EXCLUSIV Document secret. Diversiunea maghiară înainte de Revoluţie: România a îndreptat 7 rachete spre Ungaria. Generalul Stănculescu: „Nem igaz!”

Jurnalistul Árpád Szőczi, născut în Canada din tată maghiar şi mamă austriacă, actualmente angajat al postului de televiziune Deutsche Welle din Germania, a făcut public un document inedit descoperit în arhivele Securităţii din Ungaria.

Jurnalistul Árpád Szőczi a călătorit foarte mult în România, unde a scotocit ani la rând în arhivele CNSAS, în documentarea sa despre Revoluţia din 1989. Acelaş lucru l-a făcut şi în Ungaria, în arhivele Serviciilor Secrete maghiare. Árpád Szőczi susţine că, în cea de a opta călătorie la arhivele de la Budapesta, pe 27 noiembrie 2013, a găsit un document inedit. 

Existenţa acestui document l-a îndemnat să facă un interviu cu Miklós Németh, fost premier al Ungariei. 

Documentul găsit în arhive era trimis de un angajat al Guvernului Ungariei de la Bucureşti. Acesta a găsit documentul în fişierul T-III/89, p.235, datat cu 13 decembrie 1989. Era, de fapt, o telegramă din capitala României, având numărul 9081, de la “tovarăşul D-49 către tovarăşul Láng”.

Iată ce scrie în telegramă:

“În vară, şapte rachete cu rază de 500 kilometri au fost transportate către barăcile militare de la Floreşti, aproximativ nouă kilometri de Cluj-Napoca. Rachetele, de provenienţă chineză, au fost aduse în România prin intermediari arabi. Omul nostru de acolo crede că sunt pentru distrugerea fabricilor şi a centralelor atomice, iar ţinta e, probabil, Ungaria”.

Dacă ar fi fost aşa, rachetele cu rază de 500 de kilometri puteau ajunge până la centrala nucleară a Ungariei, de la Paks, în apropiere de Budapesta. Aşadar, Árpád Szőczi a realizat interviu cu Miklós Németh, care a fost difuztat recent de postul german Deutsche Welle.

Miklós Németh i-a mărturisit lui Árpád Szőczi că, dacă s-ar fi tras rachetele, Ungaria ar fi avut interceptoare anti-rachetă, care le-ar fi doborât pe cele româneşti înainte de a ajunge la Paks. 

„Dacă ar fi tras, noi am fi avut interceptoare anti-rachetă, care le-ar fi doborât pe cele româneşti înainte de a ajunge la Paks. Spunea că aveau parţial tehnologie din SUA sau din Japonia, deşi Ungaria era pe lista CoCom (Comitetul de coordonare al controlului multilateral al exporturilor), stabilit de Vest, pentru a instaura embargo pe armament în statele membre CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Ungurii şi-au pus atunci la punct sistemul anti-rachetă, iar Németh spune că erau gata să treacă la acţiune, dacă Ceauşescu ar fi apăsat pe trăgaci. Asta spune el. Dar poate nu vom afla niciodată cât de aproape a fost Europa de o catastrofă nucleară – chiar în inima continentului”, susţine Árpád Szőczi, pe site-ul său, www.romanianrevolutionfilm.eu.

Árpád Szőczi, în timpul unui interviu cu Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timiş
 

La începutul lunii noiembrie, Árpád Szőczi a venit la Timişoara ca să lanseze cartea “Timişoara - Adevărata poveste despre revoluţia română”. Marius Mioc, cunoscutul cercetător al evenimetelor din decembrie 1989, a stat de vorbă cu Árpád Szőczi.

“În 1989, domnul Szőczi a contribuit la convingerea unei organizaţii ungureşti din America de Nord să finanţeze călătoria în România a celor doi reporteri canadieni, care i-au luat lui Laszlo Tokes interviul care, mai apoi, s-a difuzat la televiziunea maghiară, contribuind la acutizarea conflictului dintre Tokes şi autorităţile comuniste (ceea ce a dus indirect şi la Revoluţia din 1989). Toată povestea a costat cam 3.000 de dolari, dar la început nu erau toţi din organizaţia aia convinşi că merită cheltuiţi aceşti bani. Reporterii au fost controlaţi de Securitatea română, dar izbutiseră deja să paseze casetele cu interviul altcuiva înainte de control. Cel care a trecut casetele peste graniţă le-a ascuns în chiloţi. A fost şi el controlat la trecerea graniţei, pipăit pe haine şi pantaloni să n-aibă ceva ascuns, dar nu şi la chiloţi”, susţine cercetătorul Marius Mioc.

Interviul a fost prezentat la Timişoara

Filmul cu interviu realizat cu Miklós Németh, care are o durată de aproximativ 15 minute, a fost prezentat şi în cadrul lansării de la Timişoara.

“Fostul prim-ministru ungar Miklós Németh se arăta foarte mândru că a contribuit la schimbările din 1989 din Europa de Est. Unele chestii pe care le zice Németh sunt confirmate – de pildă e cert că Ungaria condusă de el a deschis graniţa cu Austria, ceea ce a dus la exodul est-germanilor, fapt care a reprezentat începutul sfârşitului pentru regimul lui Erich Honecker. Szőczi a găsit în arhivele Serviciului Secret ungar un document în care un agent secret maghiar raporta, în 1989, că armata română are la Floreşti, lângă Cluj, o baterie de rachete care erau îndreptate spre centrala nucleară de la Paks, lângă Budapesta. I-a prezentat documentul lui Németh, iar acesta a confirmat că Ungaria avea agenţi secreţi care operau pe teritoriul României. Ar fi fost vreo 40 de persoane. Inclusiv Tokes era supravegheat de agenţi secreţi unguri, care se schimbau periodic să nu dea de bănuit”, a comentat Marius Mioc.

În interviul acordat de Miklós Németh, politicianul maghiar spune că, în timpul Revoluţiei, ţinea legătura cu generalul Stănculescu. 

“L-am întrebat pe Szőczi dacă această legătură era ţinută înainte ori după 22 decembrie 1989, când a fugit Ceauşescu. Răspunsul a fost că după fuga lui Ceauşescu. Autorul a încercat să afle informaţii şi de la Gorbaciov. I-a cerut oficial interviu şi acces la documente, nu a primit, Gorbaciov ar fi spus că a scris în cărţile sale tot ce era de spus despre evenimentele din România. Szőczi mi-a spus că a citit cărţile  lui Gorbaciov, care sunt plictisitoare, şi n-a găsit nimic despre răsturnarea lui Ceauşescu”, a precizat Mioc.

V.A. Stănculescu: “<Nem igaz!> Sunt poveşti că aveam rachete pentru a ataca Ungaria"

Victor Atanasie Stănculescu era ministru adjunct al MApN înainte de Revoluţie. A fost uns de Ceauşescu şeful Armatei, în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în locul generalului Vasile Milea, care, conform variantei oficiale, s-a sinucis. Stănculescu a îndeplinit funcţia de Ministru al Apărării şi în perioada 1990 - 1991.

“Sunt poveşti că aveam rachete pentru a ataca Ungaria. Aveam rachete care aveau o rază de acţiune de 300 de kilometri, la unitatea de la Tecuci. Erau rachete ruseşti, dar nu aveau capul nuclear. În situaţie de război, dacă ar fi fost nevoie de montarea capului nuclear pe rachete, trebuia să cerem aprobare de la Moscova. Asta era regula pentru orice armată care făcea parte din ţările Pactul de la Varşovia. Noi nu aveam niciun rol în a acţiuna în direcţia Ungaria. Noi aveam rachete către sud, spre Grecia, Bulgaria avea spre Turcia... Rachetele de la Floreşti erau simple rachete sol-aer, care aveau o rază de 17 kilometri. Aşadar, la întrebarea dumneavoastă, răspunsul meu este <nem igaz!>, care în maghiară înseamnă <nu este adevărat>”, a declarat Victor Atanasie Stănculescu, pentru ”Adevărul”.

Victor Atanasie Stănculescu, fostul şef al Apărării Naţionale
 

Stănculescu mai susţine că România nu a avut niciodată rachete din China, ci doar din Rusia. De asemenea, fostul ministru al Apărării spune că ţara noastră nu s-a aflat niciodată în perioada comunismului pe picior de război cu Ungaria. 

“Am spus mereu că important este să fie linişte. Eu l-am cunoscut pe Miklós Németh. Era un om deştept, un om interesant. În decembrie 1989, prim-ministrul Ungariei s-a oferit să ajute România. M-a întrebat dacă avem nevoie de sânge. I-am că ne descurcăm singuri. S-a spus că sunt prieten cu el, doar pentru că am fost în concediu la Balaton. Nu a existat niciodată riscul unui război cu Ungaria. Cu toate că uneori se mai umfla tărâţa în câte un patriot de-al nostru, care nu a dormit bine noaptea. Aşa suntem noi. Aşa e şi astăzi. Din cauza asta se strică relaţiile dintre două ţări. Unii oameni doresc să se plaseze mai sus decât le permite condiţia, iar atunci sunt dispuşi să facă tot felul de prostii. Am văzut multe la viaţa mea. Problema cu ungurii e sensibilă şi va mai trece ceva timp până să se relaxeze, dar contextul Uniunii Europene este o soluţie care va rezolva şi treaba asta”, a mai spus Victor Atanasie Stănculescu, pentru ”Adevărul”.

Ipoteza negată de un fost general SRI

Fostul general SRI Aurel Rogojan ştia de existenţa acestui document, făcut public de Árpád Szőczi. Nu crede, însă, o iotă din ceea ce scrie acolo. Într-un interviu acordat jurnaliştilor ”Adevărul”, Rogojan explică faptul că “probabil că a fost o informaţie trimisă de ofiţerul care lucra la Ambasada de la Bucureşti. El a aflat această informaţie, care era probabil un zvon. Nu avea nici el cum să o verifice. A trimis informaţia la Budapesta. Faptul că arabii livrau armament României poate să fie doar în capul lui Pacepa, în dorinţa lui de denigrare a României. De la chinezi nu aveam nevoie de arme, la acea vreme poate aveau iei nevoie de arme de la noi.

”Eu, personal, nu cred în această informaţie. Dar pot da mai multe lămuriri cei din Armată, ei trebuie să ştie mai bine. Cred că este o fantasmagorie şi o dezinformare. În ceea ce-l priveşte pe Miklós Németh, era un om cu care nu te puteai înţelege. Era unul dintre cei mai neorevizionişti de stânga comunisă din Ungaria. Cred că e o manipulare specifică Ungariei. E drept că Ceauşescu credea că România poate să producă bomba atomică, după ce şi-a plătit datoria externă. Oricum, nu se putea întâmpla nimic în ţările Pactului de la Varşovia, fără aprobarea ruşilor. Plus că armata rusă se afla în Ungaria la aceea vreme. Eu nu am prea mare încredere în cei din diaspora maghiară din Canada. Cu ei nu se putea înţelege nimeni, ani de zile România nu putea trimite acolo o delegaţie. Au făcut şi atentate”, a mai spus generalul în rezervă Aurel Rogojan.