Confesiunile unui celebru cafegiu: „Cafeaua a fost interzisă în România de comunişti pentru că aducea o contribuţie deosebită la deşteptarea românului“

Librăria „La Două Bufniţe”, recent deschisă în Piaţa Unirii din Timişoara, dispune şi de un spaţiu de cafenea. Este singurul loc din oraş unde se poate bea o cafea de la celebrul cafegiu al Bucureştiului, Gheorghe Florescu.

Gheorghe Florescu este unul dintre cei mai pricepuţi cafegii din România. Mentorul său a fost armeanul Avedis Carabelaian, fost furnizor al Casei Regale a României. În 2010, Florescu şi-a deschis primul magazin de cafe gourmet din Bucureşti, unde se prepară cafeaua sub marca „Avedis”. 

Gheorghe Florescu este solicitat să deschidă cafenele la Bruxelles, Londra sau Barcelona, însă cafegiul s-a oprit mai întâi la Timişoara.

Librăria „La Două Bufniţe” din Piaţa Unirii este singurul loc din oraş unde se poate bea o cafea de la celebrul cafegiu al Bucureştiului. Aşa se face că Florescu nu putea lipsi de la inaugurarea librăriei, mai cu seamă că avea de prezentat timişorenilor şi o carte. 

Volumul de memorii „Confesiunile unui cafegiu” a apărut în 2008, la editura Humanitas. A avut parte de un mare succes şi i-a adus nominalizarea la premiile Uniunii Scriitorilor, cât şi premiul „Şerban Cioculescu” pentru memorialistică al Muzeului Literaturii Române. A devenit la scurt timp un „best-seller”.

Aproviziona cafegii în timpul comunismului

Gheorghe Florescu prepară cafea de peste 40 de ani după reţete armeneşti vechi de cinci secole, încredinţate lui de mentorul său armean Avedis Carabelaian. „Nu o spun ca laudă, dar până la mine nu a avut nimeni ideea de a aduce o cafea de înaltă calitate în România. Când am început, în 2010, nu prea mai erau pe piaţă din vechii cafegii. Majoritatea lor au părăsit România, mulţi au şi murit datorită vârstei”, spune Gheorghe Florescu. 

Cafegiul poate să povestească ore întregi. Doar cartea sa are numai puţin de 500 de pagini şi încă nu a scris tot. Tocmai lucrează la volumul doi.

În timpul comunismului, Gheorghe Florescu se ocupa cu importul cafelei în România. Ca atare, el aproviziona cafegii din acea vreme. Printre aceştia se afla şi renumitul Avedis Carabelaian, cu care a legat o frumoasă prietenie.

„Regimul comunist nu le-a dat posibilitatea românilor să bea o cafea proaspătă şi bună. Asta pentru că România nu mai importa cafea. Oamenii s-au obişnuit să aducă din străinătate. Dar noi aveam tradiţie, pentru că România nu a început cu Ceauşescu. Ca urmare a genocidului împotriva armenilor din Imperiul Otoman, mulţi au emigrat în România. Armenii sunt cei mai buni preparatori de cafea din lume. În perioada interbelică, în Bucureşti erau cam o sută de cafegii armeni. Toţi prăjau artizanal, fiecare cu clienţii lui, nu se bârfeau, nu se concurau. Armeanul încerca să convingă clientul”, a povestit Gheorghe Florescu.

Cafea a fost pe lista de interdicţie în România

Cafegiul afirmă că cea mai proastă veste pentru iubitorii de cafea din România a fost dată la 9 februarie 1979, când statul comunist Român a oprit complet prăjirea cafelei în magazinele de specialitate. Meseria de cafegiu a dispărut odată cu această dată, spune Florescu. 

„S-a oprit orice fel de import de cafea. Se ştie, cafeaua era pe lista de interdicţie. Cafeaua bună e scumpă peste tot, era considerat un produs de lux n România. Unii psihologi ai comunismului şi-au dat seama că acest aliment aduce o contribuţie deosebită la deşteptarea românului. La dezvoltarea sa intelectuală. Nu trebuia ca oamenii să înceapă să gândească foarte bine, iar cafeaua avea aceast efect asupra lor. Plus că ţăranii mutaţi la oraş începeau să descopere şi ei aceste tabieturi ale orăşenilor, cu ceşcuţa de cafea în fiecare dimineaţă. Comuniştii au văzut că începe să crească din ce în ce mai mult consumul de cafea, aşa că s-a decis interzicerea cafelei. Cei care au interzis însă importul, aveau cafeaua lor, li se aducea, trăiau diferit de plebe, de restul populaţiei. Ei aveau magazine speciale, unde aveau cafea specială. Cafeaua este esenţa inteligenţei. Dacă vrei să gândeşti bine, o ceşcuţă de cafea ajută foarte mult”, a povestit Gheorghe Florescu.


 

Nechezol, un surogat de cafea

Cafeaua naturală dispăruse din comerţul socialist în anii '80, datorită limitării drastice a importurilor. Se mai putea găsi doar în shop-uri şi, desigur, pe piaţa neagră. Regimul a decis să oferit populaţiei un surogat de cafea, intitulat ironic „nechezol”. Era o cafea cu înlocuitori. Se folosea o plantă numită cicoare. 
 

„În anii ‘80, s-a introdus cafeaua cu amestec. Dacă la început a fost 20 la sută înlocuitori, 80 la sută cafea, în final s-a ajuns la 80 la sută înlocuitori şi 20 la sută cafea. Era şi ceva mai grav. Prietenii lui Ceauşescu din Africa aduceau cafea Robusta, de cea mai proastă calitate, deprieciată, mucegăită, care era transformată în cafea cu înlocuitori. Erau sacii plini cu şobolani, cu pui de şobolani, am văzut cu ochii mei, se punea la prăjit cu tot cu acele animale moarte şi cu tot felul de prostii. Asta e adevărul. Mulţ cretini spun acum, ce bine era pe timpul ăla”, a mai declarat Gheorghe Florescu. 


 

Stocurile de cafea prăjită sunt mereu proaspete

Pentru Gheorghe Florescu, pregătirea cafelei pentru clienţii săi este o adevărată religie, ale cărei ritualuri le respectă cu sfinţenie în fiecare zi, pentru că, spune el, numai aşa cafeaua iese sublimă.
 

„Fetele de la librăria din Timişoara primesc un stoc mic de cafea, tocmai ca să nu se învechească. Noi vom avea grijă să nu aibă stocuri vechi de cafea. Noi nu prăjim doar cât este nevoie. Cafeaua crudă poate să stea un an, doi”, a mai spus Florescu.

Întrebat cum se bea o cafea bună, Florescu punctul pe "i": „Se bea în linişte! Iar bărbatul trebuie să se scoale cu zece minute înainte de soţia lui, să pună ibricul pe foc, să facă cafeaua, şi apoi să o ducă la pat. Pentru că soţia are şi alte obligaţii în timpul zilei!”.