Femeie obligată de judecători să-şi dea acordul pentru transformare unor apartamente vecine în hostel. Hotărârea instanţei într-un caz identic

Clădirea în care ar urma să fie amenajat un hostel FOTO Google

O familie care deţine două apartamente într-o clădire rezidenţială doreşte să îşi transforme apartamentele în spaţii de cazare de tip hostel. Pentru a face acest lucru are nevoie, însă, de acordul vecinilor. Cei care s-au opus au fost daţi în judecată, iar în cazul unei femei, judecătorii au obligat-o să îşi dea acordul. Sentinţa nu este finală, fiind atacată cu apel.

Un timişorean şi soţia lui, care deţin două apartamente într-o clădire de pe strada Dimitrie Paciureara din zona centrală Timişoarei, vor să îşi transforme apartamentele spaţii de cazare de tip hostel. Procedura de schimbare a destinaţiei apartamentelor din spaţii de locuit în spaţii de cazare prevede şi obligativitatea obţinerii acordului vecinilor.

Pentru că în cazul unei vecine nu au obţinut acordul, proprietarii au dat-o pe femeie în judecată, cerându-le judecătorilor să o oblige să îşi dea acordul. Femeia s-a apărat, spunând că „amplasarea în acesta zona a unui hostel, care va emana o atmosfera de tip complex studenţesc este improprie. Referitor la afirmaţia reclamanţilor, potrivit cărora în zonă funcţionează mai multe societăţi comerciale, femeia dată în judecată a arătat că „nici una dintre aceste activităţi nu se desfăşoară non-stop, nu interferează cu nevoia de linişte la care sunt îndreptăţiţi locuitorii unei zone rezidenţiale”.

Judecătoria Timişoara nu au ţinut cont de apărarea femeii şi au considerat că prin refuzul de a-şi da acordul, femeia face un abuz de drept, obligând-o să le plătească vecinilor să şi 1.000 de lei cheltuieli de judecată. „Instanţa nu poate avea în vedere refuzul pârâtei cu motivarea  că  este o zona de protecţie istorica, de locuinţe si funcţiuni complementare, conform PUG, de vreme ce  reclamanţilor li s-a eliberat Certificatul de urbanism nr. 713 din 01.03.2017, iar ceilalţi vecini şi-au dat acordul şi, în plus, pârâta nu locuieşte efectiv în apartament. Constatând că prin această conduită pârâta nu îşi exercită dreptuile şi nu îşi execută  obligaţiile cu bună credinţă, că ne aflăm în prezenţa unui abuz de drept din partea acesteia, devenind incidente dispoziţiile art. 15 c.civ., instanţa va admite acţiunea reclamanţilor, urmând a dispune obligarea pârâtei să îşi exprime în termen de 30 de zile acordul pentru schimbarea destinaţiei imobilului de locuit”, se arată în sentinţa care nu este definitivă, fiind atacată cu apel, la Tribunalul Timiş.

Ce a decis Judecătoria Timişoara într-un caz identic, la cererea aceloraşi proprietari

Într-un alt dosar, în care familia care vrea să îşi transforme apartamentele în hostel a dat în judecată alţi vecini, cerând obligarea lor la semnarea acordului de schimbare a destinaţiei spaţiului, judecătorii au respins cererea, considerând că proprietarii care refuză să îşi dea acordul nu comit un abuz de drept.

În acest caz, vecinii şi-au justificat refuzul prin aceea că „poziţionarea şi locul de amplasare a imobilului fac improprie exploatarea acestuia ca un spaţiu de cazare cu 18 locuri pentru turisti şi ar crea o perturbare serioasă a liniştii, a ordinii şi a folosinţei normale a locuinţelor din jur prin zgomotele produse şi dezordinea creată de acestea, având în vedere că acest imobil este situat pe o stradă foarte îngustă dar foarte circulate”.

„Instanţa reţine, raportat la motivarea refuzului pârâtului, ca acesta nu este abuziv întrucât regulile de bu nă vecinătate nu impun pârâtului să accepte degrada rea calităţii vieţii sale în locuinţa sa. (…) Instanţa mai reţine şi faptul că nu poate fi considerat abuziv refuzul pârâtului prin raportare la faptul că acesta poate dori o previzibilitate cu privire la persoanele care ar urma să locuiască, chiar dacă pentru o durată foarte scurtă de timp, lângă imobilul proprietatea pârâtului”, se arată în sentinţa prin care cererea de obligare a vecinilor la semnarea unui acord de schimbare a destinaţiei clădirii a fost respinsă. Nici această sentinţă nu este definitivă, fiind atacată cu apel.