Epidemia care a ucis în România mai mulţi oameni decât luptele din Primul Război Mondial

Epidemia care a ucis în România mai mulţi oameni decât luptele din Primul Război Mondial

Spital de campanie în primul Război Mondial FOTO Ercis.ro

Epidemia de tifos exantematic din perioada 1914-1922 a însemnat pentru România una dintre cele mai mari drame colective din istorie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Începutul primului Război Mondial a adus şi cea mai mare epidemie din istoria României. Epidemia de tifos exantematic a provocat mai mulţi morţi decât luptele în sine. Numai puţin de 300.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în Vechiul Regat. Mai mulţi decât cei care au murit pe front. Spitalele nu mai făceau faţă, paturile erau insuficiente, iar pe străzi şi în gări întâlneai la tot pasul bolnavi şi muribunzi. 
 
Majoritatea medicilor faceau cu greu fata, căutând să aline durerile.
 
“Vreau să menţionez aportul medicilor români şi francezi. Cel puţin 180 de doctori români au murit şi peste o mie de asistenţi au dat sacrificul suprem. Pe lângă ei au căzut la datorie şi medici francezi, au fost 19 la număr. Un rol deosebit a avut şi Regima Maria, care de multe ori a înfruntat efectiv moartea, mergând la capetele muribunzilor, citind din Bibilie sau poveşti, astfel încât să le ridice moralul. Efectiv a înfruntat moartea, dar şi-a făcut datoria de regină”, a spus istoricul Florin Golban. 


 
Doctorul Ioan Cantacuzino a primit puteri dictatoriale şi a izolat bolnavii, ţinându-i în carantină pe suspecţi. A îmbunătăţit hrana şi igiena: se spălau hainele şi se fierbeau în cazane; au apărut toalete noi care erau dezinfectate zilnic cu var. 
 
“După acest prim Război Mondial, când pierderile noastre au fost colosale, atât pe câmpul de luptă cât şi datorită pandemiei de tifos exantematic, sporadic au mai apărut câteva focare în România Mare. Au mai fost câteva focare în Basarabia, pentru că în acea provincie luptele au continuat. Dar în anii ‘30, nu au mai apărut focare care să provoace problemele din perioada primului Război Mondial”, a mai declarat Florin Golban.


 
Trebuie spus că în Transilvania şi Banat, aflate în imperiul Austro-Ungar, epidemia de tifos exantematic nu s-a manifestat atât de puternic. Autorităţile de atunci au introdus încă din secolul al 19-lea reforme igienico-sanitare. Maria Tereza şi fiul său Iosif al II-lea au fost cei care au impus printre altele, carantina, înmormântarea la o adâncime de 1 metru 80, văruirea, fierberea apei ca măsuri de prevenire a focarelor de infecţie. Satele în care apăreau focare de holeră, tifos sau ciumă erau încercuite de armată şi nimeni nu mai intra sau ieşea din localităţile respective până când nu dispărea focarul. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările