FOTO Cum au construit trei timişoreni hostelul "Costel", locul în care turiştii văd România altfel

Un business inventiv, pus la cale de trei tineri, aşează Timişoara pe harta turistică a lumii. Călători veniţi de pe toate continentele află, astfel, că oraşul de pe Bega nu este doar o biată haltă, ci un oraş cu un potenţial enorm, care are nenumărate surprize de oferit.

Vlad, Radu şi Alex au ieşit la o bere în urmă cu doi ani, au povestit despre călătoriile lor în străinătate şi despre cât de neprimitoare este Timişoara pentru turişti. Cei trei prieteni şi-au dat seama că în Capitala Banatului nu exista, pe atunci, nici măcar un hostel unde tinerii din toată lumea să se poată caza la preţuri reduse. A fost momentul în care timişorenii s-au hotărât să pună bazele unei afaceri care rimează: Hostel Costel.

Primul pas a fost găsirea unei case, un adevărat conac construit în 1921, care avea nevoie de reparaţii majore dar, întâmplător, păstra uşi originale, cu cristal în loc de sticlă banală. Cei trei au închiriat clădirea şi au investit în nenumărate modificări, majoritatea făcute cu propriile lor mâini. Au zugrăvit, au vopsit, au spart pereţii şi au reconstruit. Rafturile făcute din plăci de snowboard s-au potrivit cu ceainicele de metal din Maroc şi cu scrumiere din Tunisia. Câinele Bronco, scund, de culoare maro, fără de rasă, dar cu un pedigree al prieteniei întipărit în ADN, a completat atmosfera unei case neobişnuite, în care turiştii vin pentru a sta o singură zi, în trecere, dar aleg să rămână chiar şi o lună.

Cine e Costel?

Numele afacerii a fost mâna destinului. „Am mers la Primărie să ne documentăm în legătură cu actele care ne trebuie pentru înfiinţarea unui hostel. Cei de acolo habar nu aveau ce înseamnă, ne-au întrebat cine e Costel. Numele ne-a ales pe noi!", povesteşte, amuzat, Alex.

Vizitatorii au sosit de pe toate continentele, de la cei mai tineri australieni plecaţi să încerce planeta cu propriile picioare, până la americanii trecuţi de 70 de ani, hotărâţi să-şi transforme viaţa într-o continuă călătorie. Mulţi dintre ei au descoperit cu uimire, în punctul de pe hartă numit Timişoara, un oraş al cărui potenţial turistic enorm se răspândeşte aproape în întregime în eter.

Daţi CLICK pentru o GALERIE FOTO cu proprietarii hostelului!

Vecinii de etnie rromă ai hostelului au dat un plus de exotism locului. Cei trei amintesc cum, vara trecută, turiştii străini au urmărit entuziasmaţi şi curioşi obiceiurile unei nunţi ţigăneşti, concertul lui Guţă şi chiar parada maşinilor luxoase, „fără număr". Exprimarea „turişti de pe toate continentele" nu este doar un fel de a spune. În camere din Hostel Costel au dormit francezi, germani, spanioli, australieni, japonezi, oameni din Singapore, Mexic, Senegal, Africa de Sud, cehi sau oameni care îşi căutau familiile din satele germane. Sârbii sunt nelipsiţi de pe listă, alături de alţi turişti care fac turul Europei sau care îşi aruncă rucsacul în spate pentru a înconjura lumea.

Farmecul ascuns al oraşului

„Timişoara e ok, pentru că este între Budapesta şi Bucureşti, dar cu siguranţă nu este un oraş turistic. Mulţi ajung aici şi rămân uimiţi de cum arată oraşul. Nu se aşteaptă la nimic, vin din Sibiu şi dau de un loc mai mare, cu mai multe clădiri vechi, chiar dacă nu atât de bine aranjate", explică şi Radu, motivând nenumăratele cazuri în care turiştii au venit pentru o zi şi au rămas o săptămână.

Vlad, expert în istoria locală, mărturiseşte că, după ce le oferă străinilor un shot de ţuică, le povesteşte lucrurile atrăgătoare, detaliile aflate la limita dintre istorie şi mit urban, le recomandă zonele vechi care trebuie vizitate, muzeele şi cartierele istorice, ba chiar le atrage atenţia că inclusiv cărămizile din care e făcut hostelul ar putea proveni din vechiul zid al Bastionului.

Media de vârstă a turiştilor este între 20 şi 25 de ani, dar au fost cazuri în care doi fraţi australieni, unul de 50 şi altul de 60 de ani, care locuiau pe coaste diferite ale continentului, au ales ca punct de întâlnire Timişoara, în drumul lor spre familia din Marea Britanie.

De asemenea, majoritatea turiştilor sunt străini, asta şi pentru că românii nu sunt foarte obişnuiţi cu „cultura hostel". „Când se întorc din străinătate, românii povestesc la ce hotel au stat. Străinii spun ce au văzut", adaugă Vlad.

Viaţa ca o excursie fără sfârşit

Cât despre cei trei proprietari, ei îşi continuă în paralel propriile vieţi. Vlad Corduneanu lucrează în IT, Radu Cevdarie este arhitect, iar Alex Smaranda, inginer mecanic, se pregăteşte să plece cu o bursă de doctorat în Germania. Toţi locuiesc la subsol, în miezul propriei afaceri, şi se trezesc în fiecare dimineaţă într-o casă ai cărei locatari se tot schimbă. Viaţa celor trei este o excursie nesfârşită, pe care o fac zi de zi, fără să plece de acasă.