FOTO Doi fraţi, ultimii nemţi din Iohanisfeld, au rămas să încheie un capitol important din istoria satului
0
Iohanisfeld (care în timpul comunismului s-a numit Ionel) a fost înfiinţat în 1805, de coloniştii germani. Ultimii doi şvabi din sat sunt fraţii Anton şi Georg Schemene.
Iohanisfeld este ultimul sat din România de pe linia canalului Bega. De acolo mai sunt patru kilometri până la graniţa cu Serbia. Localitatea a fost înfiinţată în 1805, de coloniştii ajunşi pe domeniile grofului Johann Buttler. Spre deosebire celelate sate şvăbeşti din Banat, Iohanisfeld nu a fost colonizat de oameni plecaţi de pe teritoriile germane, ci de cei din localităţile din apropiere. Aceştia au încheiat contracte de arendă cu Johann Buttler şi au început să-şi ridice case.
Conform recensământului din 1930, satul era locuit de peste 1730 de persoane, dintre care 1.656 germani, 29 maghiari, 23 români şi 21 sârbi.
După 50 de ani, la o populaţie de aproximativ 1.000 de locuitori, nemţii încă erau majoritari în sat, însă plecările au continuat în ritm alert.
Astăzi, la Iohanisfeld (în traducere câmpul lui Johan), din cei aproape 700 de locuitori, mai sunt doar doi nemţi, fraţii Anton şi Georg Schemene. Ei au rămas să încheie un capitol important din istoria localităţii.
Georg s-a născut în anul 1932, fratele său e cu un an mai mic.
„Nemţii au făcut satul în 1805. Aici a fost o pustă. Aparţinea de la Pardan, care este acum în Serbia. Proprietarul terenului era groful Johann Buttler, erau mii de hectare, de la Pardan până la Otelec. Groful a chemat oameni. De la el vine şi numele satului. Oamenii nu au venit din Germania, ci de la Jimbolia, Bulgăruş şi Deta. Au venit pentru când au auzit că aici primesc pământ. Aşa au făcut satul, cu străzile drepte, aşa cum se făcea atunci. În primul an au făcut 80 de case. Toate neamurile mele au fost din sat, străbunii mei au fost aici în 1805”, a povestit George Schemene.
Georg Schemene
În perioada comunistă, denumirea oficială a satului a fost Ionel.
Deportaţi în Bărăgan
În anul 1951 populaţia aptă de muncă a căzut victimă deportărilor în Bărăgan. La întoarcerea în sat, care a fost permisă în 1956, terenurile agricole au fost colectivizate, iar în casele lor au fost mutate alte persoane.
„În 1944, satul avea 1.700 de locuitori. Numai nemţi. Românii au început să vină aici când au fost deportaţi nemţii în Bărăgan. La început au venit din Basarabia. Apoi au fost aduşi cei din Moldova. După colectivizare veneau aici la muncă de peste tot”, spune Georg Schemene.
Biserica din Iohanisfeld a fost ridicată în 1933. Acum, pentru că nu mai sunt nemţi, lăcaşul de cult a fost preluat de Biserica Ortodoxă.
„Ortodocşi fac slujbe în biserică. Dar mai sunt şi catolici, câţiva români şi unguri. Numai că popa mai vine doar de două ori pe an, de Crăciun şi de Paşti. Ordotocşii stau acolo până e gata biserica lor, care acum se construieşte", adaugă şvabul.
Produsele agricole erau transportate pe Bega
Activitatea principală de la Iohanisfeld a fost mereu agricultura. Schemene îşi aduce aminte că produsele erau transportate pe Bega.
„Aici a fost numai agricultură şi animale. În principal porumb, orz, săcară, ovăz, mai târziu floarea soarelui. Au fost livrate pe Bega. Pleca de la Otelec spre Austria şi în toată Europa. Vapoarele mergeau şi la Timişoara. Îmi aduc aminte că în copilărie erau vapoare trase de cai. Aici a fost şi CAP şi IAS, erau trei ferme, era un sat boga, era activitate mare. În anii 70 au venit oameni din Cluj, de la Lugoj, erau 200-300 de oameni ca sezonieri. Erau aduşi militari, studenţi. Acum, uite, nu mai e nimic. Pământurile au fost luate de fermierii mari, care lucrează cu câţiva oameni”, a mai spus Georg Schemene, care a lucrat o viaţă întreagă la ferma din sat.
„Avem şi noi în cimitir câţiva care au fost împuşcaţi”
Fiind localitate de graniţă, în perioada comunistă nu se putea intra oricum în sat. Mulţi au ajuns acolo cu gândul să fugă în Serbia. Unii au reuşit, alţii nu.
„Au plecat mulţi pe aici. Dar era periculos. Eu mergeam tot timpul cu căruţa lângă graniţă, dar nu m-am gândit să fug. La gară era post de miliţie, oamenii care ajungeau aici erau controlaţi. Nu s-a putut mişca. Străinii care intrau în sat erau imediat în vizor. Au fost multe poveşti. Avem şi noi în cimitir câţiva care au fost împuşcaţi”, a mai povestit Schemene.
Evacuat în timpul inundaţiilor din 2005
Georg Schemene îşi aminteşte de indundaţiile din 2005, când tot satul a fost evacuat, iar în urma viiturii au căzut numeroase case. Casa fraţilor Schemene a rămas în picioare.
„Apa a venit peste câmp, după ce s-a rupt digul de pe Timiş. Toţi locuitorii au fost evacuaţi. Când am plecat nu era încă apă în sat. Dar în scurt timp a fost acoperit totul. Eu am ajuns la Jimbolia, acolo vroiam să merg. Casa e pe un loc mai înalt, nu a intrat apa în cameră. Dar beciul era plin. Au căzut multe case. Multe s-au făcut aici cu bani din Germania, au ajutat mult şi după inundaţii”, a mai afirmat Georg Schemene.
„Nemţii vin din ce în ce mai rar pe aici”
Fraţii Schemene nu au vrut să plece în Germania când erau în puteri. Acum vor să fie înmormântaţi în Iohanisfeldul natal.
„Am rămas aici pentru că bătrânii nu au vrut să meargă. Cei mai mulţi au plecat în anii 80. Acum, noi am terminat deja. În 1990, după Revoluţie, a intrat pensia aşa că am rămas aici. Atunci mai erau cam 40 de nemţi în sat. Dar au plecat şi ei în Germania. Cei care au rămas, au murit aici. Nemţii vin din ce în ce mai rar pe aici. Înainte veneau. Dar bătrânii nu mai pot, tineretul nu mai e interesat de sat. Ei se duc la oraş. Mai am neamuri îndepărtate şi eu în Germania. Dar acum nu a mai rămas timp. Noi o să plecăm în altă lume, rămâne istoria satului”, a mai spus Georg Schemene.
Georg Schemene are 86 de ani. Nu a fost căsătorit niciodată, locuieşte cu fratele său, în două case şvăbeşti, lipite una de alta.
Vecinii spun că şvabii trăiesc în lumea lor, că în casa aceea timpul s-ar fi oprit în loc, că totul e din secolul trecut.
În 2008, ca urmare a unei iniţiative a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, s-a organizat un referendum pentru ca Otelec (care are o importantă minoritate maghiară) să devină comună de sine stătătoare. Tot atunci s-a decis să se revină la numele istoric al satului vecin, Iohanisfeld, care face parte din comuna Otelec.
Se încarcă comentariile...
