Cronica meteorologică a unei familii din Banat. Observaţiile făcute timp de 30 de ani, esenţiale pentru înţelegerea evoluţiei climei din România în secolul al XIX-lea

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Biserica din comuna Berlişte FOTO Wikipedia.org
Biserica din comuna Berlişte FOTO Wikipedia.org

Printre numeroasele însemnări manuscrise aflate pe cărţile vechi din Banat, un loc aparte îl ocupă observaţiile meteorologice şi agrometeorologice ale lui Iosif şi George Lungu, parohi din saltul Berlişte (judeţul Caraş-Severin).

Aceste notări editate constituie o veritabilă „cronică” a evoluţiei climei în cei 30 de ani ai consemnărilor. 

Observaţiile şi înscrierile lor au avut parte şi de note cu caracter istoric, politic, economic şi agricol, dar şi însemnări asupra evenimentelor locale. 

Calendarul este editat cu caractere chirilice. 

În anul 1827, Iosif Lungovici era învăţător, în 1843 e menţionat ca preot, calitate în care semnează în calendar privind anul 1864.

Gheorghe, care continuă însemnările, era preot în 1851, în Berlişte, iar în 1890 consilier eparhial, el fiind prezent în însemnări până în anul 1893. 

Alţi doi membri ai familiei, Pavel şi Ioan, sunt preoţi în 1843. 

Însemnările, cu excepţia primelor cinci din 1861-1864, scrise de Iosif cu caractere de tranziţie, se datoresc preotului Gheorghe Lungu. Cuprind anii 1865-1891 şi sunt scrise cu caractere latine în mare grabă. Autorul spune că lasă acest Calendar, pentru că „lumea va fi şi va rămâne, dar noi nu vom mai fi”.

Iată câteva însemnări, publicate în Analele Bantului, volumul IV:

„1861/2 au vint tomna şi au ţănut până primăvara şi au fos brumă şi na fost nici un strugur.

1862, martie 1. Au fost apă păn o au ieşit la Ion Măiariu la gios şi vara n-au mai ploiat până la lona li Dechembrie. Toamna au nins şi vara s-au copt strugurii la Sf.Petru.

1863 n-au mai ploiat, fără numai odată şi grâu au fost numai de u şuf, s-au tăiat înainte de sfântu Petru cu 18 zile, lanţu au dat numai 4,6 şi până la 12 furtae care au fost mai bun şi fân şi iarbă n-au fost, cucuruzu nici de mâncare, nici o sulone n-au fost la lanţ, foamete mare cât unii şi de foame au muritu.

La 1865 Grâu, fân, cucurudu destul, vin cam puţin cu fostu.

La 1866 Grâu destul, cucurudu puţin, fân puţin, cam seciete numai numai vin mult. Grâu s-au teiat cu 2 septemani înainte de Sf.Petru (29 iun.) şi multe betaeau avut Inperatul nostru cu praizu (n.r.Prusia) şi cu Telianul (n.r.Italia) în luna lui Iunie şi Iuliu 1866. Şi în 1 Noembrie 1866 luni noaptia pela 9 ciasuri penă la 4de cătră dioă s-au fecut semne pre ceri, au chediut câte 1000 sute 2000 sute de stele pre cieri sus şi în ziosu şi au fostu un lucru de mirare. 

În anul 1867 au fost piatra de două ori şi n-au fostu preste totu hotarului, la noi dela Vale au bătutu 8 lanţea de n-au fostu nici o boabă de grâu, struguri iară nu au fostu crescutu a doua oară, iaru cât au fostu numai n-au fostu...

În Anulu 1868 au fostu grâu, numai iarăşi au fostu piatra, numai viile li-au vătematu pre jumătate, grâu nu l-au başu vătematu, ploi la vremia grâului prea multe, înu câtu în 25 iunie au ieşitu apa câtu n-au mai fosstu de cându îi lumia aşa mare, au luatu pecieniile de grâu dela oameni, fânu plaşii au fostu în apă, grâu înpuţitu şi au eşit apa până la obraţiu dela Avram Corojora la Pardoviţia şi au ţinutu ploile multu şi în 3 iulie iareşi au eşitu apa, numai că n-au fostu aşia mare ca nainte.

1870. Au fost Anului bunu, numai înpăratu Franzuzescu cu Proizu au avutu bătaie mare unu cu altu şi au pierdutu franţiuzu Împărăţia de totu, fiindu încă şi prinsu franţiuzu Napoleomu şi robitu la Praiseni, spre aducere aminte însemunezu aceste puţine cuvinte.

În 1872 totu au ploiatu, cucuruzu s-au semănatu după înălţarea Domnului şi s-au făcutu cucuruzu destulu de frumosu şi sănătosu, că brumă toamna n-au mai căzutu, nici iarna n-au fostu şi iarna caldu ca vara. Niaouă n-au fostu nici de cum. 

1874. Au fostu niauă şi vântu fără niauă şi gieru tare la 1 şi 2 şi 3, 4 ş 5 Maiu, au ninsu 5 dile de uricu şi au îngieţatu, vinu camu puţinu, de a doua nu au fost niica. Grâu au fostu destulu şi cucuruzu...

1879. În Anulu aiesta niaouă camu puţină, ploi cu de primăvara au fostu de ajunsu. Grâu slabu şi în 21 Mai, adecă luni la Rusale şi Constandin şi Elena au fostu piatra prela vre o 4 ore după amniadieţi şi au ruptu viile dela Ogaşi toate, nau remasu nici unu lăstari. Grânile la Ibirlontu la hotaru Crucii şi totu dela au pusu cucuruzu, au fostu piatra ca oua de găină şi alta ca turlele dela leotiederu turtite, ca unu fundu de paru de lată, pre satu au fostu camu puţină. 

1884, în 18 şi 19 Junie au ieşitu apa, în câtu spunu cei mai bătrâni că aşia de mare n-au mai fostu, în câtu toate grădinile din Ostru nu soru mai văziutu de apă, şi livedule pline de apă au fostu până la Drumu de fieru, în câtu nau mai fostu aşia marie.
 

În Anulu 1889 în 18/30 Januarie, întro miercuri, sa puşcatu prinţipele de corună arhiducele Rudolfu moştenitoriulu de tronu alu Austria şi Ungariei, cu mare întristare a fostu la toate poporele noastre şi jale. Şi în 5 februarie întro duminecă, au reposat Ilustrietatea sa D.Episcopu Ioanu Popasu şi sau înmormântatu Marţi în 7 faoru, spre jalniă aduceria aminte amu însemnatu eu George Lungu, Parocu". 

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite