Filmul jafului de cinci milioane de euro comis la Paris de românul supranumit „hoţul cu mâini de aur“

Sentinţa prin care George Ploscaru a fost condamnat definitiv la opt ani de închisoare pentru „jaful secolului“, comis în 30 decembrie 2016, la Paris, scoate la iveală modul în care românul a furat două inele cu diamante şi două diamante estimate la peste cinci milioane de euro.

Condamnat în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti la 12 ani de închisoare, Gheorghe Ploscaru, a primit în final opt ani de închisoare pentru „jaful secolului”, comis în decembrie 2016, în Paris. Sentinţa scoate la iveală că totul a fost pus în cele mai mici detalii, jaful fiind orchestrat de un sârb supranumit „Diamant”. Acesta a jucat rolul unui Italian, Jacobo, interesat să cumpere de la o bijuterie elveţiană mai multe inele şi diamante.

După ce „Jacobo” şi reprezentantul bijuteriei elveţiene s-au înţeles asupra tranzacţiei, a intrat în scenă George Ploscaru. Jucând rolul unui israelian „Mizrahi”, specialist în verificarea pietrelor preţioase, George Ploscaru s-a prezentat la punctul de lucru al bijuteriei elveţiene din Paris şi a reuşit să schimbe diamantele cu pietre de pe stradă. Cu ocazia anchetei, Ploscaru a povestit cum a comis jaful de cinci milioane de euro.

Lovitura, pregătită luni de zile

Astfel, românul a arătat că în cursul lunii august 2016 s-a întâlnit în Spania, la cafeneaua Club de Padel Los Naranjos din Marbella, cu un cetăţean sârb de etnie rromă, al cărui nume nu îl cunoaşte, poreclit Diamond (Diamant) şi care i-a propus să comită o „escrocherie”, vizând diamante sau alte bijuterii de valoare, prin folosirea unei genţi şi a unor cutii pentru substituirea produselor.

Cu acea ocazie, au fost stabilite şi detaliile jafului. Astfel, urma ca „Jacobo” să se înţeleagă cu reprezentantul bijuteriei asupra trancazţiei dar înainte de finalizarea afacerii trebuia ca, Ploscaru să studieze pietrele preţioase jucând rolul lui Mizrahi, unui evreu specialist în analiza diamentelor.

Conform planului, în 30 decembrie 2016, „Mizrahi” (Ploscaru) s-a prezentat la punctul de lucru al bijuteriei din Paris, întâlnirea de studierea a diamantelor având loc într-un spaţiu super securizat. Aici, reprezentantul bijuteriei a început să îi prezinte românului fiecare diamant pe care îl avea pe o tavă şi după finalizarea examinării aşeza diamantul examinat pe o altă tavă.

Diamante înlocuite cu pietre de pe stradă

„Mizrahi” a studiat fiecare diamant, pe rând, s-a uitat la ele cu atenţie, dar nu a folosit lupa, nici chiar pe cea oferită de martor. A spus că pietrele sunt foarte frumoase, că tăietura este de foarte bună calitate. După ce a analizat pietrele „Mizrahi”, l-a sunat pe „Jacobo”, cu care a vorbit în italiană, spunându-i că piesele sunt „belle cose” (obiecte frumoase).

După primirea confirmării că „Jacobo” va cumpăra diamantele, proprietarul a început să pună pietrele într-o servietă specială, de lucru, care cuprinde cutiuţe transparente în care se observă diamantele şi care se sigilează. Potrivit procurorilor, în acel moment, „Mizrahi” a spus că nu doreşte să folosească servieta firmei, că el are o cutie pe care o foloseşte întotdeauna, roşie, netransparentă.

Angajatul bijuteriei a acceptat ca „Mizrahi” să pună pietrele în cutia netransparentă, a pus diamantele împreună în cutia adusă de „Mizrahi”, a închis capacul cutiei şi a început să o acopere cu scotch, apoi a pus cutia într-un plic alb pe care, de asemenea, l-a înfăşurat cu scotch.

A fost momentul în care Ploscaru a introdus mâna dreaptă în buzunarul lateral al sacoului şi i-a dat un beep lui „Jacobo”, acesta fiind semnalul pentru apelarea urgentă a victimei ca să îi distragă atenţia.

„Am scos o cutie pregătită anterior”

În momentul în care victimei i-a fost distrasă atenţia, „Mizrahi” a pus „din greşeală” coletul în care se aflau diamantele în geanta pe care o avea la el şi a închis geanta. Imediat ce a observat că românul a pus cutia în geantă, angajatul bijuteriei i-a spus să o scoată. „Mizrahi” s-a conformat, a scos coletul şi l-a pus pe masă.

„În realitate, servieta era prevăzută cu sertar ascuns, fiind adaptată astfel în scop infracţional, iar inculpatul doar aparent a scos din servietă cutia introdusă „din eroare”, în realitate scoţând o cutie identică, pregătită în prealabil, dar care conţinea pietre luate de pe stradă, lipsită de valoare economic”, se arată în sentinţa de condamnare a lui Ploscaru.

„După ce am pus cutia în geantă, în compartimentul special, am scos imediat din aceeaşi geantă o cutie pregătită anterior, sigilată exact la fel, în care se aflau pietre de pe stradă şi pe care i-am dat-o vânzătorului pentru a ne semna pe ea, spre neschimbare. Am semnat amândoi, după care vânzătorul l-a sunat pe sârb pentru a discuta detaliile transferului bancar prin care urma să se facă plata. Ne aflam la o masă mare rotundă şi stăteam unul în lateralul celuilalt, nu faţă în faţă. După ce el a încheiat conversaţia telefonică, am dat mâna cu vânzătorul şi am plecat, rămânând să ne vedem mai târziu, după efectuarea transferului bancar. Afară, am luat un taxi până la Port de Maillot, toate bunurile sustrase fiind asupra mea, iar acolo am luat un taxi Ubber, spunând taximetristului să mă ducă în Belgia, dar pe drum am fost sunat de sârb care mi-a spus să ne întâlnim în Germania, fapt pentru care am schimbat destinaţia”, a declarat „Mizrahi” Ploscaru cu ocazia anchetei.

Diamante de 2,7 milioane de euro au rămas nerecuperate

După descoperirea jafului şi prinderea lui Ploscaru, bijuteria a reuşit să recupereze o parte din prejudiciu. Diamante de 2,7 milioane de euro au rămas, însă, nerecuperate. Bijuteria a fost despăgubită de firma de asigurări la care diamantele erau asigurate, astfel că parte civilă în proces a devenit firma de asigurări care a achitat prejudiciul, Ploscaru fiind obligat să îi achite societăţii de asigurări 2,7 milioane de euro.