai departe în 2013”.

Citiţi şi:
 

Zi de Importanţă Locală la Timişoara: Sărbătoarea intrării prinţului Eugeniu de Savoya în cetate şi începutul erei luminoase din Banat

FOTO Garda Cetăţii Timişoarei păzeşte intrarea în Palatul Baroc. Militarii Garnizoanei sunt echipaţi ca în secolul al XVIII-lea

Festivalul Baroc, cel mai complex eveniment din Timişoara: Vezi întreg programul

Cea mai importantă zi a Timişoarei: intrarea prinţului Eugeniu de Savoya în cetate

Eugeniu de Savoya a fost comemorat la Timişoara cu 140 de lumânări: „Este unul din primii zece comandanţi din istorie” GALERIE FOTO

Casa „Prinţul Eugen” din Timişoara, construită în 1817, se află în pericol GALERIE FOTO

→

Imaginea 1/7: Coroană depusă la bustul lui Savoya Foto