FOTO Alpinistul Horia Colibăşanu este izolat în Nepal. Cehii nu l-au luat în avion pentru că transportau marfă secretă

FOTO Alpinistul Horia Colibăşanu este izolat în Nepal. Cehii nu l-au luat în avion pentru că transportau marfă secretă

Horia Colibăşanu în expedinţia Himalaya 2020 FOTO Facebook/Horia Colibăşanu

Alpinistul timişorean Horia Colibăşanu se află izolat în Kathamandu, capitala Nepalului. Speră să prindă un avion care să-l aducă în Europa.

Ştiri pe aceeaşi temă

GALERIE FOTO

Expediţia Himalaya 2020 s-a redus pentru alpinistul Horia Colibăşanu cu „cucerirea” unui vârf de 5.643 de metri (vârful Kalapathar), singura performanţă care i-a fost la îndemână în condiţiile pandemiei de coronavirus. A revenit cu emoţii în capitala Nepalului, Kathamndu, cu unul din puţinele avioane private care au transportat oamenii de pe munt, care erau în aşteptare în oraşul Luka. 
 
În Khatmandu a aflat că nu se mai efectuează curse oficiale, Nepal închizându-şi griniţele.
 
Nu i-a rămas decât să spre să prindă un zbor special. Cel puţin patru zile mai are de aşteptat, până la următoarea oportunitate, a povestit Colibăşanu, pe pagina sa de Facebook. 
 
„Peter (n.r. slovacul Peter Hamor, partenerul de escaladă al lui Horia) a reuşit ieri să plece, după nesfârşite intervenţii şi acte, cu un avion cehesc. În care eu nu am fost primit. Cică aveau ceva marfă secretă, le-au redus la toţi greutatea de bagaj la 15 kilograme total, iar ăia mai rotunzi au trebuit să sugă burta. Acuma, în locul lor, nici eu nu ştiu dacă aş fi riscat să iau români, pâna afli cu cine stai de vorba lipseste marfa toată, plus scrumierele şi ceva monitoare”, a povestit Horia Colibăşanu.
 
Între timp, alpinistul şi-a redus semnificativ bagajul – a păstrat în special electronice şi electrocasnice, şi aşteaptă o nouă oportunitate.
 

 
Un avion german a fost deja plin, nu a mai putut urca. Miercuri va fi un zbor organizat de nemţi spre Frankfurt.
 
„Beni, şefa agenţiei noastre de expediţii din Nepal, Cho-Oyu Trekking, a înroşit liniile. Mai greu a fost până am reuşit să intru în contact cu consulatul român din Delhi, pentru a fi pus pe listă. Cu ocazia asta am aflat că avem şi consul onorific în Nepal. Cât de eficient...vă spun miercuri. Am mai aflat şi că mai sunt români în Nepal. Patru bucăţi. Şi că mai e un român, Ovidiu, care lucreaza la repezentanţa UE. Cu toate astea ieri nu am mai avut chef de nimic. Sport, citit, scris, nimic. M-am uitat la filme până mi-au sărit ochii şi am ajuns la mic dejun la 9. Primesc cu greu o cafea şi chelnerul vine şi îmi şopteste conspirativ: 
 
- Azi avem nouă cazuri de Covid!
 
Păi da, tot traficul şi comerţul e închis pe stradă şi în spatele blocurilor e campionatul pe capitală de tenis cu piciorul. Cum poţi izola complet o capitală cât Bucureştiul la populaţie, dar înghesuită pe o suprafaţă de trei ori mai mică?”, a mai relatat Colibăşanu.

 
De-a lungul anilor, Horia Colibăşanu a trecut prin multe aventuri în Nepal. 
 
„Am prins insurgenţa maoista în 2006 şi revoltele din 2010 când au detronat regele şi am mers pe jos pe şosea la Pokara, 30 de kilometri până la aeroport. În 2015 a fost cutremurul de care am scăpat la mustaţă, cu o zi înainte, plecând din cauza unui accident al lui Peter. În Pakistan nu am prins decât o revoltă locală, cu armată şi bastoane, şi o noapte pe Karakorum Highway, unde e recomandat să mergi ziua pentru că noaptea se mai fac pene de la gloanţele cu care îţi e mitraliat busul.
 
Dar niciuna nu a fost ca şi în 2004, la întoarcerea de pe K2. După ce am încercat să plec din Islamabad, împreună cu Gerlinde Kaltenbrunner, fără succes şi o săptămână pe tuşă şi după aproape trei luni de aventuri, am reuşit să pierd conexiunea în Dubai şi să răman pe aeroport trei zile.

 
În timp ce fanii entuziazmaţi în număr de vreo 12 mă aşteptau la Otopeni, eu rezistam eroic cu biscuiţi şi Cola în tovărăşia unor amărâţi din Bangladesh care erau şi ei popriţi pe acolo.
 
Acolo am învăţat că în alpinism trebuie să ai răbdare, că e mai importantă decat bicepsul şi am intuit nivelul la care o poţi perfecţiona în timp. Oameni buni, am stat pe acelaşi fotoliu cu suport de picioare, ca să nu îmi pierd locul de dormit, toate cele trei zile, cu mici pauze la toaletă sau la biscuiţi. Nu mai aveam bani, viză şi chef de altceva, iar avionul l-am pierdut prosteste, pentru că era prima oara când zburam şi nu m-am prins că şi la transfer trebuiă să faci check-in.
 
Aşa că, acum, patru zile sunt parfum. Poate că ma apuc să scriu la carte, ce ocazie mai buna as putea avea?”, a mai scris Horia Colibăşanu.
 
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: