Cum a încercat o bătrână să-şi lase nepoata fără apartamentul pe care i-l donase în schimbul întreţinerii

FOTO Arhivă

Curtea de Apel Timişoara a emis recent sentinţa finală într-un dosar civil în care o bătrână din Arad a deschis proces pentru anularea unui contract prin care, în schimbul întreţinerii, i-a donat apartamentul său unei nepoate din partea soţului.

Judecătorii au emis sentinţa finală într-un dosar civil interesant. Concret, rămasă singură şi fără urmaşi, o bătrână s-a „predat” unei nepoate din partea soţului, căreia i-a donat apartamentul, menţinându-şi dreptul de folosinţă a locuinţei.

Nemulţumită că nepoata căreia i-a donat apartamentul nu i-a fost suficient de recunoscătoare, bătrâna a cerut în instanţă revocarea contractului de donaţie a apartamentului.  

În acţiunea din instanţă, bătrâna a arătat că nepoata „a avut grija de ea din punct de vedere moral, vizitându-o în locuinţa şi s-au înţeles bine, ea neavând nevoie să fie ajutată material, la menaj şi curăţenie pentru că se gospodărea singură din pensia sa”.

Problemele au apărut în 2012 – 2013, când bătrâna s-a îmbolnăvit, a fost nevoie să fie operată şi, susţine bătrâna,  „cu toate că nepoata ştia de intervenţia medicală nu a căutat-o la spital în scopul să se intereseze de evoluţia stări sale medicale şi întrucât  era neputincioasă a fost ajutată cu grijă prin prezenţă şi intervenţie, cu mâncare şi alimente o de o cunoştinţa căreia cu mult timp înainte i-a botezat fetiţa”.

Bătrâna s-a mai plâns judecătorilor că la o lună după operaţie a paralizat, iar nepoata ei a dus-o într-un centru de îngrijire a bătrânilor şi „ pe perioada internări sale a fost vizitată foarte rar de pârâtă şi atunci în grabă şi fără ca să primească din partea acesteia un sprijin moral, sufletesc sau material”. Bătrâna s-a plâns inclusive că i-a cerut nepoatei sale o sticlă de apă minerală în valoare de doi lei, iar aceasta  i-a spus că nu are bani.

În instanţă, bătrâna a cerut anularea contractului de donaţie invocând „ingratitudine din partea donatarei ce a refuzat în mod nejustificat să îi asigure sprijin moral şi o îngrijire minimală adecvate stării sale de nevoie pe durata celor 4 ani cât a fost internată la centrul de îngrijire cât şi după plecarea sa de acolo, cu precizarea că în acest interval a d ispus de pensia sa pe care a cheltuit-o fără să îi spună cum”.

Apărarea nepoatei

În instanţă, nepaoata femeii, dată în judecată, a arătat că susţinerile bătrânei nu sunt adevărate, cheltuind mulţi bani pentru a o ajuta. Femeia a arătat că „pe tot parcursul anilor 2007-2014 a avut o relaţie strânsă cu reclamanta, considerând-o practic membra a familie i sale, obişnuind să  vorbească la telefon zilnic, o vizita cel puţin o data la doua săptămâni, îi oferea cadouri cu prilejul sărbătorilor si o  lua la evenimentele din familie, tocmai pentru a nu se simţi singură”. „În aceasta perioada a renovat parţial si apartamentul în care locuia reclamanta montând geamuri cu tâmplărie termopan la bucătărie si dormitor. De asemenea tot pentru confortul reclamantei a cumpărat în apartament un frigider nou si ulterior un aragaz nou care sunt folosite si în prezent de reclamantă”, a mai arătat nepoata dată în judecată.

Femeia a arătat că la un moment dat s-a mutat în Germania, dar  „a apelat la  mama şi la fratele său, să ţină legătura cu reclamanta si a continuat sa se interesez de aceasta telefonic”.

Bătrâna a pierdut procesul

Prima fază a procesului s-a judecat la Judecătoria Arad, iar judecătorii de aici i-au dat câştig de cauză bătrânei, anulând contractul de donaţie pe motiv că „a rezultat din probe  existenţa unei atitudini a pârâtei necorespunzătoare faţă de reclamantă, faţă de obligaţia de recunoştinţă pe care o are faţă de reclamanta donatară”.

Sentinţa a fost atacată cu apel, care s-a judecat la Tribunalul Arad. Judecătorii de aici i-au dat câştig nepoatei, arătând că „în mod neîntemeiat prima instanţă a reţinut din răspunsul la interogatoriu al pârâtei faptul că aceasta nu a mai ajutat-o pe reclamantă, începând cu luna septembrie 2017 cu alimente şi medicamente, întrucât intimata reclamantă a refuzat total dialogul cu pârâta”. Judecătorii au obligat-o pe bătrână să îi achite nepoatei date în judecată şi 8.000 de lei cheltuieli de judecată. Sentinţa Tribunalului a fost atacată cu recurs, la Curtea de Apel Timişoara, dar judecătorii de aici au respins recursul, nepoata „nerecunoscătoare” rămânând cu aprtamentul.