Cum şi-au primit numele cele mai vechi cartiere ale Timişoarei

Cum şi-au primit numele cele mai vechi cartiere ale Timişoarei

Cartierul Iosefin păstrează încă multe clădiri din perioada Imperiului Austro-ungar. FOTO: Ştefan Both

Fabric, Elisabetin sau Mehala sunt nume arhicunoscute timişorenilor sau chiar şi celor care au petrecut doar câteva zile în oraşul de pe Bega. Însă nu toate cartierele au avut întotdeauna numele pe care îl poartă azi.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Proiectat în afara cetăţii, iniţial un sat de colonişti germani, cartierul Iosefin s-a numit, în secolul al XVIII-lea, Maierele Vechi. La a doua vizită a sa în Banat, împaratul Iosif al II-lea de Habsburg a acceptat ca acest cartier să îi poarte numele. Zona avea case frumoase, cu grădini mari, folosite de burghezii din Cetate pentru relaxare. În Iosefin s-a construit, în 1846, Fabrica de Ţigări, cea mai veche de pe teritoriul actual al României. Acolo au mai funcţionat şi fabrica de ciocolată, devenită apoi Kandia, sau fabrica de pălării.
 
Cartierul Fabric a apărut în 1718, cu o populaţie formată în majoritate de români şi sârbi. Numeroasele fabrici care s-au construit aici încă de pe atunci au dus la denumirea germană de Fabrikstadt, de unde şi numele actual de Fabric. "Unul dintre primele lucruri pe care habsburgii le-au făcut aici a fost canalizarea râului Bega. În cartierul Fabric erau mai multe canale, care acum nu mai există, şi care deserveau morile construite acolo", a spus istoricul bănăţean Ioan Haţegan. Pe lângă cizmării, brutării, pescării, sau croitorii, în acest cartier a fost înfiinţată, chiar la 1718, prima Fabrică de Bere de pe teritoriul actual al României, care funcţionează şi azi în aceeaşi locaţie.
 
Cartierul Elisabetin, apărut şi el imediat după plecarea turcilor şi, datorită apropierii geografice, a fost numit iniţial Maierele Vechi, ca şi Iosefinul, apoi Maierele Germane. Denumirea actuală a apărut mult mai târziu, în 1896, în onoarea Împărătesei Elisabeta (celebra "prinţesă Sisi"), soţia împăratului Franz Iosef I. Cartierul a găzduit mai multe locuri care au rămas şi acum în amintirea timişorenilor, ca grădinile de flori ale lui Mühle şi Niemetz, localul La Căţeaua Leşinată sau Şari-Neni, cel mai cunoscut bordel din perioada interbelică. "Ca orice imperiu, habsburgii îşi trimiteau în zonele limitrofe tâlharii şi prostituatele. Mulţi erau aduşi în Banat şi apoi lăsaţi să se descurce. Una dintre cele mai apreciate curtezane din Timişoara a venit de la Viena. Era educată, ştia să cânte şi să poarte o conversaţie şi era foarte căutată de bărbaţii din lumea bună a oraşului. Există o anecdotă care spune că, această domnişoară avea doi pretendenţi, consilieri locali pe atunci. Când forţele de ordine o duceau pe domnişoară la secţie pentru, pentru că ea continua să cânte şi să-şi distreze clienţii până târziu în noapte, deranjând liniştea publică, unul dintre cei doi era tot timpul prezent dimineaţa pentru a o scoate de după gratii", a povestit Ioan Haţegan.
 
Freidorf (menţionat în documente istorice şi ca Neudorf), unul dintre cele mai recente cartiere ale Timişoarei, s-a înfiinţat ca sat în 1732, devenind oficial parte din oraş abia după Al Doilea Război Mondial. Numele zonei a fost dat de coloniştii germani care au venit aici acum aproape trei secole, din Alsacia, dintr-o localitate cu acelaşi nume, Freidorf (în traducere - satul liber). O altă variantă pentru acest nume este sugerată de faptul că aşezarea germană a fost scutită iniţial de impozite. 
 
Originea denumirii cartierului Mehala nu este greu de intuit, pentru că provine din turcescul "mahala". După venirea Imperiului Austro-ungar, în 1716, comuna care va deveni abia la 1910 oficial parte din oraş s-a numit Ujvaros, iar mai târziu Franzstadt. Cu toate acestea, denumirea de Mehala a rămas şi acum şi este singura folosită de populaţia oraşului.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: