Demolarea întreprinderii „Turul“ din Timişoara. „A fost cea mai importantă fabrică de pantofi a Austro-Ungariei“

Demolarea întreprinderii „Turul“ din Timişoara. „A fost cea mai importantă fabrică de pantofi a Austro-Ungariei“

Fabrica Banatul FOTO salvatipatrimoniultimisoarei.ro

A început demolarea unei părţi a fostei fabricii de încălţăminte „Turul”, care a fost deschis în 1901. Se pregăteşte un nou supermarket pe locul rămas liber.

Ştiri pe aceeaşi temă

Patrimoniul industrial al Timişoarei se subţiază pe zi ce trece. A început demolarea unei părţi a fostei fabricii de încălţăminte „Turul”, care a fost deschis în 1901. Mai târziu, după naţionalizare, fabrica a primit numele „Banatul”. A ajuns să fie una din cele mai mari producătoare de încălţăminte din România, multe produse mergând la export în toată Europa. 
 
Oamenii din zonă povestesc că urmează să se construiască pe acel loc un supermarket.
 
 „Cartierul Fabric din Timişoara rămâne, încet, încet fără fabrici. Clădirile nu pot fi aparate practic, pentru că în spatele lor sunt interese financiare uriaşe. Asta este principala cauză pentru care aceste imobile nu sunt protejate... Ele se află la mâna proprietarilor! Iar cei care conduc vremelnic destinele Timişoarei nu dau doi bani pe trecutul său. Din acest motiv nu există o strategie de salvare a acestor Fabrici emblematice. Mamona (zeul banilor) este zeul care guvernează Timişoara”, spune Ilie Sârbu, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Patrimoniul Timişoarei.
 
 
Proprietarul binecunoscutei fabrici de pantofi Möblinger, Alfred Frankel din Mödling (Austria), a conceput proiectul construirii unei fabrici de încălţăminte în stil modern la Timişoara. 
 
“Noua fabrică s-a construit într-un an, sub firma Turul Fabrica de Pantofi S. A. şi a fost deschisă în februarie 1901, cu un număr iniţial mic de muncitori, deoarece diferitele secţii ale fabricii trebuiau amenajate succesiv. A devenit proeminentă şi avea producţie mare, clădirile sale aflându-se pe Calea Buziaşului din zona Fabric. Din când în când, s-a majorat numărul muncitorilor, care erau angajaţi permanent, având câştiguri salariale regulate, astfel că numărul şomerilor de aici şi din împrejurimi scăzuse considerabil”, susţine Octavian Leşcu, un istoric amator din Timişoara.

 
Cele mai moderne maşini americane
 
Fabrica era o construcţie în sistem elveţian, cu amenajări practice şi moderne. Halei principale de producţie de 1.500 de metri pătraţi i s-au ataşat pe părţile laterale încăperi cu parter sau parter înalt, care cuprindeau de asemenea secţii mari de producţie şi magazii. 
 
“Înzestrată cu cele mai moderne maşini americane, fabrica a atins apogeul producţiei sale, cu 8.000-10.000 de perechi de pantofi săptămânal, din cele mai variate modele. Turul Fabrica de Pantofi S. A. ajunsese astfel cea mai importantă întreprindere de încălţăminte a Austro-Ungariei. Produsele sale se vindeau în 32 de centre cu amănuntul din Ungaria şi în afară de aceasta, mare parte mergând la export. Mai târziu ajunsese la 130 de filiale asociate, din care în Ungaria erau 35, în Austria-41, Germania-33, Anglia-1, Olanda-1, Elveţia-1, Serbia-1. Era, la un moment dat, una dintre cele mai mari întreprinderi ale oraşului nostru şi a devenit un factor important al vieţii economice a acestuia. Iniţial, capitalul pe acţiuni a fost de 1.200.000 de coroane, dar la 15 aprilie 1902, acesta s-a majorat la 2.000.000 de coronae”, a explicat Octavian Leşcu.

Sursa foto: banaterra.org
 
Proprietarii celor mai mari părţi din acţiuni erau Alfred Frankel şi preşedintele societăţii, Eduard Ritter Pest. 

Evoluţia de-a lungul timpului
 
După izbucnirea Primului Război Mondial, producţia a mai scăzut, însă lucra cu 700 de muncitori.  “În 1930, acţiunile au trecut în proprietatea „Uzinelor Dermata fabrici de Pielărie şi Încălţăminte” din Cluj. Apoi sediul a fost înregistrat la Timişoara. Sub emblema „Dermata”, fabrica de la capătul liniei de tramvai de pe Calea Buziaşului, producea 40-50 de articole diferite.
 
Sursa foto: druckeria.ro
 
Totodată, muncitorii aveau condiţii bune: 50 de duşuri cu apă caldă în trei încăperi, precum şi 50 de robinete în secţiile de producţie. Avea o garderobă, o sală de mese cu încălzitoare pentru mâncare, iar la fondul de ajutor muncitoresc cotiza şi patronatul. Pentru copiii muncitoarelor, era o grădiniţă, o creşă şi o cameră de alăptare. Muncitorii aveau contract colectiv de muncă încheiat pe un an, conform legislaţiei de atunci”, a mai spus Leşcu.

Citiţi şi:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: