FOTO Cei mai frumoşi români. Simona Czudar, mama din Timişoara care luptă pentru a schimba sistemul de adopţii

Simona Czudar a făcut Facultatea de Biologie şi a activat în domeniul privat, la companii multinaţionale din Timişoara. Munca cea mai importantă, însă, a făcut-o încercând să îmbunătăţească sitemul de adopţii din România.

Ziarul „Adevărul“ vă propune să descoperiţi, până pe 24 ianuarie, poveştile a 55 de români frumoşi care ne fac mândri prin ceea ce fac din ţară sau de dincolo de graniţe. Astăzi, vă prezentăm o nouă poveste!

Simona Czudar este timişoreancă, are 39 de ani şi de 16 ani este căsătorită. Acum aproape 10 ani, familia s-a hotărât să adopte un copil, iar de aici şi până la apariţia Asociaţiei „Ador Copiii” nu a mai fost decât un pas.

„Lucrul care m-a frapat cel mai mult când am luat «contact» cu sistemul a fost faptul că se încălcau nişte termene existente la momentul respectiv cu foarte mare lejeritate şi ignoranţă faţă de copii şi faţă de familiile care doreau să adopte. Atitudinea era una foarte nepăsătoare. M-a frapat lipsa de transparenţă şi de comunicare. Cei care doreau să adopte erau purtaţi dintr-o parte în alta. Ok, vreau să adoptez, dar ce fac, cui mă adresez, care-i primul pas, unde mă duc, cu cine trebuie să vorbesc?”, şi-a amintit timişoreanca.

Lipsa informaţiilor şi absenţa cvasi-totală a consilierii pentru familiile care îşi doresc să adopte au fost principalele motive care au dus la apariţia ideii unei asociaţii de profil. „Noi am ştiut doar că vrem foarte mult să adoptăm un copil, în rest nu am avut informaţii despre foarte multe lucruri, începând de la aspecte legislative până la cele emoţionale. Am mers efectiv călăuziţi de ce-am simţit noi. Ne-am dat seama, povestind cu alte familii, că în situaţia asta se află şi alţii şi că ar prinde foarte bine celor care pornesc pe acest drum să aibă parte de o asistenţă privind respectarea drepturilor lor, comunicarea cu instituţiile, monitorizarea aplicării legii adopţiilor şi aşa mai departe”, a povestit Simona Czudar.

Adopţia propriului copil, element decisiv

„Ador Copiii” a apărut în 2004 şi organiza activităţi dedicate copiilor, ateliere şi alte evenimente, dar fără o misiune clar trasată. Claritatea a venit la sfârşitul drumului lung pe care familia Czudar l-a parcurs până să o adopte pe Alexandra, o fetiţă care în momentul adopţiei avea 3 ani şi 9 luni, iar acum are 8 ani şi o familie. „În urma adopţiei fetiţei noastre am luat contact cu sistemul de protecţie socială şi am văzut cam care sunt nevoile în acest domeniu, pe partea de servicii de consiliere în adopţie, pe partea de advocacy pentru aceşti copii. Ne adresăm familiilor din toată ţara, celor care întâmpină poate probleme medicale, celor care au pierdut poate un copil şi nu mai doresc, nu mai pot trece prin experienţa naşterii şi familiilor care au copii naturali dar pot oferi mai mult. Suntem autorizaţi de Serviciul Român pentru Adopţii să desfăşurăm serviciile de consiliere”, a spus bănăţeanca.

În deceniul trecut, procesul de adopţie era îngreunat de un număr de factori, iar în capul listei era legislaţia precară, care între timp s-a modificat, însă nu destul. „M-a frapat, deşi ştiam într-o oarecare măsură, lipsa de respect faţă de aceşti copii şi de familiile care doresc să adopte, lipsa de încurajare a acestora. În sistemul de protecţie socială, copii adoptabili au peste 2 ani, majoritatea, doar acum cu noua lege începe să se schimbe astea. Trebuie să se înţeleagă că este mare nevoie de un concediu de acomodare. O familie adoptivă trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca o familie care are un copil natural. Trebuie făcute nişte propuneri, nişte ordonanţe, prin care familia adoptivă are dreptul la concediu şi indemnizaţie de acomodare. Intră un copil de 4-5 ani într-o familie, îl aduci acasă şi tu a doua zi trebuie să mergi la lucru şi îl laşi pe mâini străine”, a explicat Simona Czudar. 

„Apoi m-a frapat lipsa de suport şi de servicii post-adopţie, servicii absolut necesare şi despre care se vorbeşte foarte puţin. Sunt copii care au trecut prin trauma abandonului şi aun nevoie de susţinere, de servicii specializate pentru integrarea cât mai bună într-o familie adoptivă. Părinţii adoptivi trebuie pregătiţi, trebuie să înţeleagă anumite nevoi ale copilului care a trecut printr-o astfel de traumă”, a mai spus timişoreanca.

Două schimbări necesare: mentalitate şi legislaţie

În ultimii ani, Asociaţia „Ador Copiii” s-a implicat foarte mult în îmbunătăţirea unui sistem mult prea neglijat de mai-marii ţării. Cei care suferă din cauza acestei nepăsări sunt în primul rând copiii. „Am făcut două propuneri pentru introducerea unor articole la revizuirea Constituţiei care a avut anul acesta, pentru garantarea dreptului la o familie pentru orice copil şi, prin asta, determinarea autorităţilor de a asigura condiţiile respectării acestui drept. Sunt mulţi copii acum în sistemul de protecţie uitaţi undeva între familia naturală şi sistemul de adopţie, şi nu e normal, nu e locul lor acolo. Avem mai multe acţiuni de promovare şi susţinere a adopţiei, pentru că trebuie să îmbunătăţim mentalitatea societăţii în care trăim. Nu e vina copiilor că se află acolo”, a spus Simona.

„Ador Copiii” s-a implicat în numeroase proiecte. Pe lângă cazurile speciale pe care le-a sprijinit cu o acţiune de strângere de fonduri sau cu donaţii, asociaţia semnalează autorităţilor problemele din sistem şi se implică în rezolvarea lor. „Beneficiarii noştri sunt începând de la copii din sistemul de protecţie socială, copii adoptaţi, până la angajaţi ai DGSASPV sau întreaga comunitate. Cred că am ajutat peste 1.000 de copii, atât adoptaţi, cât şi din sistem. Încercăm, acolo unde am început ceva, încercăm să avem un impact asupra unui grup de copii, a unui Centru de Plasament, să rămânem alături de ei constant, pentru că le asigură şi lor o certitudine că pot să apeleze la cineva, iar noi, mai departe, încercăm să mobilizăm comunitatea şi oamenii care simt că se pot implica”, a mărturisit timişoreaca.

Copii pierduţi în sistem

Anul trecut, asociaţia condusă de Simona Czudar a semnalat Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale faptul că în spitalele din România se află copii care nu beneficiază de măsuri de protecţiei.

„Până să devină declaraţi adoptabili sau să fie reintegraţi în familia naturală, unde este cazul, stau un an – doi în spitale, şi abia apoi intră în centrul de plasament. Având retart şi regres din cauza nedezvoltării au foarte mult de pierdut. A fost o campanie de inspecţie socială în urma căreia s-a constatat că 280 de copii erau părăsiţi în spitale pe o durată de două luni, iar peste 70% dintre ei nu aveau ce să caute acolo, trebuia să fie ori reintegraţi în familie, ori în familii adoptive sau de plasament”, a spus Simona Czudar.

„În sistemul de protecţie socială sunt aproximativ 62.000 de copii abandonaţi. Atunci când un copil este părăsit de părinţi, de la momentul declarării abandonului, există un termen în care DGASPC trebuie să instituie măsura de protecţie socială pentru copil. Asta durează un an de zile, potrivit legii. În acest timp, asistentul social care răspunde de copilul părăsit trebuie să facă anumite demersuri prin care să îcnerce reintegrarea copilului în familia naturală, dacă este posibil. După un an de zile, asistentul social trebuie să decidă dacă cel mic intră în sistemul de adopţie, să fie declarat adoptabil, să intre într-o bază de date a Oficiului Român pentru Adopţii, sau să revină la familie. Din momentul în care hotărârea judecătorească spune că cel mic este adoptabil, nu mai are nicio legătură cu familia naturală, atunci copilul poate fi prezentat spre adopţie”, a explicat bănăţeanca.

Sunt mulţi copii acum în sistemul de protecţie uitaţi undeva între familia naturală şi sistemul de adopţie, şi nu e normal, nu e locul lor acolo

„Anul trecut am observat că mulţi copii depăşeau acest termen şi abia pe la 3-4 ani ajungeau să fie declaraţi adoptabili, pierdeau foarte mulţi ani cu regres, nu se dezvoltau şi nu erau stimulaţi corespunzător, iar asta e foarte greu de recuperat ulterior. Legea schimbată anul trecut are termene clare, care trebuie respectate. Noua lege este ceva mai bună decât cea după care am adoptat noi, de exemplu, în sensul că sunt nişte termene clare de declarare a adoptabilităţii copilului, de evaluare a familiei, de monitorizare. Înainte, aceste termene nu erau foarte clar specificate, după lege copii puteau să stea în sistemul de protecţie socială şi până la 18 ani. Acum se spune clar că un an de zile se încearcă reintegrarea în familia naturală, iar dacă nu este posibil, atunci responsabilii de caz trebuie să pună în faţă interesul copilului de a creşte într-o familie şi să fie declarat adoptabil”, a mai spus Simona.

După acţiunea de anul trecut s-au luat măsuri, iar peste 200 de copii au ieşit din sistemul spitalicesc, intrând în sistemul de adopţii.

Sfaturi pentru cei care vor să adopte

„Care ar fi cel mai important lucru pe care l-aşi spune unei familii care vra să adopte? Să fie deschişi, să nu-şi limiteze opţiunile, să lase deschisă orice posibilitate pentru ca un copil să intre în viaţa lor. Cu cât opţiunile sunt mai restrânse, şansele de a adoptat scad simţitor, iar asta este în defavoarea lor. Copii ajung exact acolo unde trebuie în familii, toate se întâmplă cu un scop. Nu-i de judecat decizia părinţilor naturali, pentru că noi nu ne-am aflat în locul lor. Sunt de înţeles şi de acceptat, de fapt, pentru că acceptându-i pe ei ne acceptăm copii adoptaţi. Asta ar fi cel mai important: să-şi lase deschise toate opţiunile, şi aici mă refer la vârstă, la etnie, la starea de sănătate. Trebuie să fim conştienţi că avem resurse ca părinţi să schimbăm viaţa acestor copii”, este de părere Simona Czudar.

„E foarte important ca părinţii să fie informaţi şi să ia decizia în deplină cunoştinţă de cauză. Succesul unei adopţii depinde mult de asta, să ştii, să fii foarte bine pregătit pentru adopţie. În România, din păcate, majoritatea deciziilor de a adopta se iau încă în urma unor probleme de sănătate ale cuplului, iar asociaţia şi-a propus să crească numărul de adopţii încercând cumva să inspire şi oamenii care au condiţii materiale, poate au copii naturali şi ar putea să adopte. Deci să nu ia această decizie motivaţi de o problemă naturală”, a completat timişoreanca.

Asociaţia „Ador Copiii” are acum 10 membri activi în trei oraşe, Timişoara, Iaşi şi Bucureşti, dar şi peste 50 de voluntari în toată ţara. „Noi consiliem cam 10 familii în fiecare lună, pro bono, pentru că hăţişul ăsta birocratic este greu de descâlcit. Dacă te adresezi unei instituţii de stat eşti expediat foarte rapid, familiile sunt tratate cu dispreţ de majoritatea reprezentanţilor serviciilor de adopţie, din păcate. Este o decizie foarte greu de luat, iar când te adresezi unei astfel de familii trebuie să ai puţin mai mult tact, diplomaţie, să-i abordezi altfel. Plus că în multe situaţii sunt informaţi greşit. Noi asta încercăm să facem, să-i informăm corect, să le spunem care sunt procedurile, mai ales paşii legali care trebuie făcuţi, pentru că «folclor» pe tema adopţiei este foarte mult. De asta e bine ca familiile să îşi ia informaţiile de la organisme private autorizate, pentru că la colţul străzii se vorbesc multe”, a declarat Simona Czudar.

Principalul motor al funcţionării asociaţiei este voluntariatul. „Ador Copiii” are parteneriate cu organizaţii similare, iar banii pentru acţiuni sunt obţinuţi din donaţii, redirecţionări de 2 la sută, sau 20 la sută de la firme. „Urmează să dezvoltăm serviciile de consiliere în adopţie la nivel naţional. În acest moment ele au loc în Timişoara, Iaşi şi Bucureşti, iar personalul provine în mare parte din familii adoptive, oameni care ştiu ce înseamnă această experienţă. Aducem, practic, propria experienţă, pe lângă pregătirea de specialitate, psihologică şi de asistenţă socială. Este nevoie ca aceste servicii să fie extinse şi în alte oraşe şi vrem să ne aducem contribuţia în mod real la eficientizarea sistemului de adopţii”, a mai spus Simona Czudar.

Citeşte şi:

Program post-masteral în domeniul adopţiei, la Universitatea de Vest din Timişoara

FOTO Cadouri din partea „huliganilor” pentru zeci de familii nevoiaşe din Timiş

FOTO VIDEO Cei mai frumoşi români. Cristi Georgescu, jurnalistul cu un singur braţ care face presă fără complexe

FOTO Cei mai frumoşi români. Povestea lui Nicu Botaş care face mobilă pentru prinţesa Victoria