Cum au încercat studenţii marxişti şi troţchişti să răstoarne democraţia în Franţa. În timpul revoltelor, De Gaulle vine în România şi lasă moştenire Dacia

Cum au încercat studenţii marxişti şi troţchişti să răstoarne democraţia în Franţa. În timpul revoltelor, De Gaulle vine în România şi lasă moştenire Dacia

Expoziţia de fotografii de la Institutul Francez FOTO P.Gras/Facebook-Institutul Francez din Timişoara

La o jumătate de secol după evenimentele din mai 1968, expoziţia de fotografie a lui Philippe Gras de la Institutul Francez din Timişoara ne aruncă înapoi în Parisul manifestaţiilor studenţeşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Timişorenii au ocazia să cunoscă un eveniment mai puţin cunoscut în România, dar care este marcant în istoria Franţei: revolta tinerilor marxişti şi de extremă stângă, din mai 1968, pornită în câteva mari universităţi din Paris. Despre momentele din1968 vorbeşte şi expoziţia de fotografie a lui Philippe Gras, de la Institutul Francez. Gras a surprins manifestaţiile din Paris, coleziunile dintre studenţi şi forţele de ordine, dar şi momentele de acalmie. 

„Expoziţia prezintă momente din timpul revoltelor din ‘68 din Franţa, momente suprinse de Philippe Gras, fotograf independet, care nu mai este printre noi din 2007. Plonjăm în Parisul din mai 68, în timpul evenimentelor de atunci. Nu ştiu dacă aceste evenimente sunt suficient de cunoscute în România, dar peste tot în lume, din Mexic până în Japonia, se ştie de revoltele studenţeşti din ‘68. Spre deosebire însă de revoltele din Europa de Est, în Franţa situaţia a fost diferită. Pentru că în acea perioadă Franţa era o ţară democrată şi prosperă. Generalul De Gaulle era la putere de zece ani. Totul a pornit de la revolta tinerilor care se simţeau sufocaţi de acestă societate de consum, doreau emancipare, libertate sexuală, a moravurilor, a obiceiurilor. Avea să fie cea mai mare manifestaţie din Franţa după 1936”, a declarat Cyrille Fierobe, directorul Institutului Francez din Timişoara.
 

 
"Exista foarte multă influenţă maoistă şi troţkistă în rândul studenţilor"
 
Despre ideologia manifestanţilor din ‘68 ne-a povestit fostul ambasador român în Maroc şi Portugalia, Vasile Popovici.
 
„Această revoltă din 1968 a fost o mare sperietoare pentru francezi, trebuie să spunem. Ea ar fi putut duce, dacă s-ar fi petrecut joncţiunea dorită de Partidul Comunist Francez, între studenţi şi muncitori, la o răsturnare de regim cu consecinţe îngrozitoare. Însă ea a rămas în istorie ca o revoltă studenţească, urmată de o paralizie prin grevă a Franţei, timp de două săptămâni, care a dus la liberalizarea moravurilor. Era o Franţă conservatoare, tradiţionalistă, sub un general De Gaulle foarte în vârstă, avea 78 de ani, o Franţă care se plictisea, să preiau un titlu din Le Monde. Nu există o ideologie. Exista foarte multă influenţă maoistă şi troţkistă în rândul studenţilor. Erau de extremă stângă, îndoctrinaţi nu atât de stalinism şi comunismul clasic, ci de un comunism animat de figurile miotologizate al lui Che Guevara, Castro sau Mao, deşi realitatea care se ascundea sub aceste figuri era sinistră. Să nu uităm că suntem în anul în care în China se face Revoluţia culturală şi mor milioane de oameni, intelectualii sunt trimişi în tabere de concentrare, să înveţe ce e munca. Aceşti tineri militau pentru nişte idealuri sub care ei nu ştiau ce se ascunde. Se poate spune că aceşti studenţi s-au săturat de prea mult bine, mulţi erau din clasele medii, mulţi dintre ei copii răsfăţaţi. Ei se comparau cu ungurii din 56, cu stundeţii cehoslovaci din 68, dar ei nu aveau nimic de-a face cu ei. Aceia murau sub gloanţele represive ale regimurilor sovietice, în timp ce studenţii francezi omorau poliţişti. Fiindcă au fost mai multe victime de partea poliţiştilor decât de partea revoluţionarilor. În urma confruntărilor, zeci de poliţişti au murit, peste 400 au fost răniţi. Dintre studenţi au fost doar trei morţi şi câţiva răniţi”, a spus Vasile Popovici. 
 

 
"Această vizită a avut efecte extraordinare asupra învăţământului românesc"
 
Manifestaţia studenţească avea să fie reprimată de forţele de ordine, iar De Gaulle a organizat o mare contramanifestaţie, la care au ieşit peste un milion de persoane, un număr cu mult peste cel de aproximativ 100.000, câţi au participat la revoltele studenţeşti. Mai mult, De Gaulle a câştigat extrem de lejer alegerile din iunie. 
 

 
În timpul revoltelor, însă, generalul De Gaulle avea să facă o vizită interesantă tocmai în România.
 
„Este foarte important faptul că după cea mai mare manifestaţie, după cea mai mare tulburare din Paris, cea din 13 mai, De Gaule vine la Bucureşti pentru o vizită de patru zile. Această vizită a avut efecte extraordinare asupra învăţământului românesc, asupra faptului că Ceauşescu reorientează învăţământul dinspre rusă spre franceză, se traduc o mulţime de cărţi, iar după acea vizită avem şi Dacia, care ne-a însoţit toată viaţa până astăzi, care este unul din pilonii economiei româneşti. Iată că ce a fost prost de o parte, a fost favorabil în alta”, a povestit Vasile Popovici.
 

 
Sartre era un susţinător al mişcării
 
Expoziţia de la Institul Francez este însoţită de filmul documentar „Mai 68, O primăvară stranie” de Dominique Beaux, în limba franceză cu subtitrare în limba engleză. 
 

FOTO Facebook/Insitutul Francez din Timişoara
 
Revenind la fotografiile lui Philippe Gras, acestea surprind momente în care tinerii scot pietrele cubice din pieţe, pentru a ataca forţele de ordine, Jean-Paul Sartre – un susţinător al acestor mişcări, un adept al stângii - este surprins vorbind studenţilor la Universitatea din Sorbona, dar se pot vedea şi sloganurile care au devenit celebre în acel an. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările