FOTO Cea mai veche fabrică de ţigări de pe teritoriul României devine ruină după ce e neglijată de proprietar
0
De la peste 20 de milioane de ţigarete şi trabucuri realizate în primii ani de funcţionare, cea mai veche fabrică de ţigări de pe teritoriul actualei Românii, cea de la Timişoara, a ajuns o ruină, fiind parte a unor interese imobiliare. Primăria Timişoara ameninţă proprietarul actual cu amenzi şi plângeri penale pentru a rezolva situaţia.
După vechiul abator al Timişoarei, deţinut de una dintre firmele lui Ion Ţiriac, o altă clădire industrială veche a oraşului ar putea intra brusc în renovare după ameninţările primăriei. De această dată este vorba de fosta Fabrică de Ţigări, acolo unde erau realizate unele dintre cele mai bune ţigarete din România, clădire deţinută de un fond de investiţii cunoscut şi care se degradează pe zi ce trece.
Viceprimarul Timişoarei, Traian Stoia, a reuşit să convingă proprietarii fostului abator municipal al oraşului să se preocupe de repararea clădirilor existente acolo, considerate monument istoric. Chiar dacă la capitolul proprietar al ansamblului era trecut numele unei firme aparţinând unui om de afaceri cu greutate, Ion Ţiriac, demersul a avut succes şi muncitorii au rezolvat problema.
Acum atenţia vicelui s-a îndreptat spre o altă clădire considerată monument. Este vorba de fosta Fabrică de Ţigări Timişoara. Aflată nu departe de centrul oraşului, în cartierul Iosefin, aceasta a fost ridicată în 1846 şi a găzduit utilajele care au produs zeci de ani ţigări apreciate printre cele mai bune din România. Pe vremea când a fost deschisă era cea mai mare unitate de producţie ţigări de pe teritoriul actualei Românii. Fabrica nu a fost atractivă pentru niciunul dintre marile grupuri producătoare de ţigarete care au cumpărat cam tot ce era disponibil în domeniu în România şi a intrat în faliment.
Proprietarii au neglijat rând pe rând ansamblul
Clădirile au devenit de interes imobiliar, explicabil având în vedere locaţia excelentă, şi şi-au schimbat proprietarul de mai multe ori.
Viceprimarul Stoia a anunţat că actualul deţinător al clădirilor este un fond de investiţii SC New Century Development, societate cu sediul în Bucureşti. Pe adresa acesteia a fost trimisă somaţia prin care Municipalitatea timişoreană anunţă că clădirea se degradează vizibil, iar proprietarul este obligat să se ocupe de reparaţii, fiind vorba de o clădire monument.
„La Fabrica de ţigări proprietarii s-au tot schimbat, un singur lucru a rămas la fel, deteriorarea la nivelul faţadei. Clădirea este monument istoric. A fost întocmită o somaţie pe legea 422 privind protejarea monumentelor istorice. Somaţia a fost preluată de SC New Century Development, societate cu sediul în Bucureşti”, a anunţat Traian Stoia.
Din constatările oamenilor primăriei sunt probleme cu faţada fostei fabrici, în timp ce partea din spate a clădirii este mult mai distrusă. La fel ca şi în cazul abatorului, primăria a ameninţat proprietarul să se pună pe treabă şi să renoveze fostele hale, în caz contrar urmând amenzi drastice, ultimul pas fiind chiar şi o plângere penală, aici fiind vorba de un monument istoric.
„Întreţinerea în bune condiţii a acestui monument implică nişte costuri. Deteriorările în partea dinspre curte sunt chiar mai accentuate. Sunt la a doua somaţie şi urmează o amendă şi plângere penală. Până nu se ajunge la amendă şi plângere penală, de obicei oamenii sunt reticenţi în a deschide punga şi a trece la reparaţii”, a mai spus Stoia.
Peste 200 de milioane de ţigarete şi trabucuri produse
„Fabrica de ţigări este cea mai veche şi, după cea din Fiume, cea mai mare uzină de acest fel din ţară. A fost înfiinţată în anul 1846, încă înainte de introducerea monopolului de stat asupra tutunului. De atunci s-a mărit de mai multe ori producţia ei, şi numărul muncitorilor fiind în creştere continuă. În anul 1850 numărul funcţionarilor şi muncitorilor era de 297, în prezent (n.n.: anul 1900) acest număr este aproape de 2.000 şi care fabrică într-un an peste 200 milioane de ţigări şi ţigări de foi (trabuc).", conform publicaţiei „Mica monografie a oraşului liber regal Timişoara", autor Dr. Berkeszi Istvan.
Dacă în anul 1850 numărul de funcţionari şi muncitori era de 297, în 1902 personalul fabricii este de 200, producând anual peste 200 milioane ţigări şi trabucuri.
Conform informaţiilor din acea vreme, unitatea de producţie deţinută de Direcţia Fabricii de Tutun Regală Maghiară există în organizarea actuală din anul 1869, clădirea cu două etaje a fost construită în anul 1847 şi e în administrarea Ad-ministraţiei Fabricilor de Tutun Maghiare. Întreţinerea clădirii costa anual 10.000 Coroane, iar celelalte cheltuieli administrative se ridică la 30.000 Coroane.
La vremea când fabrica a fost ridicată, era considerată cea mai importantă unitate industrială din cartierul timişorean Iosefin. „Fabrica de Tutun este incontestabil cel mai vechi şi cel mai important stabiliment industrial al Iosefinului, care a fost fondat în anul 1846 de persoane private, deci înainte de introducerea monopolurilor. Clădirea se afla încă de atunci pe malul drept al Begheiului, dar a fost mărită în mai multe rânduri. La începuturile administraţiei orăşeneşti, trabucurile se confecţionau în Cetate, în clădirea dicasterialului, dar după ce această aripă a clădirii a ars în anii 80, a fost mutată şi fabricarea trabucurilor la Fabrica de Tutun. Producerea tutunului, ţigărilor şi trabucurilor a crescut continuu, şi astfel trebuia mărită clădirea şi numărul de personal în mod corespunzător. În anii 80 erau angajaţi 16 funcţionari şi 1.700 de muncitori; în ultima vreme, numărul funcţionarilor este de 22, iar al muncitorilor între 1.850 şi 2.000, fapt prin care din cele 21 fabrici de tutun, Fabrica Timişoreană ocupă locul 2 (cea mai mare este la Fiume). Printre muncitori, femeile sunt în proporţie de 90%; fondul de salarii total (referindu-ne la anii de pace) atinge 1.000.000 până la 1.200.000 coroane, astfel încât câştigul mediu al unui angajat este de 600 coroane pe an. Muncitoarele sunt angajate din cartierele apropiate, printre care şi Mehala”, se arată într-o descriere realizată de Josef Geml, primarul oraşului Timişoara la acea vreme.
Se încarcă comentariile...
